Vreme de aproape 1000 de ani,Biserica Romano-Catolică a fost Biserica oficială din Regatul Angliei. Cu toate acestea, începând cu secolul al XVI-lea și cu ruptura religioasă provocată de regeleHenric al VIII-lea al Angliei, ce a dus la formareaBisericii Anglicane, credincioșii rămași fideli doctrinelorcatolice au fost priviți drept inamici. EpiscopulJohn Fisher și cancelarulThomas Morus au fost condamnați pentru înaltă trădare și decapitați, iar sediile episcopale romano-catolice au devenitanglicane, lucru care s-a întâmplat și cuWestminster Abbey. A urmat o campanie anticatolică a autorităților engleze.
În secolul al XIX-lea represiunea împotriva catolicilor s-a atenuat, ceea ce s-a concretizat legislativ înlegea de emancipare a catolicilor din 1829(en)[traduceți]. La mijlocul secolului al XIX-lea a avut loc în rândul clerului și burgheziei anglicane o mișcare de convertire la Biserica Catolică, ceea ce a dus la creșterea procentului de catolici la aproximativ 10% din populație. În anul1850 a fost restabilită ierarhia catolică din Anglia. Drept catedrală provizorie a Londrei a servitWarwick Street Church din Londra(en)[traduceți], aflată sub protecție diplomaticăbavareză.
În anul 1885 Arhidieceza Romano-Catolică de Londra a achiziționat un teren în zona Westminster pentru construirea unei catedrale impozante. În anul 1895 au început lucrările la noua catedrală, construită în stil neo-bizantin. Arhitectul ce a proiectat edificiul a fost John Francis Bentley. Lucrările s-au încheiat în anul 1903.
Catedrala a fost vizitată în data de 20 septembrie 2010 de papaBenedict al XVI-lea.