Din latină *seus. *sa (=suus,sua).

• AFI:/səw/

1. (pron.pos.) (precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale” când este pronume, când stă, ca adjectiv, pe lângă un substantiv nearticulat sau când este separat de substantiv prin alt cuvânt) (înlocuiește numele unui obiect posedat de cel despre care se vorbește, precum și numele acestuia)

   Costumul meu se aseamănă cu alsău

2. (pron.pos.) (la m. pl.)familia,rudele,prietenii etc.persoanei despre care sevorbește; (lam.sg.)soțulpersoanei despre care sevorbește.

   Au venit ai săi la mine.

3. (pron.pos.) (la f. pl.)treburile,preocupările,obiceiurile,spuselepersoanei despre care sevorbește.

   Dintr-ale sale nu-l poate scoate nimeni.

1. (adj.pos.) careaparținepersoanei despre care sevorbește sau de care aceastăpersoanăestelegată printr-orelație deproprietate.

   Cartea sa.

2. (adj.pos.) carearată odependență, ofiliație, oînrudire etc. cupersoana despre care sevorbește.

   Sora sa.

3. (adj.pos.) careestespus,făcut,suportat etc. de cel despre care sevorbește.

   Durerea sa.

• DEX '98 viaDEX online