Ytriul este unelement chimic notat cu simbolulY și care arenumărul atomic 39. Primul element al bloculd în a 5-a perioadă, ytriul este unmetal de tranziție de culoare metalic-argintie, care prezintă caracteristici chimice similarelantanidelor, fiind astfel des clasificat ca unpământ rar.[1] Ytriul este aproape mereu găsit în combinație cu lantanidele în mineralele pământurilor rare, nefiind niciodată găsit în natură ca element liber. Singurul săuizotop stabil (89Y) este și singurul său izotop natural.
Descoperirea elementului a fost rezultatul unor cercetări amănunțite, având în vedere faptul că pământurile rare au proprietăți extrem de asemănătoare, făcându-le greu de deosebit în amestec. Astfel, în 1787,Carl Axel Arrhenius descoperă un nou mineral lângăYtterby înSuedia, numindu-lyterbină. Johan Gadolin a descoperit oxidul ytriului în mostra lui Arrhenius în 1798,[2] iarAnders Gustaf Ekeber redenumește noul oxid caytria. Ca și element în formă pură, ytriul a fost izolat pentru prima dată în 1828 de cătreFriedrich Wöhler.[3]
Cea mai importantă utilitate a ytriului este cea de fabricare a substanțelorluminescente (în particular fluorescente), întrebuințate întuburile catodice pentru ecranele detelevizor (CRT) și aLED-urilor.[4] Ytriul este de asemenea folosit în producerea deelectrozi,electroliți,filtre electronice,lasere,supraconductori, aparatură medicală; se adaugă, de-asemenea, în cantități infime încompoziția unor unor materiale, pentru îmbunătățirea unor proprietăți mecanice. Ytriul nu are niciun rol biologic,expunerea la radioizotopii acestuia putând însă cauzacancer pulmonar la oameni.[5]
În 1787, locotenentul și chimistulCarl Axel Arrhenius a descoperit în interiorul unei mine defluorină din vecinătatea satuluiYtterby (aflat la 5 km față deStockholm)[2] un mineral greu, negru (asemănător cărbunelui), pe care l-a denumit yterbit.[Nota 1][6] Acesta analizase mineralul, a presupus în baza densității sale ca este constituit dinwolfram, publicând rezultatele în 1788[7] și trimițând mostre la diverși chimiști pentru analize ulterioare.[2] În același an, mineralogul suedezBengt Reinhold Geijer a analizat mostra lui Arrhenius, speculând de asemenea că mostra ar putea conține wolfram.[8]
În 1789 sau 1794 (ambele date sunt menționate),[8] chimistul și mineralogul finlandezJohan Gadolin a analizat mostra de pământ negru și a descoperit că aceasta este constituită din 23%dioxid de siliciu, 4,5%oxid de beriliu, 16,5%oxid de fier și aproximativ 55,5% de oxid pe care îl va numiytria.[9][Nota 2] Cele mai multe referințe îl indică pe Gadolin în detrimentul lui Geijer ca fiind descoperitorul ytriului. Este interesant faptul că, aproape un secol mai târziu, mineralul din care Gadolin obținuse ytriul va fi numit în cinstea lui dreptgadolinit de cătreMartin Heinrich Klaproth,[2] fiind și sursa pentru descoperirea elementul chimicgadoliniu.[8] Numele oxiduluiytria va fi de asemenea confirmat deAnders Gustaf Ekeberg în 1797.[10] În deceniile ce au urmat dezvoltării definiției elementelor chimice, elaborată de cătreAntoine Lavoisier, se considera că pământurile pot fi reduse la elementele lor constitutive, ceea ce însemna că descoperirea unui pământ era similară cu descoperirea unui nou element, care în acest caz ar fi fostytriul.[Nota 3]
În 1843, Carl Gustaf Mosander a observat că mostrele de ytria conțineau trei oxizi:oxid de ytriu (ytria, de culoare albă),oxid de terbiu (de culoare galbenă; acesta a fost numit, greșit, „erbia” la acel moment) șioxid de erbiu (de culoare roz, numit atunci „terbia”).[11] Un al patrulea oxid,oxidul de yterbiu, a fost izolat în 1878 de cătreJean Charles Galissard de Marignac.[12] Noi elemente fost izolate din fiecare din acești oxizi, fiind denumite în relație cu satul Ytterby, de unde a provenit mineralul din care au fost identificate (veziyterbiu,terbiu șierbiu).[13] În deceniile următoare, șapte noi metale au fost descoperite în „ytria lui Gadolin”.[2]
Izotopii ytriului suntproduși de fisiune care se formează cu un randament ridicat în timpul procesului defisiune ce se produce înexplozii nucleare șireactori nucleari. În termeni de gestiune adeșeurilor radioactive, cei mai importanți izotopi ai ytriului sunt91Y și90Y, cu untimp de înjumătățire relativ ridicat (58,51 zile, respectiv 64 de ore).[22] Deși90Y are cel mai scurt timp de înjumătățire, el există în echilibru secular cu longevivul său izotop părinte,90Sr (cu un timp de înjumătățire de 28,9 ani).[3]
Toate elementele din grupa 3 au unnumăr atomic impar, ceea ce este în relație cu numărul de izotopi stabili.[23] Scandiul are un izotop stabil, la fel ca și ytriul, care apare în mod natural exclusiv ca89Y. Totuși, grupulelementelor lantanidele (la rândul lor, pământuri rare) conține elemente cu numere atomice pare, deci – pe cale de consecință – mai mulți izotopi stabili. Se consideră că89Y e mai abundent decât ar trebui să fie datoritănumărului său magic de neutroni, care oferă acestor izotopi suficient timp să se dezintegreze β– (neutron → proton).[24][Nota 4] Un astfel de proces relativ lent tinde să favorizeze existența mai îndelungată a izotopilor cunumărul atomic de masă (A = protoni + neutroni) apropiat valorilor 90, 138 și 208, care au un nucleu atomic neobișnuit de stabil cu 50, 82 și 126 neutroni, respectiv.[24][Nota 5][3]89Y are un număr de masă apropiat de 90, având 50 de neutroni în nucleu său.
Cel puțin 32 de izotopi sintetici ai ytriului au fost observați, numărul lor de masă variind între 76 și 108.[22] Cel mai puțin stabil dintre aceștia e106Y, cu un timp de înjumătățire de >150 ns, aproximativ ca și76Y (care are un timp de înjumătățire de >200 s). În contrast, cel mai stabil radioizotop este88Y, cu un timp de înjumătățire de 106,626 zile.[22] Cu excepția radioizotopilor91Y,87Y, și90Y (cu timpi de înjumătățire de 58,51 zile, 79,8 ore și respectiv 64 ore) restul radioizotopilor ytriului au timp de înjumătățiri de mai puțin de o zi, majoritatea chiar mai mici decât o oră.[22]
Izotopii ytriului cu numere de masă egale sau mai mici de 88 se stabilizează în special prin dezintegrare β+, prin emisie depozitroni (proton → neutron) cu formarea de izotopi aistronțiului (Z = 38).[22] Dimpotrivă, izotopii ytriului cu numere de masă egale sau mai mari de 90 se stabilizează cu predilecție prin dezintegrare β–, prin emisie de electroni (neutron → proton), pentru a forma izotopi aizirconiului (Z = 40).[22] Stabilizarea izotopilor cu numere de masă egale sau mai mari de 97 se poate face și printr-un canal de reacție prin emisie de neutroni întârziați.[25]
Ytriul are cel puțin 20 deizomeri metastabili sau excitați, numărul lor de masă variind de la 78 la 102.[22][Nota 6] Nivele energice multiple sunt întâlnite în cazul80Y și97Y.[22] În contrast cu observația generală căstarea fundamentală este cea mai stabilă,78mY,84mY,85mY,96mY,98m1Y,100mY, și102mY au timp de înjumătățire superiori comparativ nivelelor fundamentale, deoarece acești izomeri se stabilizează prin dezintegrare beta și nu printranziție izomerică.[25]
Ytriul e un metal de tranziție (din grupa a 3-a) moale, metalic-argintiu, lucios și cristalin. Așa cum este de așteptat în baza tendințelor generale din sistemul periodic, este mai puținelectronegativ decât predecesorul său în grupă (scandiul) și mai puțin electronegativ decât elementul care îl urmează în perioada a 5–a (zirconiul); în plus, are o electronegativitate comparabilă cu succesorul său în grupă,lutețiul, datorităcontracției lantanidelor.[23][26] Ytriul e primul element „d” în cadrul celei de-a 5-a perioade.
În formă metalică compactă elementul e relativ stabil în aer când – datorităpasivizării – se formează un strat deoxid protector (Y 2O 3) la suprafața sa. Acest strat oxidic poate atinge o grosime de 10 µm atunci când ytriul e încălzit la 750 °C în vapori de apă.[27] Sub formă pulverulentă însă, ytriul este foarte instabil în aer; mici piese metalice se pot autoaprinde în aer la temperaturi de peste 400 °C.[3] La încălzirea metalului în atmosferă deazot la 1000 °C se formează nitrura de ytriu (YN).[27]
Variația volumului celulei elementare a fosfaților de tip monazit și xenotim în funcție de raza cationului constituent, în acord cu fenomenul de contracție a lantanidelor. Se observă comportamentul scandiului și ytriului, similar pământurilor rare ytrice.
Similaritatea ytriului culantanidele sunt atât de evidente încât elementul a fost clasificat inițial alături de acestea,[1] fiind întotdeauna găsit în natură alături de acestea în mineralele bogate înpământuri rare.[28] După definirea blocului elementelorf, noțiunea generică de pământuri rare a rămas funcțională, alăturând scandiul și ytriul elementelor lantanide. Chimic, ytriul se aseamănă cu aceste elemente mai mult decât vecinul său în tabelul periodic, scandiul,[29] iar dacă proprietățile sale fizice ar fi puse într-un grafic împreună cu numărul atomic, atunci ar avea numărul atomic de la 64,5 la 67,5, plasându-l între lantanidelegadoliniu șierbiu.[30]Reactivitatea ytriului este comparabilă cu cea a lantanidelor,[27] fiind foarte apropiată de cea aterbiului și adisprosiului.[4] Având raza ionică foarte apropiată de cea a lantanidelor grele (pământuri rare ytrice), în soluție se comportă asemănător acestora.[27][31] Chiar dacă lantanidele sunt situate în perioada următoare, similaritatea dintre razele atomice și ionice își are originea în fenomenul cunoscut sub numele decontracția lantanidelor.[32]
Una dintre puținele diferențe notabile constă în numărul de oxidare. În timp ce ytriul estre aproape exclusiv trivalent, aproape jumătate dintre elementele lantanide pot prezenta stări de valență diferit de trei; oricum, doar patru din cele 15 elemente lantanide prezintă astfel de stări de oxidare în soluție apoasă (CeIV, SmII, EuII și YbII).[27]
Microstructura oxidului de ytriu (magnificație 100x), indicând prezența porozității intragranulare
Fiind un metal de tranziție trivalent, ytriul formează diverșicompuși anorganici, în general cu numărul de oxidare +3, participând la legătura chimică toți cei trei electroni de valență.[33] Un bun exemplu e oxidul de ytriu (III) (Y 2O 3) – cunoscut și ca ytria – un solid alb, în care ytriul are numărul de coordinare șase.[34]
Fluorura, hidroxidul și oxalatul ytriului sunt insolubile în apă, pe cândbromura,clorura,iodura,nitrura șisulfatul său sunt toate solubile în apă.[27] Ionul Y3+ e incolor în soluție, ca urmare a absenței electronilor pe nivelele nivelul energeticed șif.[27]
Ytriul și compușii săi reacționează facil cu apa, formândY 2O 3.[28]Acidul nitric saufluorhidric concentrat nu atacă rapid ytriul, în contrast cu alți acizi tari.[27]
Cuhalogenii, ytriul formeazătrihalogenuri cum ar fi fluorura de ytriu (III) (YF 3), clorura de ytriu (III) (YCl 3) și bromura de ytriu (III) (YBr 3), la temperaturi de peste 200 °C.[5] Similar,carbonul,fosforul,seleniul,siliciul șisulful formează compuși binari cu ytriul la temperaturi ridicate.[27]
Chimia organoytrică reprezintă subdomeniul care se ocupă cu studiul compușilor ce conțin legături carbon-ytriu. Într-un număr redus de astfel de compuși ytriul are numărul de oxidare 0[35][36] (numărul de oxidare +2 a fost observat în cloruri topite,[37] iar +1 în clusteri oxidici în stare gazoasă).[38] Prin utilizarea compușilor organoytrici precum catalizatori se pot iniția reacții de trimerizare.[36] Astfel de compuși sunt sintetizați folosindYCl 3 drept materie primă, care la rândul său e obținut dinY 2O 3,acid clorhidric concentrat șiclorură de amoniu.[39][40]
Combinațiile ytriului cucarborani sunt primele exemple de compuși la care liganzii sunt legați de un centru metalicd0 printr-ohapticitate η7.[36] Vaporizarea compușilor de intercalațiegrafit–Y sau grafit–Y 2O 3 duce la formarea de fulerene de tip incluziv, precum Y@C82.[4] Studiile curezonanțe electronice de spin au indicat formarea de perechi de ioni de Y3+ și (C82)3−.[4]Carburile Y3C, Y2C, și YC2 pot hidroliza, cu formare dehidrocarburi.[27]
În 1987, în cadrul Universităților din Alabama și Houston, s-a descoperit un compus constituit din oxid de ytriu, cupru si bariu, numit în limbaj comuncompusul 1-2-3 sauY-Ba-Cu-O, care prezintă proprietăți supraconductoare limitate[41] la temperaturi înalte.[42] Era al doilea material cunoscut a avea această proprietate,[42] fiind primul care să fie supraconductor la o temperatură superioară celei de fierbere a azotului lichid (de importanță economică).[Nota 7]
Mira e un exemplu de tip de stea gigantă roșie unde majoritatea ytriului din sistemul solar a fost creatCristalele dexenotim conțin ytriu
Ytriul dinsistemul solar a fost creat prinnucleosinteză stelară, majoritatea prin procesul „s” (≈72%), dar și prin procesul „r” (≈28%).[43] Procesul „r” constă în captura rapidă deneutroni de către elemente ușoare, în timpul exploziilorsupernovelor.[44] Procesul „s” e o captură înceată de neutroni de către elemente ușoare, care are loc în interiorulstelelor gigante roșii, pulsatoare.[24]
Ytriul este prezent[44] în cele circa 300 kg de mostre depraf,pietre și probe din mantauaLunii,[13] colectate în urma celor șase aselenizări ce au avut loc în perioada iulie 1969 – decembrie 1972.[44]
Ytriul nu este deloc un element rar, așa cum ar indica denumirea de „pământ rar”. Se găsește în majoritatea mineralelor pământurilor rare,[26] precum și în unele minereuri de uraniu, dar nu apare niciodată în natură ca element liber (în formă metalică).[45] Concentrația sa în scoarța terestră este de aproximativ 31ppm,[4] făcându-l al 28-lea cel mai abundent element, de 400 de ori mai comun decât argintul.[46] În sol, ytriul e găsit în concentrații de 10–150 ppm (greutatea medie în probe de sol uscate este de 23 ppm, apropiată de valoarea medie din scoarța terestră), iar înapa de mare de 9 ppt (părți pe trilion, 10-12).[46]
Similitudinea chimică dintre ytriu și lantanide face ca acestea să fie concentrate prin aceleași procese, astfel că ytriul însoțește lantanidele în mineralele depământuri rare. O oarecare diferență poate fi sesizată între pământurile rare ușoare (ceritice) și grele (ytrice), dar aceasta nu există o linie clară de demarcare. În ciuda omasei atomice scăzute, ytriul este concentrat în grupul pământurile rare grele datorită dimensiunii sale ionice.[47][48]
Un cub de ytriu. Ytriul e dificil de separat de alte pământuri rare.
Minereurile ce conțincarbonați și fluoruri cum ar fi bastnäsitul ([(Ce, La, etc.)(CO3)F]), cu o concentrație medie 0,1%[3][47] ytriu (comparat cu 99,9%% pentru celelalte pământuri rare).[47] Între anii 1960 până în anii 1990, sursă primară de bastnäsit a fost mina de pământuri rare Mountain Pass dinCalifornia, făcândStatele Unite cel mai mare producător de pământuri rare din acea perioadă.[47][49]
Monazitul ([(Ce, La, etc.)PO4]), care e în cea mai mare parte unfosfat, apare ca accesoriu îngranite,gnaise șipegmatite, uneori asociatzirconului și în depozite sedimentare rezultate din alterarea acestor roci.Monazitul conține 2%[47] (sau chiar 3%)[50] ytriu. Cele mai mari depozite au fost găsite înIndia șiBrazilia la începutul secolului XX, făcând aceste două țări cei mai mari producători de ytriu în prima jumătate a acelui secol.[47][49]
Xenotimul, un fosfat de pământ rar, este principalul minereu de pământurile rare ytrice, conținând până la 60% ytriu sub formă de fosfat (YPO4).[47][51] Cea mai mare mină ce conține acest mineral e depozitulBayan Obo din China, făcând China cel mai mare exportator de pământurile rare ytrice de la închiderea minei Mountain Pass din anii 1990.[47][49]
Lutul absorbant de ioni sau lutul Logan este un produs de alterare a granitului și conține 1% pământuri rare.[47] Concentratul final poate conține până la 8% ytriu. Lutul absorbant de ioni este exploatat în sudul Chinei.[47][49][52] De asemenea, ytriul e găsit și în samarskit și fergusonit.[46]
O metodă pentru separarea ytriului pur din minereuri conținând amestecuri de oxizi o reprezintă dizolvarea oxidului înacid sulfuric și fracționarea sa princromatografie de schimb ionic. La adăugareaacidului oxalic, oxalatul de ytriu precipită. Oxalatul e apoi transformat în oxid prin tratament termic în aer. Prin reacția oxidului de ytriu rezultat cuacid fluorhidric se obținefluorura de ytriu.[53] Folosindsăruri de amoniu cuaternare ca extractanți, ytriul preferă să rămână în faza apoasă: când contra-ionul e nitrat, lantanidele ușoare sunt îndepărtate, dar când contra-ionul e tiocianat, lantanidele grele sunt îndepărtate. Astfel săruri de ytriu de puritate 99.995% pot obținute prin această metodă.[54]
Producția anuală de oxid de ytriu a crescut de la 600 de tone în 2001 până la 7100 de tone în 2013[55], rezervele fiind estimate la 9 milioane de tone.[46] O cantitate redusă de ytriu metalic este produsă anual prin reducerea fluorurii de ytriu cu un aliaj decalciu-magneziu în bureți metalici. Temperatura unui cuptor cu arc depăște 1600 °C, suficient pentru a topi ytriul.[46][53]
Ytriul e unul din elementele folosite pentru a obține culoarea roșie în televizoarele CRT
Compușii ytriului pot servi ca rețele gazdă pentru doparea cu diverși cationi lantanizi. Ytriul are diverse aplicații luminescente sub formă deortovandat de ytriu dopat YVO4:Eu3+ sau fosfori de oxid de sulfură de ytriuY 2O 2S:Eu3+,care dau culoarea roșie întuburile catodice aletelevizoarelor color.[3][4][Nota 8] Deși culoarea roșie în sine e de fapt emisă de europiu, ytriul colectează energie dintunul electronic și activează materialul luminescent.[56] Și Tb3+ este folosit ca agent de dopare, acesta producândluminescență verde. Ytria e de asemenea folosită ca un aditiv desinterizare în producția nitrurii poroase de siliciu[57] și ca materie primă pentru producerea altor compuși ai ytriului.
Compușii ytriului sunt folosiți ca șicatalizatori pentrupolimerizareaetenei.[3] Sub formă metalică e folosit la electrozii unorbujii de înaltă performanță.[58] Ytriul e de asemenea folosit în fabricarea manșoanelor incandescente pentru felinarele cu propan ca substitut altoriului (care e radioactiv).[59]
De asemenea, este folosit pentru stabilizarea formei cubice aoxidului de zirconiu, utilizat în particular ca electrolit solid și ca un senzor de oxigen în sistemele de eșapament ale automobilelor.[4]
Ytriul e folosit în producția unei mari varietăți degranați sintetici,[60] iar ytria e folosită pentru a fabricagranați de ytriu-fier (Y 3Fe 5O 12 sau YIG), care sunt foarte eficienți în filtrele cumicrounde.[3] Granații de ytriul, fier, aluminiu și gadoliniu (ex. Y3(Fe,Al)5O12 și Y3(Fe,Ga)5O12) prezintă proprietăți magnetice importante.[3] YIG e de asemenea foarte eficient ca transmițător acustic de energie și traductor.[61] Granatul de ytriu-aluminiu (Y 3Al 5O 12 sau YAG) are oduritate de 8,5 și e folosit ca piatră prețioasă în bijuterii (diamant fals).[3] Cristalele de granat de ytriu dopat cuceriu și aluminiu sunt folosite ca substanțe luminescente pentru a fabricaLED-urile.[62][63][64]
YAG-ul, yttria, fluorura de litiu și ytriu (LiYF 4) șiortovanadatul de ytriu (YVO 4) sunt folosite în combinație cu agenți de dopare (cum ar fi neodimul, erbiul și yterbiul) pentru lasere semi-infraroșii.[65][66] Laserele YAG au abilitatea de a opera la putere mare, fiind folosite la forarea și tăierea metalului.[50] Cristalele de YAG dopat sunt produse prinprocesul Czochralski.[67]
Mici cantități de ytriu (de la 0,1% la 0,2%) au fost folosite pentru a reduce granulațiacromului,molibdenului,titanului șizirconiului.[68] E de asemenea folosit pentru a îmbunătățirezistența aliajelor de aluminiu-magneziu.[3] Adaosul de ytriu în aliaje îmbunătățește în general proprietățile de prelucrare, mărește rezistența la recristalizare la temperaturi mari și crește considerabil rezistența la oxidare la temperaturi ridicate.[56]
Ytriul poate fi folosit pentru a elimina conținutul de oxigen din vanadiu și alte metale neferoase.[3] Ytria e folosită la stabilizarea formei cubice a dioxidului de zirconiu, utilizat în fabricarea bijuteriilor.[69]
A fost studiată o posibilă utilizare a ytriului ca agent de cristalizare pentru fabricareafierului ductil (grafitul formează noduli compacți în loc de fulgi pentru a forma fierul ductil).[3] Oxidul de ytriu e de asemenea folosit în industriaceramicii șisticlei, întrucât are un punct de topire ridicat, conferind acestor materiale o rezistență la șoc crescută și un coeficient dedilatare termică scăzut.[3] Ca urmare, este folosit în obiectiveleaparatelor de fotografiat.[46]
Un laser de granat de aluminiu și ytriu dopat cu neodim a fost folosit înprostatectomii radicale asistate de un robot pecâini, într-o încercare de a reduce distrugerile colaterale ale nervilor și țesuturilor,[72] pe când cele dopate cu erbiu încep să fie folosite în refacerea cosmetică a pielii.[4]
Ytriul a fost folosit pentru producerea supraconductorul deoxid de ytriu-bariu-cupru (YBa2Cu3O7, numit și „Y-Ba-Cu-O” sau „1-2-3”), compus dezvoltat laUniversitatea Alabama șiUniversitatea Houston în 1987.[42] Acest compus prezintă proprietăți supraconductoare la 93 K, fapt notabil deoarece aceasta este superioară punctului de fierbere aazotului lichid (77,1 K).[42] Întrucât prețul azotului lichid este mult mai scăzut decât cel alheliului lichid (folosit la supraconductorii metalici) costurile de operare au scăzut simțitor.
Formula chimică a acestui compus este YBa2Cu3O7–δ,cuδ < 0,7 pentru ca materialul să fie supraconductor. Cauza fenomenului nu este încă elucidată pe deplin, dar s-a demonstrat că vacanțele apar doar în anumite poziții cristaline, în planul atomilor de cupru, ceea ce produce o stare de oxidare aparte pentru atomii de cupru, inducând supraconductivitatea.
Teoria supraconductivității la temperaturi scăzute a fost dezvoltată încă din 1957, odată cuteoria BCS. E bazată pe o caracteristicile particulare a interacțiunii între 2 electroni într-o rețea cristalină. Totuși, teoria BCS nu explică superonductivitatea la temperaturi ridicate, iar mecanismul care stă la baza acesteia nu este încă pe deplin înțeles. Ceea ce este însă clar este faptul că – pentru ca supraconductibilitatea să aibă coc – compoziția materialelor din oxid de cupru trebuie strict controlată.[73]
Oamenii de știință studiază o clasă de materiale cunoscută sub numele deperovskit, în vederea dezvoltării unui supraconductor ce funcționează la temperaturi ridicate.[50]
Ytriul nu are niciun rol biologic, deși e găsit în majoritatea, dacă nu în toate organismele, de obicei concentrându-se înficatul,rinichii,splina,plămânii și oasele oamenilor.[74] În mod normal, se găsesc 0,5 miligrame în întregul corp uman; laptele matern uman conține 4 ppm.[70]
Ytriul poate fi găsit în plantele comestibile în concentrații de la 20 ppm la 100 ppm,varza având cea mai mare cantitate.[70] Semințele plantelor lemnoase au cea mai mare concentrație, cu până la 700 ppm.[70]
Cum s-a spus, ytriul nu are nicio funcție biologică și poate fi foartetoxic pentru oameni și animale[5] (compușii hidrosolubili ai ytriului sunt ușor toxici, în contrast cu cei nonhidrosolubili, care sunt netoxici).[70] În experimente pe animale, ytriul și compușii săi au provocat distrugerea țesutuluiplămânilor șificatului, toxicitatea sa variind în funcție de compoziția chimică.
Efectele pe termen scurt la expunerea la aerosoli cu ytriu sunt senzația de iritare la nivelul ochilor (observată la oameni),[75] iar pe termen lung, efectele observate la animale includ iritări pulmonare, răni oculare, posibil blocaj hepatic.[75] La șobolani, inhalarea citratului de ytriu a provocatedem pulmonar șidispnee, în timp ce inhalareacloratului de ytriu a provocat edem la ficat,efuziune pleurală și hiperemie pulmonară.[5]
La oameni, expunerea la ytriu presupune inhalarea prafului de ytriu, ingestia, contact tegumentar sau contact cu ochii.[75] Expunerea la compuși de ytriu provoacă boli ale plămânilor.[5] Lucrătorii expuși la praf de vanadat de ytriu și europiu în aer au avut ochii uscați și iritații ale tractului respirator superior și ale pielii – deși acestea ar fi putut fi provocată devanadiu și nu de ytriu.[5] Expunerea îndelungată la compuși de ytriu poate provoca sufocare,tuse, durere în piept șicianoză.[5]
Institutul Național pentru Siguranța și Sănătatea în Muncă dinSUA indică o limită de expunere de 1 mg/m³ și consideră că la o concentrație de 500 mg/m³, poate apărea decesul.[76] Praful de ytriu este inflamabil.[5]
^Pământurilor le era dat sufixul -a pe când elementele primeau, de obicei, sufixul „-iu”.
^Pe scurt, un neutron devine un proton în timp ce un electron și un anineutrino sunt emiși.
^Se crede că această stabilitate rezultă de la captura lor de neutroni pe secțiune foarte scăzută.(Greenwood 1997, pp. 12–13) Emisia de electroni a izotopilor cu acele numere de masă e pur și simplu mai puțin preponderentă din cauza acestei stabilități, rezultatul fiind abundența lor mai ridicată.
^Izomerii metastabili au nivele de energie mai mari decât normal față de nucleele neexcitate corespondente, aceste nivele durând până când o rază gamma sau un electron de conversie e emis din izomer. Sunt notați cu un „m” pus lângă numărul de masă al izotopului.
^Tc pentru YBCO e 93 K iar temperatura de fierbere a azotului e de 77 K.
^Emsley 2001, p. 497 spune că „Oxisulfura de ytriu, dopată cu europiu (III), e folosită la componenta roșie standard a televizoarelor color”.
^Mosander, Carl Gustaf (). „Ueber die das Cerium begleitenden neuen Metalle Lathanium und Didymium, so wie über die mit der Yttererde vorkommen-den neuen Metalle Erbium und Terbium”.Annalen der Physik und Chemie (în German).60 (2): 297–315.Bibcode:1843AnP...136..297M.doi:10.1002/andp.18431361008.Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)
^Britannica contributors ().Encyclopaedia Britannica. Encyclopædia Britannica, Inc.Lipsește sau este vid:|title= (ajutor), "ytterbium"
^Coplen, Tyler B.; Peiser, H. S. (). „History of the Recommended Atomic-Weight Values from 1882 to 1997: A Comparison of Differences from Current Values to the Estimated Uncertainties of Earlier Values (Technical Report)”.Pure Appl. Chem.IUPAC's Inorganic Chemistry Division Commission on Atomic Weights and Isotopic Abundances.70 (1): 237–257.doi:10.1351/pac199870010237.
^Cloke, F. Geoffrey N. (). „Zero Oxidation State Compounds of Scandium, Yttrium, and the Lanthanides”.Chem. Soc. Rev.22: 17–24.doi:10.1039/CS9932200017.
^abcSchumann, Herbert; Fedushkin, Igor L. (). „Scandium, Yttrium & The Lanthanides: Organometallic Chemistry”.Encyclopedia of Inorganic Chemistry.doi:10.1002/0470862106.ia212.ISBN0-470-86078-2.
^Nikolai B., Mikheev; Auerman, L N; Rumer, Igor A; Kamenskaya, Alla N; Kazakevich, M Z (). „The anomalous stabilisation of the oxidation state 2+ of lanthanides and actinides”.Russian Chemical Reviews.61 (10): 990–998.Bibcode:1992RuCRv..61..990M.doi:10.1070/RC1992v061n10ABEH001011.
^Turner, Jr., Francis M.; Berolzheimer, Daniel D.; Cutter, William P.; Helfrich, John ().The Condensed Chemical Dictionary. New York: Chemical Catalog Company. p. 492. Accesat în.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
^Pack, Andreas; Sara S. Russell, J. Michael G. Shelley and Mark van Zuilen; Shelley, J. Michael G.; Van Zuilen, Mark (). „Geo- and cosmochemistry of the twin elements yttrium and holmium”.Geochimica et Cosmochimica Acta.71 (18): 4592–4608.Bibcode:2007GeCoA..71.4592P.doi:10.1016/j.gca.2007.07.010.
^Kanazawa, Yasuo; Kamitani, Masaharu (). „Rare earth minerals and resources in the world”.Journal of Alloys and Compounds. 408–412: 1339–1343.doi:10.1016/j.jallcom.2005.04.033.
^Zheng, Zuoping; Lin Chuanxian (). „The behaviour of rare-earth elements (REE) during weathering of granites in southern Guangxi, China”.Chinese Journal of Geochemistry.15 (4): 344–352.doi:10.1007/BF02867008.
^abHolleman, Arnold F.; Wiberg, Egon; Wiberg, Nils ().Lehrbuch der Anorganischen Chemie (ed. 91–100). Walter de Gruyter. pp. 1056–1057.ISBN3-11-007511-3.
^US patent 5935888,"Porous silicon nitride with rodlike grains oriented", granted 1999-08-10, assigned to Agency Ind Science Techn (JP) and Fine Ceramics Research Ass (JP)
^Vajargah, S. Hosseini; Madaahhosseini, H; Nemati, Z (). „Preparation and characterization of yttrium iron garnet (YIG) nanocrystalline powders by auto-combustion of nitrate-citrate gel”.Journal of Alloys and Compounds.430 (1–2): 339–343.doi:10.1016/j.jallcom.2006.05.023.
^US patent 6409938,"Aluminum fluoride flux synthesis method for producing cerium doped YAG", granted 2002-06-25, assigned to General Electrics
^Tokurakawa, M.; Takaichi, K.; Shirakawa, A.; Ueda, K.; Yagi, H.; Yanagitani, T. and Kaminskii, A. A. (). „Diode-pumped 188 fs mode-locked Yb3+:Y2O3 ceramic laser”.Applied Physics Letters.90 (7): 071101.Bibcode:2007ApPhL..90g1101T.doi:10.1063/1.2476385.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
^Golubović, Aleksandar V.; Nikolić, Slobodanka N.; Gajić, Radoš; Đurić, Stevan; Valčić, Andreja (). „The growth of Nd: YAG single crystals”.Journal of the Serbian Chemical Society.67 (4): 91–300.doi:10.2298/JSC0204291G.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
^Adams, Gregory P.; et al. (). „A Single Treatment of Yttrium-90-labeled CHX-A–C6.5 Diabody Inhibits the Growth of Established Human Tumor Xenografts in Immunodeficient Mice”.Cancer Research.64 (17): 6200–6206.doi:10.1158/0008-5472.CAN-03-2382.PMID15342405.
^Gianduzzo, Troy; Colombo Jr, Jose R.; Haber, Georges-Pascal; Hafron, Jason; Magi-Galluzzi, Cristina; Aron, Monish; Gill, Inderbir S.; Kaouk, Jihad H. (). „Laser robotically assisted nerve-sparing radical prostatectomy: a pilot study of technical feasibility in the canine model”.BJU International. Cleveland: Glickman Urological Institute.102 (5): 598–602.doi:10.1111/j.1464-410X.2008.07708.x.PMID18694410.
Daane, A. H. (). „Yttrium”. În Hampel, Clifford A.The Encyclopedia of the Chemical Elements. New York: Reinhold Book Corporation. pp. 810–821.LCCN68029938.OCLC449569.
US patent 5734166,"Low-energy neutron detector based upon lithium lanthanide borate scintillators", granted 1998-03-31, assigned to Mission Support Inc
