Din latinăspatium. Confer francezăespace.

• AFI:/'spa.ʦju/

1. (fil.; la sg.)formăobiectivă șiuniversală aexistențeimateriei,inseparabilă dematerie, care areaspectul unuiîntregneîntrerupt cu treidimensiuni șiexprimăordineacoexistențeiobiectelorlumiireale,poziția,distanța,mărimea,forma,întinderea lor.

   Cespațiu este între cei doi stâlpi?

2. (mat.)mulțime depuncte careprezintă anumiteproprietăți.
3. întinderenemărginită carecuprindecorpurilecerești;văzduh;porțiune dinatmosferă;întinderea,locul care neînconjură.
4. perspectivăvastă,orizontlarg.
5. loc,suprafață,întinderelimitată.
6. limitele între care sedesfășoară oacțiune;cadru.
7. lungimeluată de-alungultraiectoriei unuicorpmobil.
8. loc (liber) între douăobiecte,distanță,interval.
9. (tipogr.)intervalalblăsat întrecuvintele saurândurileculese; (p. ext.)unealtă cu care serealizează acestinterval.
10. (muz.)interval întreliniile unuiportativ.
11. interval detimp,răstimp.