Zelot (îngreacăΖηλωτές zelotes) este denumirea uneisecteiudaice, cunoscută mai ales prin opoziția agresivă față de stăpânirea romană, dar și față depoliteism. Gruparea zeloților a avut o aripă extremistă, renumită pentru terorismul și asasinatele ei.
Partidul zeloților, descris de istoricul evreuJosephus Flavius ca "a patra filozofie" între evrei, a fost întemeiat deIuda Galileanul, care a condus o revoltă împotrivaRomei în anul 6 d.Cr. Ei s-au opus plății tributului de cătreIsrael unui împărat păgân, spunând că acestă plată este un act de trădare față deDumnezeu, adevăratul Împărat al luiIsrael. Au fost denumiți zeloți deoarece au urmat exemplul luiMatatia și a fiilor acestuia, care au dat dovadă de zel pentruLegea lui Dumnezeu, atunci cândAntioh al IV-lea a încercat să suprime religiaiudaică, dar și exemplul luiFineas care a dat dovadă de un zel comparabil în perioada de apostazie din pustie (Num.25:11). Când revolta din anul 6 d.Cr. a fost înăbușită, zeloții au păstrat viu spiritul ei timp de 60 de ani. Membrii familiei lui Iuda au devenit lideri ai zeloților, doi dintre fiii acestuia fiind răstigniți de cătreprocuratorulAlexandru prin anul 46 d.Cr (cf. Josephus), iar al treilea,Menahem, a încercat să ia conducerea revoltei anti-romane din anul 66 d.Cr. (cf. Josephus). Zeloții au fost activi în tot timpul revoltei din anii 66-73 d.Cr., ultimul punct de rezistență a lor fiind fortăreațaMasada, care a căzut în luna mai a anului 74 d.Cr., dar nici chiar atunci spiritul zelot nu s-a stins complet, deși cei prezenți în fortăreață s-au sinucis în masă.
