Din latinăsonare.

• AFI:/suˈna/

1. (v.intranz.) ascoate, aproduce, aemiteanumitesunete.

   Trâmbițelesună.

   Clopoțelulsună.

2. (despre ceas) amarcatimpul (prinbătăimecanice).
3. (despre ape) amurmura, asusura.
4. (despre anumite obiecte, materiale etc.) afoșni; atrosni, apocni.
5. (despre vânt) așuiera, avâjâi.
6. (v.tranz.) (pop.) ascutura cuzgomotfrâul (pentru achemacalul).
7. (v.intranz.) (despre cuvinte, cântece, glasuri) a sefaceauzit, a seauzi, arăsuna.

   Clopotelesună până departe.

8. (rar; despre urechi) ațiui.

   Îmisună urechea dreaptă.

9. (fig.) a-istărui înminte.
10. (v.intranz.) (despre locurile unde se produc zgomote) arăsuna.
11. (v.intranz.) (despre oameni) acânta dintr-uninstrumentmuzical.

    Sună din bucium.

12. (v.intranz.) aanunța, avesticeva prinsunete declopot sausuflând într-uninstrument.
13. (v.tranz.) achema (pecineva) prinsonerie,telefon etc.

    Sună soneria, telefonul.

14. (v.intranz.) afiformulat,exprimat; aglăsui.
15. (v.refl. impers.) (rar) a sezvoni, a seauzivorbindu-se despreceva.

Dinsuna.

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentrusuna.

• DEX online