• mugure

Origine incertă.

Probabil de lamuc,pl.mucuri, cu singularul reconstituit după pluralul. Semantismul se explică prin asemănarea mugurului cu fitilul de lumânare; pentru alterarea consonantismului, conferstâng,vitreg. După Philippide, Principii, 49, direct din latină*mūcŭlus.

Pare mai puțin probabilă derivația din dacă (Hasdeu, Cuv. din Bătrâni, I, 294), din albanezămugull (Philippide, II, 724; Tiktin; Rosetti, II, 119) sau dintr-un idiom anterior indoeuropean (Lahovary 338).

• AFI:/'mu.gur/

1. (bot.)organ alplantelorsuperioare,format dintr-unvârfvegetativ și dinfrunzetinere (nedezvoltateîncă)acoperite defrunzulițesolzoase.

   Muguri la vița de vie.

2. (anat.)excrescențămică, denaturăpatologică, pe uneleorgane.
3. (zool.)parte apieptului dintrepicioarele dedinainte lavitelecornute, lacerb, lacăprioară și laalteanimalesălbatice.

• boboc
• floare
• frunză
• plantă

• DEX online