Din latinăextricare.

• AFI:/striˈka/

1. (v.tranz. și refl.) a (se)transforma dinbun înrău; a (se)deteriora, a (se)degrada; a (se)defecta.
2. (v.refl.) (spec.) (despre vreme) a seschimba înrău, adeveninefavorabil.
3. (v.tranz.) (pop.) asfărâmaînvelișultare al unuilucru (pentru ascoate și afolosiconținutul); asparge.
4. (v.tranz.) asfărâma oușă, oîncuietoare, adeschide cuforța (pentru aintra).
5. (v.refl.) (despre materii organice) a sealtera, a sedescompune subacțiuneaagențilorexterioridistructivi; (despreaer) adevenigreurespirabil dincauza unorsubstanțe saumirosurineplăcute,nocive.

   Factor carestrică aerul.

6. (v.tranz. și intranz.) apricinuistricăciuni,daune,lipsuri; avătăma.
7. (v.intranz.) a finefolositor,nepotrivit,dăunător într-o anumităsituație.
8. (v.intranz.) a fivinovat,răspunzător.
9. (v.tranz.) agreși; a sefacevinovat de ceva.
10. (v.tranz.) avătăma unorgan sau ofuncțieorganică, adăunasănătății.
11. (v.tranz.) (fig.) (pop.; despre stări sufletești) amâhni; adoborî.
12. (v.tranz.) aîmpiedicabunadesfășurare a uneiacțiuni, a uneistări; a sepune de-a curmezișul, atulbura, azădărnici.
13. (v.tranz.) ainfluența pe cineva înrău; acorupe.
14. (v.refl.) adecădea dinpunct devederemoral.
15. (v.tranz.) aface cevagreșit, cum nutrebuie.
16. (v.tranz. și refl.) a (se)dărâma, a (se)nărui, a (se)distruge (oconstrucție, oașezare etc.omenească).
17. (v.tranz.) (înv.) amutila; aucide.
18. (v.tranz.) aanula, aabroga, acălcaconvenții,învoieli,legi,obligații.
19. (v.tranz.) (în superstiții) adezlega, adesfacefarmece,blesteme.
20. (v.refl. tranz.) arupe sau adeterminaruperealegăturilor deprietenie sau dedragoste cu cineva; a (se)certa.
21. (v.tranz.) autiliza, aconsuma, acheltui înmodinutil (fără aobține unfolos sau unavantajcorespunzător).
22. (v.refl.) (despre adunări, petreceri etc.) aluasfârșit (înmodnefiresc, prinîmprăștiereaparticipanților).

Dinstrica.

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentrustrica.

• crâști
• riscat
• stârci

• DEX '98 viaDEX online