Wolframul (numit șitungsten) este unelement chimic din grupametalelor situat în poziția 74 întabelul periodic al elementelor. Simbolul chimic este "W". Wolframul este un metal cu luciu alb-argintiu, ce cristalizează în sistemul cubic cu volum centrat fără a mai avea și alte forme alotropice. Foarte dur, wolframul nu estecasant ci devine ductil în stare pură păstrându-și în același timp rezistența. Are odensitate remarcabil de mare și anume 19,3 grame pe centimetru cub. Din toate metalele pure,punctul lui de topire este cel mai ridicat, iarpunctul lui de fierbere este al doilea ca mărime (dupăcarbon). Utilitatea lui cea mai cunoscută este cafilament înbecuri electrice.
Însecolul XVI mineralologulGeorgius Agricola dinFreiberg a descris existența unui mineral care îngreuna extracția de cositor. Segmentul "wolf" (lup) din denumirea wolframului de aici provine, deoarece "mânca" cositorul ca un lup. Georgius Agricola îl numealupi spuma.[3]
Wolframul este un metal maleabil, ductil și în stare pură extrem de rezistent. Ceea ce este extraordinar la acest metal observăm prin faptul că rezistența la rupere a unei sârme de wolfram poate ajunge până la 400 daN/mm², rezistență ce se menține chiar și la temperaturi mai mari de 770 °C. Datorită ductibilității sale, din 100 g de wolfram se poate obține o sârmă lungă de 40 km.
Wolframul este un metal puțin reactiv. El nu este atacat deapa regală sau de acidul fluorhidric, în lipsă de oxigen nu se dizolvă în soluțiile sărurilor alcaline (amoniac, hidroxid de sodiu sau potasiu). Totuși nu rezistă la acțiunea compușilor oxidanți precum: acidul azotic sau cloratul de potasiu. Pulberea acestui metal poate fi aprinsă; în rest este stabil față de aer, apă și halogeni bineînțeles cu excepția fluorului (nemetal care reacționează cu toate elementele inclusiv unele gaze nobile). Reacționează și la cald și la rece cu azotul. Alți compuși interesanți sunt carburile (W2C,WC și W2C3)ce se aseamănă prin duritate cu diamantul.
Procentajul de wolfram în scoarța pamântului este de circa 0,0001 g/t[4], sau 0,0064 procentaj de greutate (Valoarea Clarke). Wolframul nu apare în formă curată, ci în formă deoxizi și wolframate. Cele mai importante minereuri de wolfram suntwolframit (Mn, Fe)WO4 șischeelit CaWO4. Alte minereuri de wolfram suntstolzit PbWO4 șituneptit WO3 · H2O.
Zăcămintele cele mai importante se găsesc înChina,SUA,Korea,Bolivia,Kazahstan,Rusia,Austria șiPortugalia. Volumul total de wolfram în zăcămintele pe pământ se apreciază actualmente ca fiind 2,9 de milioane de tone de wolfram pur.
În anul2006 producția globală de wolfram era de 73.300 t. Cel mai mare producător de wolfram este China cu circa 80% (62.000 t/an) din producția globală anuală.
Datorită punctului de fuziune ridicat (peste 3000 °C) este întrebuințat pentru construirea filamentelor de la lămpile cu incandescență, filamentele tuburilor electronice, anozii tuburilor radiogene (veziAparat roentgen) și a tuburilor electronice de putere mare. Wolframul are o densitate și o duritate foarte mare, lucruri care îl fac utilizat la construcția de capete tăietoare la mașini de forat, la burghie. Se aliază cu oțelul (2-3%) pentru obținerea unor oțeluri speciale, foarte dure, care se uzează greu, metalul în stare pură fiind casant.
Datorită densității sale mari wolframul este folosit și pentruecranaje ca protecție de raze. Efectul de ecranaj este mai bun decât cel alplumbului, dar este mai rar folosit datorită costurilor mai mari și pentru că wolframul e greu de prelucrat.
Tot datorită densității sale mari, wolframul este utilizat pentrumuniție anti-blindaj.Proiectile din carbid de wolfram, cu nucleu din carbid de wolfram (munițieAPFSDS), sau conținând multe săgeți mici de Wolfram (munițieAHEAD - Advanced Hit Efficiency And Destruction, care este un tip de munițieABM - Air Burst Munition) sunt mai costisitoare decât cele corespunzătoare dinuraniu sărăcit, dar nu sunt toxice și nici radioactive ca acesta.
Dupa cunoștințele actuale wolframul nu este toxic. Cazuri decancer pulmonar la muncitori din firme producătoare și care prelucrează metale tari s-au dovedit a fi cauzate decobalt.[5]În încercări cu animale s-a constatat că cea mai mare parte a wolframului care ajunge în corp este excretat prinurină. Doar o foarte mică parte se depozitează înrinichi și înoase.[6]
Carbura de wolfram se folosește ca reflector deNeutroni laarme nucleare pentru a reducemasa critică. Carburi de wolfram se folosesc în prelucrarea materialelor datorită durității lor. Datorită durității și densității mari se folosesc și la muniții anti-blindaj.Wolframate se utilizează pentru impermeabilizări pentru a le face rezistente la temperaturi mari.În industria ceramică și în pictură se folosesc culori bazate pe pigmenți care conțin wolfram.Wolframat de plumb se utilizează cascintilator modern înfizica particulelor elementare.
