NaPirsuna eni nu cuncettufilusoficu, e cchiu pricisamenti dill'antrupoluggìa filusofica.
S'addifiniscipirsuna n'essiri razziunali ca javi cuscenza di si stissu e ca javi na propria idintitati.
L'isempiu cchiu facili di na pirsuna - ppi cirtuni unicu - eni apirsuna umana.
Pirsuna addiriva dâ paloragreca πρόσωπον,prósōpon ca fussimàschira d'atturi, termini ca trasìu nta l'Italia tramiti l'etruscuphersu.
N'autraitimoluggìa eni d'arricircari nta lu terminilatinupersonare' , (per-sonare:parrari attraversu).
Chissu ni facissi capìri picchini lu termini pirsuna stapissi a 'ndicari 'n uriggini amaschira usata di l'atturi tiatrali, ca sirbìa a dari a l'atturi i simbianzi dipirsunaggiu ca 'ntirpritava, ma macàri a pirmettiri â sô uci di gghiri luntanu a sufficenza ppi ssiri sintutu macari di li spittaturi.
S'attratta di nu tèrmini funnamintali dâcultura uccidintali, ca s'arrapprisenta appuntu comu civiltati c'arricanusci lu sacru valuri dell'individuu pirsuna.
Chissu parissi addistincuirilu di li sucitati urientali ca sunu tradizzionarmenti cchiu cumunitarii.
Lu cuncettu di "suggettu" e d'arrilazzioni "suggettu-uggettu" custituisci nu tema-ciavi da cultura, dafilosufia e dâ tioluggìa uccidintali.
Lu suggettu si cunfigura prucrissivamenti, nta lu cursu dâstoria, comu intivituu autonumu, fulcru dô sistema sociu-culturali.
Lu cuncettu di"personal identity" s'addilinia ciaramenti nta lu "Saggiu supra all'intillettu umano" (1694) diJohn Locke.