Lu ngrisi òccupa na pusizzioni particulari, nun sulu rispettu ê lingui girmànichie, ma puru ô nternu dû gruppu linguìsticu indoeuropeu: havi simprificatu e canciatu la propia struttura d'avvicinàrisi oramai cchiù a na lingua isulanti chiuttostu ca a na lingua flissiva. Dû puntu di vista dû vucabbulariu, tuttavia, cunteni cchiù tèrmini d'urìggini nun girmànica (spiciarmentilatina) ca girmànica, e pi chissu è la lingua cchiù aperta â trasuta di novi tèrmini d'àutri lingui.
Ntô corsu dûsèculu XX lu ngrisi addivintò lalingua franca p'eccillenza, abbattennu la pricidenti suprianata dûfrancisi chi a sò tempu avìa sustitutu lu talianu e lu latinu a fini di cumunicazzioni diprumàtica e scintìfica. È oi puru strumentu pâ cumunicazzioni ntra etnìi privi di cunnissioni culturali, scintìfichi o pulìtichi.
Si càrcula ca li parranti ngrisi comu lingua matri (English as a native language, ENL) s'agghicanu a circa 350 miliuna; li parranti diEnglish as a second language (ESL), zoè appressu â lingua nazziunali o nativa, circa 300 miliuna, li parranti diEnglish as a foreign language (EFL), zzoè comu una lingua nzignata a scola ma nun 'n usu ntô propiu paisi, circa 100 miliuna. Lu nùmmaru di chiddi chi nun ùsanu lu ngrisi comu lingua matri supira dunca chiddu di chiddi ca lu pàrranu di nasciuta.
La sò storia accuminza cu la migrazzioni di genti di la zona dû mari dû nord appressu â pinìsula di luJutland. Èranu tri pòpuli:
li juti,
l'angli e
li sassuna.
Cu li migrazzioni sti genti purtàranu li soi lingui nta l'ìsula britànnica. Sti lingui ntacchia nticchia, grazzi puru a la forza di li re accuminciaru a èssiri unificati nta n'ùnica lingua ca veni òi chiamata anglussassuni (ngrisi:anglo-saxon). Cu l'agghicata di li gentinurmanni la lingua nun fu parrata cchiù di li signura, chisti parràvanu la lingua di li novi patruna, lu francisi di ddu tempu. A picca a picca li francisi accuminzaru a parrari la lingua di li genti. Granni scrittura comu Geoffrey Chaucer accuminciavanu a scriviri nta sta lingua. Lu dialettu parratu nta la capitali accuminzò a addivintari la lingua cumuni. Li ngrisi accuminzaru a spanniri lu sò tirritoriu e purtaru la sò lingua pi tuttu lu munnu. Li sò terri èranu accussì lachi ca si dicìa ca lu suli mai tramuntassi nta li sò rumini. A l'Amèrica, l'Innia e nzinu a l'Australia la sò lingua fu purtata.
Cu la fini di l'etati di li culoni li nglisi pirderu li terri ma la sò lingua era parrata ancora. Videmma li paisi comu lu nostru e tutti chiddi di l'Europa accuminzaru a nzignàrila a li carusi nta li scoli. Òi lu Regnu Unitu dici ca unu su cincu sapi parrari ngrisi, arcuni dìcinu ca unu su quattru.
La lingua di li vari paisi accuminza a canciari e sulu la forma scritta pò èsseri caputa, suprattuttu pi li paisi nichi o chiddi ca sunnu cchiù pòviri, nta l'Africa. Lu ngrisi dîStati Uniti, lu miricanu (nglisi: American-English) e chiddu caa tutti ponnu vidiri supra li canali comu lu CNN o chiddu di li tracci n nglisi di li film diHollywood.
Una liggi dû rumilaquattru fici ubblicatoria la lingua nglisi nta li scoli di l'Italia accuminzannu di la prima classi di l'elemintari. L'Eurostat dici ca nta lu2005 lu 59% di li genti di l'unioni sapìa parrari lu ngrisi. È la lingua chi l'Unioni Europea usa comu lingua di travagghiu appressu ôfrancisi e ôtudiscu, ma chiossai di sissanta carti fatti nta li'istituzzioni sunnu scrivuti n ingrisi.