Cuàrabbu si ntenni na pirsuna, nu pòpulu o autrucuncettu liatu o origginariu dâ pinìsula aràbbica. Ntâ sò accizzioni stritta si rifirisci â pinìsula aràbbica, ma n senzu làricu si pò rifiriri â tuttu lumediu orienti e l'Àfrica sittintriunali, unni pòpuli àrabbi pinitraru già ntôVII sèculu a l'inizziu di la diffusioni di l'islam. Spissu pirciò si cunfunni cumussurmanu.
Quannu si parra distoria, p'asempiu distoria siciliana, piàrabbi si ntènninu li pupulazzioni chi occuparu li tirritoria di cui si parra, e ntâ stu casu un tèrmini sinònimu, puru assai usatu èsaracini.
L'àrabbu è puru na lingua, cu n'arfabbetu propriu. Ntâ cultura europea la lingua e l'arfabbetu àrabbu sunnu dicumprinzioni assai diffìcili, e assai picca pirsuni si fìdanu a capiri o a lèggiri l'àrabbu. Di sta custatazzioni nasci la sprissioni:ma chi parru àrabbu? pi diri:ma cchiè nun mi capisti?.