• nost
• noastă

Din latinănoster,nostra.

• AFI:/'nos.tru/

1. (pron.pos.) (de obicei precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale”) (înlocuiește numele obiectului posedat de vorbitor și de un grup din care vorbitorul face parte, precum și numele acestora)

   Are o casă ca a noastră

2. (pron.pos.) (pop.; mai ales la m. pl.; indică soțul, soția, familia, rudele vorbitorului și ale persoanelor din același grup cu ei, înlocuind și numele acestora)

   Când vin ai noștri acasă?

3. (pron.pos.) (indică lucrurile personale, proprietatea, preocupările etc. vorbitorului și ale persoanelor din același grup cu el, înlocuind și numele acestora)

   Mă întorc la ale noastre

1. (adj.pos.) care seaflă înposesiuneavorbitorului și a unuigrup din carefaceparte acesta, careestelegat printr-orelație deproprietate cuvorbitorul și cugrupul din carefaceparte acesta.

   Casa noastră.

2. (adj.pos.) careestelegat printr-orelație deapartenență cuvorbitorul și cugrupul din care acestafaceparte.

   Picioarele noastre.

3. (adj.pos.) careestelegat printr-orelație dedependență cuvorbitorul și cugrupul din care acestafaceparte.

   Gazda noastră.

   Strămoșii noștri.

4. (adj.pos.) careestespus,săvârșit devorbitor și degrupul din care acestafaceparte.

   Acțiunea noastră.

5. (adj.pos.) (ca plural al modestiei) meu.

   Cartea noastră.

6. (adj.pos.) (cu valoare obiectivă)

   Vine în ajutorulnostru

• DEX '98 viaDEX online