Hartă politică a lumii indicând înverde cele două zone temperate ale planetei noastre, cea nordică și cea sudică.
Zona declimă temperată indică îngeografie cele două zone din emisferele nordică și sudică care sunt cuprinse întrelatitudiniletropicelor și alecercurilor polare. Schimbările climaterice generale dintrevară șiiarnă în aceste zone sunt treptate, indiferent dacă vremea se încălzește ori că se răcește, generând două anotimpuri intermediare,primăvara șitoamna, între extremele temperaturilor celor mai scăzute (iarna) și a celor mai ridicate (vara). Indiferent de "vremea obișnuită" și de localizare geografică, climatul zonelor temperate poate oferi uneori vreme extrem de schimbătoare și greu de prezis.
Climatul corespunzător zonei temperate se numeșteclimat temperat. Oricum, denumirea este generică și vagă, întrucât în cadrul larg al "climatului temperat" există o multitudine de climate tipice, atipice sau specifice, care sunt grupate în general înclimat temperat continental șiclimat temperat oceanic (sau maritim).
Climatul oceanic sau maritim este evident influențat de masele mari de apă sărată,oceane șimări, a căror prezență ajută sensibil la stabilizarea umidității și a temperaturii de-a lungul unui an întreg. Deoarece în zonele temperate,vânturile predominante sunt cele care bat dinsprevest, climatul maritim este tipic pentru marginea vestică continentelor din emisfera nordică. Astfel, înEuropa, întreg vestul acesteia, din sudulPortugaliei până la jumătateaNorvegiei, la circa 65°–66° latitudine nordică, respectiv întreaga coastă americană aStatelor Unite și aCanadei laOceanul Pacific, între 40° și 60° latitudine nordică sunt exemple tipice de climat oceanic.
Climatul temperat continental este de obicei situat în interiorul continentelor, unde există suprafețe mari de uscat în toate direcțiile, deși alteori este determinat de orientărilelanțurilor muntoase. Masa mare de uscat amplifică efectul climatului continental atât în absorbția cât și în pierderea căldurii. Spre exemplu, înAsia,Siberia,Mongolia șiAsia Centrală ilustrează foarte clar rolul maselor mari de uscat în definirea climatului temperat continental tipic. Celălalt factor determinant îl reprezintă lanțurile muntoase înalte, care rețin umiditatea transportată denori. Spre exemplu, înAmerica de Nord, din cauza orientării lanțuluiMunților Stâncoși de la nord spre sud-vest și sud-sud-vest, toate zonele situate la est de aceștia au climă temperat continentală, din cauza barieriei naturale a Stâncoșilor. Ca uncontraexemplu se poate menționa lanțulAlpilor, care deși suficient de înalt, fiind orientat de la vest la est, nu blochează accesul masiv al umidității oceanice înspre interiorul continentului european.
Cea mai mare parte a populației umane a planetei noastre locuiește în zonele temperate, și în special înemisfera nordică.
