1: "República Bolivariana de Venezuela" a devenit denumirea oficială a țării după adoptarea Constituției în anul 1999, atunci când statul a fost redenumit în onoarea luiSimón Bolívar. 2: Cu excepția a 159,542 km², din cauza cărora a apărut litigiul teritorial cuGuyana (Guayana Esequiba).
Venezuela (denumire oficială:Republica Bolivariană a Venezuelei; înspaniolăRepública Bolivariana de Venezuela)[10][11] este o țară situată în nordulAmericii de Sud, cuprinzând terminațiile nordice aleMunților Anzi (care depășesc 5000 m), câmpiafluviului Orinoco șiPodișul Guyanelor (care ajunge la 3000 m), dispuse în ordine de la nord-vest spre sud-est. Pe un afluent alrâului Caroní se aflăcascada Angel, cea mai înaltă din lume (978 m). În Venezuela predomină populația de origine europeană. Venezuela este una din țările cele mai urbanizate dinAmerica Latină[12]. Principalele orașe suntCaracas,Valencia șiMaracaibo. Marea majoritate a populației trăiește în orașele din nordul țării.
Teritoriul țării a fost casa a mai multe triburi importante de amerindieni, de exemplucaribs. Acesta a fost primul trib văzut de cătreCristofor Columb în anul1498. Curând după aceasta au început procesele decolonizare și de amestecare culturală. Venezuela a fost prima țară din America Latină care și-a proclamat independența față decoroana spaniolă, un proces care a fost consolidat deBătălia de Carabobo șiBătălia navală de pe lacul Maracaibo, din anul 1823, cu expulzarea definitivă a trupelor spaniole. După un lung capitol de conflicte civile, republica a găsit calea de modernizare notorie prin guvernele autoritare. La mijlocul secolului al XX-lea a început lupta pentru un sistem democratic, care a început după răsturnarea generaluluiMarcos Pérez Jiménez, în anul1958. Datorită boom-ului petrolier, Venezuela a cunoscut o lungă perioadă de creștere economică intensă, care a fost întreruptă de criza energetică din anii 1980, ceea ce a dus la o perioadă de instabilitate politică și socială urmată de suișuri și coborâșuri financiare.
Spre deosebire de alte state sud-americane, Venezuela dispune de mari rezerve de petrol (fiind al cincilea producător de petrol pe plan mondial) și gaze naturale, astfel că după descoperirea petrolului la începutul secolului al XX-lea, Venezuela a devenit dintr-o țară subdezvoltată exportatoare de produse agricole(cafea și cacao), o țară cu posibilități financiare pentru dezvoltare.Căderea prețului petrolului în anii 1980 au împins țara într-o criză economică de lungă durată șiinflație, rata sărăciei atingând 66% în1995[13],PIB-ul pe cap de locuitor din anul1998 scăzând la nivelul din1963, la o treime din valoarea sa maximă din anul1978[14] Revenirea prețului petrolului după 2001 a impulsionat economia venezuelană, cu toate căCriza financiară din 2007-2008 a încetinit creșterea economică.
Venezuela are de asemenea resurse clasice ca: minereu de fier și minereuri neferoase (bauxită îndeosebi). Resursele de petrol sunt exploatate în jurul și interiorulLacului Maracaibo, în câmpia și delta fluviului Orinoco; petrolul se prelucrează în centre situate pe litoral (ca de exemplu Valencia). Fierul se exploatează în Podișul Guyanelor (Cerro Bolivar) și este destinat îndeosebi exportului. Datorită resurselor hidroenergetice bogate, Venezuela și-a dezvoltat foarte mult sistemul de hidrocentrale (hidrocentrala Guri, situată pe râul Caroní, este una dintre cele mai mari din lume). În privința agriculturii se remarcă producția de cafea, trestie de zahăr, manioca, banane și nuci de cocos. Transporturile sunt mai dezvoltate pe litoral, unde se află și principalele porturi.
În 1499, o expediție condusă deAlonso de Ojeda a vizitat coasta Venezuelei. Casele pe picioroange din zonalacului Maracaibo i-au reamintit navigatoruluiAmerigo Vespucci de orașulVeneția, astfel că a numit regiuneaVeneziola, care în limba toscană contemporană (limba maternă a lui Vespucci) însemna "Mica Veneție".[15] Numele și-a dobândit forma actuală de ortografie ca urmare a influenței spaniole.[15] undesufixul-uela este folosit ca termendiminutiv (ex.plaza / plazuela,cazo / cazuela); astfel, sensul original al termenului ar fi „Mica Veneție”.[16] Cu toate acestea, deși povestea despre Vespucci rămâne versiunea cea mai populară și acceptată pentru a explica originea numelui țării, mai există o altă explicație dupăMartín Fernández de Enciso, un membru al echipajului lui Vespucci și Ojeda. În lucrarea saSumma de Geografía el afirmă că au găsit o populație băștinașă, care s-au numitVeneciuela sugerând că numele de „Venezuela” poate că a evoluat din cuvântul nativ.[17]
Se presupune că Venezuela a început să fie populată cu cel puțin 15.000 de ani în urmă, cele mai vechi vestigii istorice fiind descoperite pe malul râului Pedregal în vestul Venezuelei.[18] Artefactele de vânătoare dinpleistocenul târziu, inclusiv lănci, au fost găsite într-o serie similară de situri în nord-vestul Venezuelei sub denumirea „El Jobo”;datarea cu carbon arată că ele sunt din anii 13,000 spre 7,000Î.Hr..[19]
Nu se cunoaște exact câți oameni trăiau în Venezuela înainte de colonizarea spaniolă, probabil populația era în jur de un milion de persoane.[20] în plus față de triburile din zilele noastre, care trăiesc în Venezuela ca de exempluAuaké,Caquetio,Mariche șiTimoto-cuicas. Numărul acestora s-a redus după colonizarea spaniolă în principal datorită bolilor aduse de spanioli din Europa pentru care băștinașii nu aveau imunitate.[20]
În anul1498, în timpul celei de a treia călătorii,Cristofor Columb a navigat în apropierea deltei fluviuluiOrinoco, debarcând apoi înGolful Paria. A fost încântat de cele văzute, scriind în scrisoarea cătreFerdinand al II-lea de Aragon șiIsabela I a Castiliei că a ajuns în Raiul de pe Pământ. Colonizarea de către spanioli a început din1522, prima așezare a coloniștilor fiind în actualul orașCumaná. În secolul al 16-lea Guaicaipuro (n.1530–m.1568) și Tamanaco (m.1573) au încercat să opună rezistență incursiunilor spaniole, dar noii veniți i-au supus. Tamanaco a fost ucis din ordinul fondatorului Caracasului,Diego de Losada.[21]
În secolul al 16-lea, de-a lungulcolonizării spaniole, mulți băștinași au fost convertiți lacatolicism. În primii ani ai colonizării spaniolii s-au concentrat pe partea nordică a țării, dar apoi la mijlocul secolului al 18-lea colonia s-a extins de-a lungul râuluiOrinoco. Aici Ye'kuana (mai târziu cunoscut ca Makiritare) a organizat o rezistență serioasă în anii 1775 și 1776.[22]
Așezările spaniole estice din Venezuela au fost încorporate înNoua Provincie Andaluzia. Administrată deAudiența Regal din Santo Domingo de la începutul secolului al 16-lea, cea mai mare parte din Venezuela fiind încorporată înNoua Granadă la începutul secolului al XVIII-lea, și au fost reorganizate apoi ca regiuni autonome în 1776.Caracas a fost fondat în 1576 în regiunea centrală a coastei, fiind foarte bine poziționat pentru că în apropiere era portul dinLa Guaira. Localizarea într-o vale muntoasă îi oferea protecție față de atacurile piraților și fiind într-o zonă cu pământ fertil și climat sănătos.[23]
Sucre, câștigând multe bătălii pentru Bolívar, a devenit cel de al doileapreședinte al Boliviei. Venezuela a rămas ca parte a Marii Columbii până în 1830, când o rebeliune condusă de Páez a proclamat noua independență a Venezuelei. Páez a devenit primul președinte al noii republici. Pierderile umane din aceste două decenii de războaie se estimează între 1/4-1/3 din toată populația țării (inclusiv, probabil, o jumătate din populația albă),[25] în anul 1830 pierderile fiind estimate la 800 000 persoane.[26]
Marea majoritate a secolului al XIX-lea din Venezuela s-a caracterizat prin tulburări politice și conducerea țării de cătredictatori,[27] inclusivJosé Antonio Páez, conducătorul luptei pentru independență care a fost președinte trei mandate, timp de unsprezece ani, între anii 1830-1863. Acestea au culminat prinRăzboiul Federal (1859–1863), un război civil în care și-au pierdut viața sute de mii de persoane. În a doua jumătate a secolului al XIX-leaAntonio Guzmán Blanco, un altcaudillo, a fost la conducerea țării timp de treisprezece ani, între 1870 - 1887, cu alți trei președinți intercalați în această perioadă. În 1895 lunga dispută cuRegatele Unite pentru teritoriulGuayana Esequiba – pe care Marea Britanie o pretindea ca fiind un teritoriu aparținândGuyana Britanice, dar pe care și Venezuela o revendica – a declanșatCriza din Venezuela din 1895 în careWilliam L. Scruggs, care făcea lobby pentru Venezuela, argumenta că comportamentul britanic violadoctrina Monroe (1823) a SUA. Președintele americanGrover Cleveland a adoptat o interpretare largă a doctrinei Monroe, nu numai în interzicerea puterilor Europene de a înființa colonii în Americi, dar a declarat că Americile sunt în sfera de interes a SUA în toate privințele.[28] În cele din urmă britanicii au acceptat arbitrajul SUA, dar în timpul negocierilor au fost în măsură să convingă SUA în marea majoritate a subiectelor. Un tribunal internațional la Paris în 1898 a decis problema și a acordat marea majoritate a teritoriului disputatGuyanei Britanice.[29]
Castro nu și-a îndeplinit obligațiile sale de a plăti referitoare la datoriile externe considerabile ale Venezuelei și a refuzat să plătească despăgubiri pentru străinii prinși în războaie civile din Venezuela. Acest lucru a declanșatCriza din Venezuela 1902-1903, în careMarea Britanie,Germania șiItalia au impus o blocadă navală de mai multe luni, până când a fost acceptat arbitrajul internațional alCurții Permanente de Arbitraj dinHaga.[32][33] În 1908 a izbucnitRăzboiul Olandezo-Venezuelan,[34]. Conflictul a fost soluționat atunci când Castro a plecat pentru tratament medical în Germania și a fost răsturnat de la putere deJuan Vicente Gómez.
Descoperirea unei rezerve masive de petrol înLacul Maracaibo înPrimul Război Mondial s-a dovedit crucială pentrueconomia Venezuelei, care s-a transformat dintr-o țară cu o economie care depindea foarte puternic de exporturi agricole într-o țară exportatoare depetrol, ridicând PIB-ul pe cap de locuitor al Venezuelei, astfel ca în 1935 acesta a fost cel mai mare în America Latină.[35] Gómez a profitat din plin de această situație, centralizând conducerea Venezuelei și întărindu-și poziția și autoritatea. Gómez a rămas cel mai puternic om al țării până la moartea sa din 1935.Sistemul dictatorialgomecist a continuat și după moartea sa, continuat fiind deEleazar López Contreras, dar din 1941, sub conducerea luiIsaías Medina Angarita dictatura s-a relaxat și s-au implementat reforme, incluzând legalizarea tuturor partidelor politice.[36]
După cel de-al Doilea Război Mondial,globalizarea și puternica imigrație din sudul Europei (în principal din Spania, Italia, Portugalia și Franța), precum și din țările mai sărace dinAmerica Latină, au marcat diversificarea societății venezuelane.
În 1945 o lovitură militară l-a răsturnat pe Medina Angarita și a urmat o perioadă de trei ani de democrație sub conducerea Acțiunii Democratice conduse inițial deRómulo Betancourt, până cândRómulo Gallegos a câștigat alegerile prezidențiale din 1947[37] (opinia generală este că aceste alegeri au fost primele alegeri libere și corecte din Venezuela).
Gallegos a guvernat țara până la răsturnarea sa de o juntă militară condusă deMarcos Pérez Jiménez și Ministrul ApărăriiCarlos Delgado Chalbaud înlovitura de stat din Venezuela din 1948. Pérez Jiménez a fost cel mai puternic om din juntă (deși Chalbaud a fost numit președinte), fiind suspectat că a fost în spatele morții lui Chalbaud, care a murit după ce a fost răpit în1950. Atunci când junta a pierdut neașteptat alegerile prezidențiale din1952 din Venezuela, acesta a ignorat rezultatele iar Perez Jimenez s-a instalat ca președinte, unde a rămas în funcție până în1958.[38][39][40]
Rómulo Betancourt (Președinte 1945-1948/1959-1964), unul dintre cei mai importanți activiști ai democrației din Venezuela.
Dictatorul militar Pérez Jiménez a fost forțat la 23 ianuarie 1958 să demisioneze.[41]
Într-un efort de a consolida tânăra democrație, principalele partide politice (cu excepția notabilă aPartidul Comunist din Venezuela) au semnatPactul Punto Fijo.[42] Acțiunea Democratică șiCOPEI a dominat apoi peisajul politic pentru patru decenii. În 1960 au fost mișcări de gherilă substanțiale, inclusiv cele ale Forțelor Armate de Eliberare Națională și ale Mișcării Revoluționare de stânga, care în același an s-au desprins din Acțiunea Democratică. Cele mai multe dintre aceste mișcări au depus armele sub președinția luiRafael Caldera (1969-1974).[43] Caldera a câștigat alegerile prezidențiale din Venezuela din 1968 pentru COPEI, fiind prima dată când un alt partid câștiga alegerile libere în afara Acțiunii Democratice.
Alegerea luiCarlos Andrés Pérez din 1973 a coincis cucriza petrolului din 1973 care a determinat o creștere semnificativă a veniturilor Venezuelei (resursele petroliere au fost naționalizate în 1973).Acest fapt a determinat cheltuieli publice masive, dar și creșterea datoriilor străine, care a continuat până în anii 1980, când prețul petrolului s-a prăbușit, dând o lovitură dură economiei Venezuelene.În februarie 1983, când guvernul a început să devalorizeze moneda națională pentru a face față obligațiilor sale financiare, standardul de viață a locuitorilor a scăzut dramatic. Un număr de politici economice nereușite și corupția la nivel înalt au dus la creștereasărăciei și acriminalității, înrăutățirea indicatorilor sociali și la creșterea instabilității politice.[44]Corupția a rămas o problemă, în 2009 Venezuela a fost trecută pe ultimele locuri dinIndexul de Percepție a Corupției.[45]
Criza economică din anii 1980 și 1990 a dus la o criză politică, care a determinat moartea a sute de oameni în revoltele dinCaracazo din 1989, tentativa de lovitură de stat din 1992[46] și demiterea în 1993 a președinteluiCarlos Andrés Pérez (reales în 1988) pentru corupție. Liderul loviturii de stat,Hugo Chavez, a fost grațiat în martie 1994 de președinteleRafael Caldera și lăsat cu drepturi politice intacte. O prăbușire a încrederii în partidele existente l-a propulsat pe Chavez câștigător al alegerilor prezidențiale din Venezuela din 1998 și a favorizat lansarea ulterioară a unei „Revoluții Bolivariene”, care a început cu Adunarea constituantă din 1999, formată pentru a concepe o nouă Constituție pentru Venezuela.
În 2002 au început protestele masive împotriva lui Chavez. În același an, după o demonstrație masivă în Caracas, un grup de lunetiști au deschis focul asupra demonstranților, fapt care a declanșat controverse asupra obiectivelor atacului, existând două versiuni până în prezent.[47][48][49] De asemenea, urmașii de guvernământ au fost uciși. În aprilie 2002 Chávez a fost îndepărtat de la putere după o încercare de lovitură de stat, dar cu ajutorul unei demonstrații populare și sprijinit și de forțe ale armatei, a fost reinstaurat în funcție.[50]
Chávez a rămas în funcție și după greva generală din decembrie 2002 – februarie 2003 (grevă care a inclus și compania petrolieră de stat), precum și după referendumul din august 2004. Chávez a fost reales pentru un nou mandat prezidențial la alegerile prezidențiale din decembrie 2006.
În noiembrie 2008 au avut loc alegerile regionale, în care Partidul Socialist Unit din Venezuela a câștigat 17 din cele 22 de guvernorate disputate. Opoziția a câștigat între timp guvernarea a cinci din cele opt state dintre cele mai populate din Venezuela. În februarie 2009, un nou referendum a avut loc la o propunere de amendament făcută de către Hugo Chavez, care ar putea ridica limitele realegerii pentru toate funcțiile, inclusiv cea de președinte al Republicii, amendament care a fost aprobat de către electorat.[51]
Venezuela se află în America de Sud, având o suprafață totală de 916 445 km² și fiind a33-a țară după suprafața în lume și a șasea înAmerica de Sud.[52] Din suprafața totală 882.050 km² sunt terenuri, iar suprafața acoperită de apele interioare este de 30.000 km². Ca poziție Venezuela se află în nordulAmericii de Sud, pe țărmulOceanului Atlantic. Se învecinează la vest cuColumbia, la sud cuBrazilia și la est cuGuyana.Lungimea totală a frontierelor țării este 4.993 km. Lungimile frontierelor cu vecinii sunt următoarele:
În nordul țării se găsesc munțiiAnzi. Cel mai înalt punct al țării estePico Bolívar (4.978 m).[53]Golful Barcelona împarte lanțul muntos de pe țărm în două părți: în estmunții Cumanai, iar în vestmunții Caraibe. În munții Caraibe se găsesc mai multe bazine, dintre care cea mai întins este bazinul Valencia.La nord de Anzi pe țărm se găsesc lagunele bazinului Maracaibo din golful Maracaibo.Partea sudică este formată din munții de 2000 metri ai podișului Guyanelor. Orinoco înconjoară larg Podișul Guyanelor delimitând complet partea de sud și sud-est a Venezuelei. O formațiune muntoasă tipică Venezuelei sunt așa-numițiitepui, formațiuni în general din gresie care se înalță vertical din platouri cu suprafața plană de tipmesa. Se presupune că aceste formațiuni ar fi reminescențele unui podiș antic erodat de precipitații timp de milioane de ani.
Cele mai multe râuri din Venezuela se scurg în bazinul Atlantic. Cel mai mare bazin din această zonă este cel al râuluiOrinoco, a cărui suprafață este de circa un milion de km², fiind cel mai mare din Venezuela, deși doar 65% din apele lui se află pe teritoriul țării. Dimensiunea bazinului, similar cu cel alDunării, face ca el să fie al treilea ca mărime dinAmerica de Sud, debitul lui fiind de aproximativ 33 de milioanem³/s, ceea ce-l clasează pe locul al treilea în lume,[55] fiind una dintre cele mai valoroase resurse naturale regenerabile din regiune. Printre alte râuri din Venezuela care se varsă în Oceanul Atlantic se numără râurileSan Juan șiCuyuni. Mai există șifluviului Amazon, în care se revarsărâul Guainia,Rio Negro și multe alte râuri mai mici. Acolo se află și bazinulgolfului Paria și alrâului Esequibo.
Aflându-se la tropice, Venezuela dispune de o climă caldă și ploioasă, în general, având doar două anotimpuri: unsezon secetos, care durează din octombrie până în martie și unsezon ploios durând din aprilie până în septembrie. Din cauza reliefului, a vânturilor și a mării, există și diferențe climatice.Latitudinea are o mică importanță în modelarea climei, climatul se schimbându-se considerabil în funcție de altitudine, în special temperatura, care atinge valori foarte diferite.[56]
Porțiuni mari ale țării au fost inițial acoperite depăduri umede de foioase. Venezuela este una din cele șaptesprezece țări cu faunămegadiversă.[57]Habitatul Venezuelei se întinde din munții Anzi din vest până în pădurile tropicale din bazinul Amazonului din sud prin extinselorllanos (câmpii) și delta fluviului Orinoco din vest. Acestea includ deșerturi, zone cu tufișuri rezistente la secetă, iar în nord-vestul extrem și în zona de coastă pădurile demangrove cu rădăcinile în apă.[27] Pădurile tropicale sunt deosebit de bogate.[27][58]
Printre plantele Venezuelei se numără 25 000 specii deorhidee care se găsesc în ecosistemele pădurilor tropicale și aproximativ 3 900 specii de ciuperci, din care 1 334 endemice,[59] dar se estimează că sunt mult mai multe, deoarece este general acceptată ideea că în lumea întreagă doar 7% din speciile de ciuperci au fost descoperite.[60]Bogăția frunzișului galben al copacului național al Venezuelei, Tabebuia chrysantha după sezonul ploios l-a inspirat pe romancierulRómulo Gallegos să-l numească[l]a primavera de oro de los araguaneyes (primăvara aurie a tabebuiei).
Aproximativ 38% din cele 21 000 specii de plante din Venezuela se găsesc doar în această țară.[61]
Fauna este diversă și include 2 120 specii de vertebrate terestre (din care 306 specii endemice) și 1000 acvatice (14 endemice). Printre speciile endemice se numărălamantini,delfin de Amazon șicrocodilul de Orinoco, care pot ajunge până la lungimea de 6,6m. Venezuela găzduiește un total de 1 417 de specii de păsări, 48 dintre care suntendemice.[62]Fauna aviară este reprezentată de 1 300 specii dintrre care 46 sunt specii endemice și 120 sunt păsări migratoare.Specii importante de păsări includibiși,vulturi pescari,pescărași[58] șitrupialul galben-portocaliu, pasărea națională a Venezuelei. Printremamiferele notabile se numărăfurnicarul uriaș,jaguarul șicapibara, cea mai marerozătoare din lume. Mai mult de jumătate dintre speciile de păsări și mamifere din Venezuela se găsesc în pădurile amazoniene, la sud de fluviul Orinoco.[63]Se găsesc de asemenea și 254 specii de reptile.Printre speciile amenințate sunt:jaguarul,ursul cu ochelari,condorul,lamantinul șiSpinus cucullatus.
Venezuela are o economie de piață a cărei bază este extracția și rafinarea petrolului pentru export și consumul intern. Acesta este a patra mare economie din America Latină, după Brazilia, Mexic și Argentina cuPIB (nominal)[64][65] și al cincea dupăPIB (PPP), a patra fiind Columbia.[66][67][68]
Sursă: Institutul Național de Statistică din Venezuela(INE), 2008[69] / CIA World Factbook[70]
De-a lungul secolului XX, economia Venezuelei s-a aflat în postura de cea mai prosperă din regiune din cauza descoperirii și exploatării zăcămintelor de petrol care a început în mijlocul secolului. În același timp, moneda țării a fost una dintre cele mai apreciate din regiune față dedolar, dar scăderea resurselor deținute de țară din anii 1980 a cauzat o recesiune gravă și probleme financiare. În ultimii ani, după numeroase conflicte politice și sociale, economia țării a revenit în mod semnificativ, având o creștere de 17% în anul 2004, una dintre cele mai ridicate din lume, potrivitFondului Monetar Internațional. La sfârșitul anului 2007 creșterea economică a fost de 8,8%,[71] iar în anul 2008 creștereaProdusului Intern Brut a fost de 4%.[72] Când riscul a trecut, țara s-a plasat cu 987 de puncte în iulie 2009, au declarat oficialii.[73] Rata șomajului pentru luna iunie 2009 a fost de 7,9%.[74] Cu toate acestea, rata de inflație pentru 2008 a fost de 30,9%, cea mai mare din America Latină.[75] Venezuela are, de asemenea, multe filiale petroliere cum ar fiPetroleos de Venezuela șiCitgo.
O parte a economiei venezuelene depinde de remitențe.
Statistici:PIB: 346,973 miliardeUSD din care: agricultura 5%, industria 51,6%, serviciile: 43,4%.PIB pe cap de locuitor: 11.889USD
Forță de muncă: 12,31 milioane persoane (date estimative din2005).
Salariul minim pe economie: 1.548 bolivari (360 USD) (date din septembrie 2011) cu săptămână de lucru de 40 de ore
Rezerve internaționale: 27.450 milioane USD (decembrie 2011).
Venezuela deține importante rezerve depetrol și face parte dinOPEC. Prețul benzinei în Venezuela este de 4cenți (0,04USD) /litru[76] (mai 2008) și 0.05 (martie 2012).[77]
În anul 2006, Venezuela era pe locul al optulea în topul celor mai mari producători mondiali de petrol și numărul cinci în topul celor mai mari exportatori de țiței, cu o producție estimată la 3,2 milioane barili pe zi.[78] Din această producție, 1,5 milioane barili de petrol pe zi erau exportați cătreStatele Unite și 150 000 de barili pe zi cătreChina.[78]
Venezuela este o țară foarte industrializată, cca 51,6% (2003) din produsul intern brut (PIB) provenind din industrie. De la mijlocul secolului al XX-lea manufactura a devenit la fel de prioritară. Principalele produse ale industriilor din Venezuela sunt cele depetrol,oțel,aluminiu, îngrășăminte,ciment,pneuri șiconstrucția de mașini. De asemenea, este importantă și industria de prelucrare aproduselor alimentare,băuturilor,textilă,îmbrăcăminte,încălțăminte,plastic șilemn. Datele de la INE pentru anul 2004 au arătat că 322,907 de persoane din populația țării lucrau în industrie.[80] Cele mai industrializate zone sunt cele de lângă capitală și centrul regiunii. La finele secolului XX, industria s-a consolidat și în alte regiuni, cum ar fi Centrul Occidental (vest), Zulia, Anzii și Guayana.
Mai multe studii arată că Venezuela are cele mai mari rezerve dehidrocarburi de pe planetă, având în vedere depozitele de nisipuri bituminoase în ulei în râul Orinoco. În total, țara ar putea ajunge la cifra de 513 de miliarde de barili de petrol extras, de două ori mai mult ca înArabia Saudită, potrivit unui studiu efectuat deServiciul de prospectare geologică al Statelor Unite (USGS). Rezervele de țiței din afara râului Orinoco au atins în anul 2005 o magnitudine de 80.582 milioane de barili.[82][83]
Resursele naturale regenerabile din Venezuela sunt reprezentate depăduri șipești. La fel de importantă este și apa râurilor care e utilizată pentru generarea de energie electrică și de resurse biotice, mărindu-se numărul terenurilor agricole. Printre resurse neregenerabile sunt cele depetrol,gaze naturale,fier,bauxită,cărbuni,aur,diamante, și altele.[84]
În Venezuela există rezerve imense de gaze naturale. S-au mai găsit niște rezerve în regiunea de nord-est a țării. Atât pe continent cât și în larg, sunt mai mult de 4.1 miliarde de m³ de gaze naturale, datorită cărora Venezuela se află pe locul nouă în lume.[85]
În Venezuela există peste 150 de clase de minerale. Cele mai importante sunt mineralele defier,bauxita,aur,diamant,fosfat,cupru,nichel,plumb,zinc,sare,gips șicalcar. În Guayana Venezueleană există rezerve mari de fier și bauxită, precum și depozitele de diamante și aur. Rezervele de aur și diamante din Venezuela reprezintă aproximativ 10% din rezervele mondiale cunoscute.
Venezuela protejează 62,9% (2007) din teritoriul său, ceea ce constituie cel mai mare procent dintre țările din America. Vecinii ei - Columbia, Brazilia și Guyana - protejează doar 31,7%, 18,5% și respectiv 2,2%. În ciuda acestor măsuri de protecție, în Venezuela se pierde o mare parte din pădurile ei tropicale foarte valoroase. Între anii 1990 și 1995, s-au defrișat mai mult de 2,5 milioane de hectare de pădure.[86]
Telecabina Mérida este cea mai mare din lume și cea mai lungă dupa cea dinNorsjö,Suedia.
Turismul din Venezuela este o industrie în plină dezvoltare, favorizată de mediul natural nemaipomenit pe care-l posedă țara. Creșterea numărului de aeroporturi a dus la venirea turiștilor străini, mai ales dinEuropa, în 2008 Venezuela fiind vizitată de 301.579 de europeni, urmați de turiștii dinAmerica de Sud (227.105),America de Nord (130.,\257),Caraibe (39.480),Asia (15.912),America Centrală (11.377) șiOrientul Mijlociu (10.100).[87] Turismul a cunoscut un declin din cauza instabilității politice din ultimii ani. Potrivit Ministerului puterii populare pentru Turism (MPPT), în anul 2003 în Venezuela au venit 435.421 turiști, cu 47% mai puțini decât în 1998. Cu toate acestea, în 2008 țara a fost vizitată de 856.810 de turiști străini.[88]
În ceea ce privește turismul intern, datele MPPT ne arată că venezuelenii preferă să se mute în diverse destinații de pe teritoriul țări în perioada de vacanță, de Paște și în timpul carnavalului, care a avut între 12,6 și 13,1 milioane de turiști în anul 2007.[89] Ei mai călătoresc prin țară și cu ocazia sărbătorilor deCrăciun șiAnul Nou. Principalul motiv al călătoriilor prin țără pe tot parcursul anului, conform statisticilor, este faptul că mulți locuitori se duc în vizită la rude, prieteni, etc. Restul călătoriilor ei le fac din dorința de a se odihni în vacanță sau din motive profesionale și de afaceri.[90]
Toate regiunile naturale din Venezuela posedă multe atracții turistice. Având în vedere dezvoltarea industriei turismului,insula Margarita este un loc foarte căutat de turiștii care au nevoie de câteva zile de recreere, fiind apreciată pentru plajele sale, climat și cultură. Se evedențiază, de asemeneaarhipelagul Los Roques șiParcul Național Morrocoy. În pădurile tropicale din Amazon locuiesc triburi indigene care atrag interesul turiștilor și pe lângă aceasta acolo se găsesc multe atracții naturale deosebite, printre ele se numărăCascada Angel șimuntele tepui, în același timp popularitatea rezervației naturaleGran Sabana este în creștere.
Parcurile naționaleLos Médanos de Coro șiEl Guácharo trezesc de asemea interesul turiștilor, prin unicitatea lor. Regiunea andină, este de asemenea atractivă datorită climei sale blânde și a peisajelor pitorești. Aici se aflăVârful Bolívar (Pico Bolívar),Telecabina Mérida, șiSierra Nevada. Destinațiile urbane sunt de asemenea profitabile, mai ales că în centrul istoric al fiecărui oraș mereu se adună un număr mare de turiști,Caracas este cel mai vizitat oraș, fiind vizitat de circa 231 000 de turiști internaționali în anul 2008.[91]
Venezuela este o țară interesantă pentru turiști datorită dezvoltarii în special aecoturismului și a turismului de aventură, principalele destinații turistice fiindParcul Național Canaima, regiunea Los Llanos (care are o biodiversitate luxuriantă), statul Amazonas, și insula nelocuităTortuga. Datorită costurilor reduse pentru transport, având în vedere prețul scăzut al benzinei în Venezuela, crește numărul turiștilor. Ecoturismul este recomandat pentru vizitatori care sunt în căutare senzațiilor „tari” de risc și aventură.
Pe fondul crizei economice acute prin care trece țara, pentru a economisi electricitate, președintele Nicolas Maduro a luat decizia ca de la 1 mai 2016 în Venezuela să fie date ceasurile cu 30 de minute înainte, revenind astfel la fusul orar pe care țara îl avea până la 9 decembrie 2007, când președintele de atunci, defunctul Hugo Chavez (1999-2013), a decis să treacă la -04H30 GMT.[92]
Palatul legislativ federal, sediul Parlamentului din 1873.[93]
Constituția actuală a Republicii Bolivariene a Venezuelei, adoptată în cadrul unui referendum constituțional național pe data de 15 decembrie 1999 și promulgată de cătreAdunarea Constituantă Națională pe 20 decembrie în același an, prevede că Venezuela este un stat social de drept și justiție, democratic și federal.[94]
Reședința guvernului național se află înCaracas, capitala statuluiDistrito Capital deoarece, conform Constituției, acesta este sediul organelor guvernului național. Administrația publică trebuie să se bazeze pe principii de onestitate, de participare, viteză, eficacitate, eficiență, transparență, răspundere și responsabilitate, în conformitate cuArticolul 141.[95] După aceleași principii sunt formate și instituțiile statului sau agențiile guvernamentale cu competențe naționale, puterea fiind împărțită, în conformitate cu constituția, în cinci ramuri, independente și autonome:
Puterea legislativă — exercitată de către Adunarea Națională.
Puterea executivă — reprezentată de președinte, vicepreședinte și Cabinetul de Miniștri.
Puterea judiciară — exercitată de către Curtea Supremă de Justiție.
Puterea cetățeanului — exercitată de către Procurorul General, Biroul Controlorul General și Avocatul Poporului.
Puterea electorală — exercitată prin intermediul Consiliului Electoral Național.
Politica externă a Venezuelei a variat în funcție de natura guvernului său. Din primii ani ca o națiune independentă, țara a suferit o lungă perioadă de turbulențe interne. Nu a putut delimita o anumită politică externă, dar s-a axat pe delimitarea frontierelor. În secolul al XX-lea, a avut relații dificile cu puteri europene și cu Statele Unite din cauza datoriilor externe. Ea a rămas neutră în primii ani ai celui de-al Doilea Război Mondial, iar spre sfârșitul războiului a trecut de parteaAliaților. În anii '50 ai secolului XX, Venezuela a păstrat legături strânse cu dictaturile existente înAmerica Latină și cuStatele Unite ale Americii. Restaurarea sistemului democratic de guvernare în anul 1958 a generat schimbări semnificative în politica externă a Venezuelei, acestea fiind încadrate în Constituția din 1961, schimbările luând forma a trei reguli de bază: democrație, petrol și prezența internațională activă. Pe timpuldoctrinei Betancourt, în Venezuela au existat doar guverne democratice. În 1980, împreună cu alte țări, Venezuela a aderat laGrupul Contadora, al cărui scop era să oprească conflictele militare din America Centrală.
În conformitate cuArticolul 153 din Constituție, Venezuela are ca scop să promoveze integrarea în America Latină și Caraibe, favorizând relațiile cu America Latină. În ultimii ani, guvernul venezuelean a abordat guvernele de stânga și anti-imperialiste, în timp ce relațiile diplomatice cuColumbia,Mexic șiStatele Unite s-au înrăutățit, dar fără a afecta în mod semnificativ relațiile comerciale care predominau. Venezuela a fost membră aConsiliului de Securitate al ONU de patru ori, în anii 1962-1963, 1977-1978, 1986-1987 și 1992-1993.[96] În 2006, ea candidat din nou, dar nu a fost aleasă.
Dispute teritoriale
Pe această hartă sunt indicate cele mai înalte aspirații ale britanicilor asupra teritoriuluiGuayana Esequiba.
Venezuela are o lungă istorie de dispute teritoriale cu Guyana și Columbia. Frontiera de est a țării cu Guyana, stabilită de un tribunal din Paris la data de 1899 (declarată nulă de Venezuela), variază de laMuntele Roraima, Punta Playa până laOceanul Atlantic. Cu toate acestea, Venezuela are pretenții pentru teritoriul cunoscut sub numele deGuyana Essequibo, care se întinde de la frontiera dintre cele două țări de-a lungulrâului Essequibo, care astăzi include regiunile (Barima-Waini), (Cuyuni-Mazaruni), (Pomeroon-Supenaam), (Potaro-Siparuni), (Alto Takutu-Alto Essequibo) și în partea de vest se află regiunea (Islas Essequibo-Demerara Occidental), bazându-se pe Acordul de la Geneva din 1966, semnat împreună cuRegatul Unit.
Venezuela are, de asemenea, o dispută cuColumbia asupra suveranitățiiGolful Venezuelei. Litigiul datează de la momentul destrămăriiRepublicii Columbia Mare, fiind probabil cauzat de faptul că în golf sunt hidrocarburi. Din aceeași cauză a izbucnit șiCriza de la Corbeta Caldas în 1987. Problema a fost abordată din nou în 2007, când cele două părți au fost de acord să continue negocierile.[97]
1Dependențele federale nu au caracter de stat. Ele sunt o diviziune specială a teritoriului.
Venezuela este împărțită în 23 de state (estados), reședința de județ (distrito capital) corespunzătoare orașuluiCaracas și Proprietatea Federală (Dependencias Federales), un teritoriu special. Venezuela mai este subdivizată în 335 de municipii (municipios), care sunt împărțite în peste o mie de parohii (parroquias). Statele sunt grupate în nouă regiuni administrative (regiones administrativas), care au fost create în 1969 printr-un decret prezidențial; în plus, Venezuela, de-a lungul istoriei, a susținut și continuă să revendice drepturi asuprateritoriul Guyanei de vest care se întinde de la hotarele ei până larâul Essequibo. Acești 159 500 km² au fost denumițiZona en Reclamación.[105]
Țara poate fi împărțită în zece regiuni geografice, majoritatea fiind corespunzătoare regiunilor climatice și biogeografice. La nord se aflăAnzii Venezuelei șiregiunea Coro, un tract muntos în nord-vestul țării care deține mai multe lanțuri muntoase și văi. La est de această zonă sunt regiuni joase cum ar filacul Maracaibo șiGolful Venezuelei. Regiunea centrală este paralelă cu coasta și include dealurile din jurul orașuluiCaracas; regiunea estică, separată de regiunea centrală de cătreGolful Cariaco, acoperă tot statulSucre și nordul statuluiMonagas. Regiunea Insulară include toate insulele Venezuelei: Nueva Esparta și diferite dependențele federale.Delta râului Orinoco formează un triunghi care acoperăDelta râului Amacuro și nord-estul Oceanului Atlantic.
Fragate cu rachete ARV Mariscal Sucre (F-21) și ARV General Salóm (F-25) ale Marinei Naționale Venezuelene.Suhoi Su-30MK2 Flanker-G al Forțelor Aeriene Venezuelane.
Începând din 2008, alți 600.000 de soldați au fost încorporați într-o ramură nouă, cunoscută sub numele de Rezerva Armatei. Președintele este comandantul-șef al forțelor armate naționale. Rolul principal ale forțelor armate este să-și apere teritoriul național suveran al Venezuelei,[106] spațiul aerian și insulele, să lupte împotriva traficului de droguri, să caute și să salveze persoane, precum și să asigure protecția civilă în cazul unui dezastru natural. Serviciul militar este voluntar pentru fiecare bărbat sau femeie între 18 și 50 de ani, și trebuie să fie îndeplinit timp de o perioadă de 18 luni.[107]În general, puterea militară din Venezuela este clasată pe locul 47 dintre toate țările care au forțe armate.[108]
Aeroportul Internațional Simon Bolivar din Maiquetia lângăCaracas.
Transport aerian și maritimVenezuela este conectată la lumea exterioară în principal prin intermediul aerului (printre aeroporturile din Venezuela se numără:Aeroportul Internațional Simon Bolivar lângăCaracas șiAeroportul International „La Chinita” lângăMaracaibo) și pe mare (marile porturi maritime sunt cele de laLa Guaira,Maracaibo șiPuerto Cabello). În sud și est, regiunea junglei amazoniene a limitat transportul transfrontalier, iar în vest există o graniță muntoasă de peste 2 213 km care desparte Venezuela de Columbia. RâulOrinoco este navigabil de nave oceanice până la o distanță de 400 de kilometri și conectează importantul oraș industrialCiudad Guayana la Oceanul Atlantic. Sunt în total 13 porturi și 369 aeroporturi din care 127 de aeroporturi au pistele pavate.Transport pe căi ferateVenezuela are un sistem național limitat decale ferată de 806 km,[109] care nu are legături feroviare active către alte țări, însă guvernul lui Hugo Chavez a investit substanțial în extinderea acestuia. MetroMai multe orașe mari au metrou, metroul din Caracas a fost pus în funcțiune în 1983.[110] Metrourile din Maracaibo și Valencia s-au dat în folosință mai recent. Transport rutierVenezuela are o rețea de drumuri de aproximativ 100.000 km, fiind din acest punct de vedere pe locul al 45-lea în lume.[111] Aproximativ o treime din drumuri sunt asfaltate. Circulația cu automobile este încurajată și de prețul benzinei, care este cel mai mic din lume, 0,13$/litrul.[112]. În unele cazuri benzina este mai ieftină decât apa îmbuteliată.[112]Conducte de petrolRețeaua de conducte de petrol are o lungime de 6.370 km.
Dinamica populației Venezuelei în ultimele decenii[113]
Anul
Milioane
1971
11.1
1990
19.8
2009
28.4
Sursa: OECD/World Bank
Locuitorii Venezuelei provin dintr-o varietate de moșteniri. Majoritatea populației este metisă (mestizos). Structura rasială a Venezuelei poate fi clasificată ca 33% metiși (amestec dintreamerindieni șieuropeni), 32%albi și 21%negri.Indigenii constituie 4% din totalul populației.[114]
În timpulperioadei coloniale și până laal Doilea Război Mondial, o mare parte din imigranții europeni au venit dinInsulele Canare,[115] aceștia având un impact semnificativ asupra culturii, bucătăriei și obiceiurilor autohtone. Cu toate acestea, odată cu începerea exploatărilorpetroliere însecolul al XX-lea, companiile dinStatele Unite au început operațiunile de instituire în Venezuela, aducând cu ei cetățeni americani. Mai târziu, în timpul și după război, noi valuri de imigranți din alte părți aleEuropei,Orientului Mijlociu șiChina au fost încurajați prin programele guvernamentale în materie de imigrație stabilită. Între anii1900 și1958 mai mult de un milion de europeni au imigrat în Venezuela. Se estimează că în Venezuela trăiesc între 500.000 și 1.000.000 de imigranți ilegali.[26]
Cu toate că în Venezuela se vorbește în principallimba spaniolă, numită și limba castiliană (castellano) în afară de limba spaniolă se mai vorbesc multe alte limbi. Alături de limba spaniolă Constituția recunoaște peste treizeci de limbi indigene ca de exemplu limbile wayuu, warao, pemón și multe altele, marea lor majoritate cu puțini vorbitori, care însumează sub 1% din totalul populației.Imigranții pe lângă limba spaniolă vorbesc propriile lor limbi.
limba arabă este vorbită de libanezi și sirieni de pe insula Margarita, Maracaibo, Punto Fijo, Puerto la Cruz, El Tigre, Maracay și Caracas.
limba portugheză este vorbită în comunitățile portugheze din Santa Elena de Uairén datorită apropierii deBrazilia.
limba germană se vorbește în comunitățile germane, colonia din Tovar vorbind în principal limba alemanică.
limba engleză este limba străină cea mai folosită și cerută, vorbită de specialiștii din diferite domenii, de clasele de mijloc și cele superioare, și ca rezultat al faptului că în relația cu companiile străine exploratoare de petrol este considerată lingua franca.
Engleza este larg utilizată în orașele din sud ca El Callao.Altă limbă studiată la școală:limba italiană. Există și comunități de chinezi care vorbesclimba chineză.
Populația Venezuelei tinde să fie să trăiască în zonele de coastă și de munte, probabil din cauză că sunt mai aproape de porturi (în cazul zonelor de coastă) sau datorită climei care este mai temperată (în cazul zonelor montane). Cel mai mare centru populat în afara zonei de Coastă și a zonei montane este orașulGuayana, care se află la confluența râurilorOrinoco șiCaroní, la estul țării. Mai jos sunt enumerate douăzeci dintre cele mai mari orașe din Venezuela, în ceea ce privește importanța, mărimea și numărul de locuitori. Datele datele pentru numărul populației pentru anul 2009 sunt efectuate de INE, pe baza recensământului din 2001.
Fuente: Institutul Național de Statistică din Venezuela(INE)[119]
Pe lângă acestea, există orașe și centre urbane, care au o mare importanță din punct de vedere cultural, cum ar fiBailadores,Jají,Nirgua șiregiunea Barlovento, precum și zona de sud alacului Maracaibo, unde se află un număr mare de persoane de culoare, șiColonia Tovar, unde locuiesc multe persoane de origine germană.
Venezuela este una dintre țările cele mai urbanizate dinAmerica Latină.[120][121] Marea majoritate a populației locuiește în orașele din nord, mai ales în capitalaCaracas, care este și cel mai mare oraș. Aproximativ 93% din populație trăiește în zonele urbane din nordul Venezuelei, 73% trăiesc la o distanță mai mică de 100 km de la linia de coastă.[122] Deși aproape jumătate din suprafața terenurilor din Venezuela se află la sud de Orinoco, doar 5% din populație locuiește acolo. Cel mai mare și cel mai important oraș la sud de Orinoco esteCiudad Guayana, care este cea de a șasea cea mai populatăconurbație.[123] Alte orașe importante sunt:Maracaibo,Valencia,Maracay,Barquisimeto,Mérida,San Cristóbal șiBarcelona -Puerto La Cruz.
Venezuela, la fel ca majoritatea țărilorsud-americane, este un statcatolic, unde 92% din populație aparține acestei ramuri acreștinismului. Restul de 8% din populația țării sunt adepți aiprotestantismului sau ai unei alte religii. După estimările Consiliul Evanghelic al Venezuelei, 10% din populația țării este protestantă.[124] De asemenea este prezentă o comunitatemusulmană (100 000 de adepți),iudaică (15 000 de adepți) șisincretă.
În 2008, rata analfabetismului era de 4,8%.[125] În 2005, rata de înscriere la școala primară a fost de 91%,[125] în timp ce înregistrarea la licee era de 63%.[125] În Venezuela funcționează un număr mare de universități, dintre care cele mai prestigioase sunt Universitatea Centrală din Venezuela (UCV), fondată în Caracas în 1721, și Universitatea Simón Bolívar (USB), fondată în statul Miranda în 1967.
În 14 mai 2009, pentru a elimina „gândirea capitalistă”, președinteleHugo Chavez a aprobat o listă de autori și cărți obligatorii în școlile primare ca de exemplu opere ale lui:Karl Marx, revoluționarulChe Guevara și al eliberatoruluiSimon Bolivar.[126]
Sistemul de sănătate național venezuelean este gratuit. Guvernul actual a creat un program pentru a extinde accesul la îngrijiri de sănătate cunoscut sub numele deMisión Barrio Adentro.[127][128]
Mortalitatea infantilă în Venezuela în anul 2004 a fost de 16 decese la 1000 de nașteri, mai mică decât media din America de Sud (prin comparație, în Statele Unite mortalitatea infantilă se ridică la 5 decese la 1000 de nașteri, conform datelor din 2006).[129][130][131]
Malnutriția infantilă (definită ca oprirea în creștere sau pierderea în greutate la copii sub cinci ani) este la 17%; Delta Amacuro și Amazonas au rata cea mai mare în Venezuela.[132] În conformitate cu dateleOrganizației Națiunilor Unite, 32% din venezueleni nu dispun de canalizare adecvată, în primul rând cei care locuiesc în zonele rurale.[133] În Venezuela se întâlnesc boli catifos,febră galbenă,holeră,hepatita A,hepatita B șihepatita D.[134]
Venezuela are un total de 150 de stații de epurare a apelor uzate. Cu toate acestea, 13% din populație nu are încă acces la apă potabilă, dar acest număr a scăzut.[135]
Corupția în Venezuela este ridicată (după standardele mondiale) și așa a fost pentru o mare parte a secolului al XX-lea. Descoperirea petrolului a înrăutățit situațiacorupției politice.[136] și către sfârșitul anilor 1970,Juan Pablo Pérez Alfonso a descris petrolul ca „Excrementul Diavolului” care a devenit o expresie comună în Venezuela.[137] Venezuela a fost clasificată peIndicele de Percepție a Corupției ca fiind una dintre țările cele mai corupte încă din 1995, când aceste evaluări și clasificări au început. În 2010, Venezuela se situa pe locul 164 din cele 178 de țări clasate.[138]Venezuela este o rută semnificativă pentru traficul de droguri, cu cocaina din Columbia și alte droguri care tranzitează Venezuela spre Statele Unite și Europa. Venezuela ocupă locul patru pentru capturile de cocaină din lume, după Columbia, Statele Unite, și Panama.[139]În 2009, rata de omuciderilor a fost de aproximativ 57 la 100.000 locuitori, una dintre cele mai mari din lume, triplându-se în deceniul precedent (conformThe Economist).[140]
Cultura Venezuelei în principal este un amestec a trei culturi diferite: cultura indigenilor, ceaafricană și cultura europeană - în special cea spaniolă.[141][142][143][144][145] Aculturația și asimilarea au contribuit în mare parte la formarea culturii actuale a Venezuelei, aceasta asemănându-se în multe privințe cu cea a altor țări din America Latină,[146] dar din cauza condițiilor naturale și de trai există totuși unele diferențieri importante. Influența culturii indigene a fost limitată doar la vocabular și gastronomie,[147][148] pe când cea a culturii africane a fost de asemenea simțită în vocabular și gastronomie, dar și în muzică.[149][150] Cultura spaniolă și-a pus amprenta pe cultura Venezuelei, în special cea provenind din regiunileAndaluzia șiExtremadura ale Spaniei, de unde în perioada colonială au venit marea majoritate a coloniștilor înCaraibe. Influențele culturale ale acestora pot fi observate în edificii,[151] muzică, religie catolică și limbă, dar este și mai evidentă dacă observăm aparițiacoridelor spaniole, precum și apariția unor feluri de mâncare specific spaniole.În Venezuela în secolul al XIX-lea au fost și alte curente culturale de origine indiană și europeană[152] în special cea dinFranța.În ultima perioadă, în orașele mari și petroliere au izbucnit manifestări culturale de origine americană și noi imigranți de origine spaniolă,italiană și portugheză. De exemplu, din Statele Unite ale Americii viața și cultura s-a îmbogățit prin unele sporturi (a apărutbaseballul), a filmului, a artelor și a construcțiilor arhitecturale actuale.
Înainte de venirea spaniolilor, literatura în Venezuela era orală. Literatura scrisă a apărut după venirea spaniolilor, fiind dominată de influența spaniolă. După Războiul de independență s-a impusromantismul, cel mai notabil reprezentant fiindJuan Vicente González. Cu toate că literatura venezuelană este reprezentată în principal de literatura narativă, ea a avansat datorită unor poeți caAndrés Eloy Blanco șiFermín Toro.
În Venezuela de două ori pe an este decernatPremiul Rómulo Gallegos pentru romanele scrise în spaniolă, acest premiu fiind considerat de mulți ca cel mai important premiu literar dinAmerica Latină.[153]
Muzica indigenă din Venezuela este influențată de originile sale spaniole, amerindiene și africane. Instrumentele reprezentative din Venezuela sunt camee, botuto (un fel de trompetă), cuatro, maracas și bandola.[154]
Instrumentul muzical național estecuatro,[155] similar cu chitara, dar mai mică și cu patru corzi, având un sunet special, fiind baza tuturor mici orchestre „conjuntos criollos”, numite și „conjuntos de harpa, cuatro y maracas”. Există mai multe genuri populare de muzică, printre caregaleron,corrido șiguaracha. Muzica indigenă este exemplificată de către grupurileUn Solo Pueblo șiSerenata Guayanesa. Stiluri muzicale și piese tipice, au apărut în principal în jurulllanos-urilor cu influență spaniolă, inclusivAlma Llanera (dePedro Elías Gutiérrez șiRafael Bolívar Coronado),Florentino y el Diablo (deAlberto Arvelo Torrealba),Concierto en la Llanura deJuan Vicente Torrealba, șiCaballo Viejo (deSimón Díaz). Gaita din Zulia este, de asemenea, un stil popular de cântec, în general interpretată în timpul Crăciunului.
Pictura și sculptura din Venezuela a fost influențată de experiența istorică și procesul politic în urma căruia țara și-a câștigat independența.[159][160] Multe picturi și sculpturi ale secolului XIX-lea sunt reprezentări ale unor momente cheie din istoria Venezuelei, fapte eroice și alegoria națiunii. Printre pictorii care au reprezentat momente istorice în imagini se numără:Juan Lovera,Arturo Michelena,[161]Martin y Tovar Tovar,Tito Salas, etc.Pictura romantică a atins apogeul datorită operelor de artă a luiCristobal Rojas,[162] picturile căruia au cu efect dramatic și sunt realizate în stilimpresionist, care au dau un impuls picturii răspândind-o pe o scară mai largă.[163]Printre cei care au contribuit în mare măsură laarta cinetică[164][165] au fostCarlos Cruz-Díez,Jesús Soto șiJuvenal Ravelo. Această tendință în special a devenit foarte populară în țară, lucrări de acest gen existând în diferite instituții culturale, chiar și pe autostrăzi, în metrouri și în aeroporturi, cum ar fi aeroportul Maiquetía.Printre marii peisagiști[166] se numărăManuel Cabré șiLuis Álvarez de Lugo.Pedro León Zapata este recunoscut ca un caricaturist celebru.Sculptura Venezuelană este reprezentată deFrancisco Narvaez,Alejandro Colina,Gertrud Goldschmidt,Lia Bermudez și alții.
Principale lucrări de pictură și artă contemporană Venezuela :
Juan Lovera „Autoportret” și „La Divina Pastora”
Martín y Tovar Tovar: „Eroii Independenței” și „Bătălia de la Ayacucho”
Antonio Herrera Toro: „Botezul lui Cristos” și „Înălțarea”(Asunción)
Cristóbal Rojas: „Purgatoriu” și „Cerșetor”
La Divina Pastora,Juan Lovera, Galería de Arte Nacional.
Estudio para Dante y Beatriz. 1889,Cristóbal Rojas, Coleccion de la Galería de Arte Nacional, Caracas - Venezuela.
Antonio Herrera Toro: Ricauter en San Mateo, 1898,Antonio Herrera Toro, Galería de Arte Nacional. Caracas - Venezuela.
Printre cei care au contribuit în mare măsură la cinematografie au fostCarlos Cruz-Diez,Isus Soto șiJuvenal Ravelo. Curentul abstract și simbolismul l-a avut ca pe unul dintre cei mai de seamă reprezentanți peArmando Reveron, a cărui operă începe să fie redescoperită și recunoscută pe plan internațional.[167]Realismul social în cinematografia Venezuelană este legat de activitatea luiCésar Rengifo.
Posturi importante de televiziune: Venevisión (1961), Televen (1988) și RCTV Nacional (2007), marea majoritate a posturilor fiind cu sincronizare vocală.[168] Există un canal de știri și opinii Globovisión (1994) și două canale exclusiv sportive: Meridiano Televisión (1996) și Sport Plus (2007). Alte canale cu impact național mai redus: La Tele și Canal i.Rețeaua de televiziune Venezolana de Televisión (1964) nu are succesul posturilor comerciale, guvernul încercă să întoarcă această tendință. Guvernul a înființat un post de televiziune numit ViVe, care are ca obiectiv recuperarea culturală venezuelană.
Presa
Ziarul Correo del Orinoco, fondat deSimón Bolívar în1818 este unul din primele exemple de presă scrisă venezuelană.Exemple de ziare: Últimas Noticias, El Nacional, El Universal, Tal Cual, Líder și Meridiano(periodice sportive).[169]
Telecomunicațiile
Penetrarea Internetului în Venezuela este de circa 8.846.535 utilizatori (date din 2009), procentul celor care folosesc uzual Internetul este estimat la circa 31%. În august 2008 numărul utilizatorilor de internet a crescut cu 36,7% față de aceeași perioadă a anului precedent.[170]
Venezuela este a patra țară din America Latină după numărul zilelor de concediu.[171] În lista de mai jos apar sărbătorile cu caracter național din Venezuela, sărbătorile marcate cu asterisc nefiind considerate zile nelucrătoare. Există, de asemenea, festivaluri importante, la nivel regional, care au o mare semnificație culturală, cum ar fi Divina Pastora (14 ianuarie), în Lara, Doamna noastră de Consolare (15 august), în Táchira, Virgen del Socorro (13 noiembrie), în Carabobo și Fecioara de Chiquinquirá (18 noiembrie), în Zulia, care a s-a celebrat împreună cu Targul de Chinita.
Ca o parte integrantă a culturii țării, artele culinare sunt caracterizate printr-o simbioză între elementele autohtone și europene.Cerealele sunt folosite cu preponderență, printre acestea numărându-seporumbul, de asemenea se consumă și vânat, animale marine,legume și produse lactate, cum ar fibrânza.Hallaca este considerată o mâncare națională - un aluat dinfăină de porumb umplut cu diverse ingrediente: carne de vită, carne de porc, carne de pui, capere, stafide, măsline și învelite în frunze de patlagină pentru a fi apoi fierte sau aburite și consumate deCrăciun.Pabellón criollo este compus dinorez,chiftea,fasole neagră (boabe), și, uneori, ou prăjit și mămăligă preparate după regiune, bucătar și gustul consumatorului.[172]Arepa este pregătită din făină de porumb, coaptă pe platou, fiind un fel de chiflă.
Arepa cu cașcaval și șuncă.
Bucătăria venezueleană dispune de alte bine-cunoscute feluri de mâncare, cum ar fiCachapa, carne pe băț, friptura neagră,parrilla criolla, supa din mondongo,pizca andina,bollos pelones și altele.Tequeño este o gustare foarte mult apreciată în țară, fiind, de asemenea, folosită în pregătireaplăcintelor. Dintre mâncărurile străine sunt apreciate tocana din fasole (fabada) și pastișa (lazanie). Cea mai consumată băutură alcoolică esteberea.[173]Romul din Venezuela este socotit ca printre cele mai bune romuri din lume,[174] în același timp producția internă devin este în continuă creștere.
Operele arhitecturale din țară au apărut în anul1000 î.Hr., atunci când primii locuitori au efectuat lucrări de terasament, cu scopul irigării suprafețelor agricole. De asemenea, aceștia utilizaupietre pentru construcția clădirilor care erau folosite pentru depozitarea produselor agricole.
Arhitectura Venezuelei în imagini
Arhitectura amerindiană
Palafitos
Shabano
Churuatas
Choza
Arhitectura colonială și modernă
Stradă colonială
Noul Circ din Caracas
Teatrul Teresa Carreño
Turnul Sindoni
Arhitectura militară și religioasă
Fortul Solano
Cazarma Mariano Montilla
Biserica din Ermita
Catedrala din Caracas.
Arhitectura amerindiană
În Venezuela dintre arhitecturi cea mai distinctă arhitectură este cea amerindiană. Ea a luat naștere pe țărmuri, în spații sălbatice și acvatice prin clădirile construite din picioroange de lemn, așa-numitelepalafitos, ale triburilorwayúu șiwarao pe malul de est al lacului Maracaibo și în delta fluviuluiOrinoco. De la aceste construcții se pare că și-a primit și Venezuela numele (vezietimologia Venezuelei). În zonele uscate construcțiile caracteristice suntchuruata, colibe construite mai la sud de râul Orinoco. Ele au un acoperiș conic impermeabil și sunt foarte populare, devenind un simbol cultural al Venezuelei.Shabono, construite de tribul yanomami sunt folosite ca și locuințe temporare, fiind construite în principal din frunze de palmieri și lemn, în mijlocul construcției formându-se un fel de curte. Printre alte tipuri de construcții se numără șichoza, care au fost folosite mai mult de păstori.
Arhitectura colonială
Se caracterizează în cea mai mare măsură prin sobrietate și simplitate. Arhitectura colonială a secolului al XIX-lea este caracterizată prin construcții cu ferestre mari, curți și holuri luxuriante, dar fără ostentație, care caracterizează și arhitectura religioasă. Culorile vii și pitorești, care împodobesc pereții exteriori ai caselor sunt caracteristici arhitecturii coloniale, în special în orașele cu climă mai caldă, cum ar fi Coro și Maracaibo. Secolul XX a fost caracterizat mai mult prin dezvoltarea urbană care viza modernizarea. Influența neo-barocă și maură sunt evidente la clădirea Teatrului Național și cea a Circului Nou, construite de arhitectulAlejandro Chataing. Clădiri cum ar fi Teatrul Teresa Carreño, Turnurile Centrale Simon Bolivar, zonaEl Silencio (Tăcerea) și Universitatea din Caracas (realizate de Carlos Villanueva Raul), arată impulsul dat arhitecturii moderne în provincie la mijlocul secolului.
Până în anul 2012 pelista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 3 obiective din această țară.[175] Patrimoniul Mondial Cultural este indicat cu unC și Patrimoniul Mondial Natural cu unN:
Se presupune că sportul în Venezuela a apărut în timpul epocii coloniale, în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, atunci când au apărut bovinele în țară. Datorită lor la ferme (de obicei la cele de vite) a apărut coleus, un sport ecvestru (cu călăreți), scopul căruia este de a prinde taurul de coadă (de obicei a celor care a părăsit turma).[176] De asemenea a apărut șibolas criollas, un joc asemănător cuboccia șipetanca. Jocul din urmă a fost introdus de către călugării spanioli în aceeași perioadă istorică, dar popularitatea lui a crescut în secolul al XX-lea. Ambele jocuri sunt considerate jocuri tradiționale în țară. În Venezuela au apărut șiartele marțiale autohtone cum ar fi garrote tocuyano și combate de sumisión karive.
Stadionul La Ceiba, cu o capacitate de 30.000 de spectatori, este un stadion debaseball care are cea mai mare capacitate din țară, și al doilea dinAmerica latină.
Baseballul este cel mai popular sport din Venezuela, fiind socotit de unii localnici ca sport național. În acest sport Venezuela s-a evidențiat foarte mult, câștigând șapte titluri în competițiaSerie del Caribe și a fost medaliată de trei ori cu aur, de 2 ori cu argint și de 4 ori cu bronz laCupa Mondială de baseball. Liga venezueleană de baseball profesionist, fondată în 1945, este principalul organizator al concursului anual de baseball, la care participă opt echipe. Venezuela este considerată cel mai mare exportator de baseballiști, fiind surclasată doar deRepublica Dominicană. În 2008, 729 baseballiști din Venezuela au avut contracte în străinătate.[177] Pentru țară este foarte important ca baseballiștii să-și urmeze cariera în Statele Unite.
Fotbalul este de asemenea un sport popular în Venezuela, dar șibaschetul. Această țară a fost gazda Turneului Mondial FIBA de Calificare la Olimpiada din 2012 (31 ianuarie 2012),[178] ceea a făcut ca și baschetul să câștige popularitate.
Participarea Venezuelei la concursurile de frumusețe
De la începutul organizării acestor concursuri Venezuela a obținut de șase ori titlul de Miss World în anii: 1955, 1981, 1984, 1991, 1995 și 2011, devansând India și Marea Britanie, care au obținut câte cinci titluri.
La concursulMiss Univers Venezuela a obținut tot șase titluri, fiind depășită de SUA cu șapte titluri. Anii în care concurente din Venezuela a obținut titlul Miss Univers: 1979, 1981, 1986, 1996, 2008, 2009.[179][180]
Stefanía Fernández, ultima câștigătoare a titlului Miss Univers din Venezuela (2009), a fost prima câștigătoare a concursului Miss Univers din lume, care a fost încoronată de o compatrioată,[181]Dayana Mendoza (2008), câștigând astfel și premiulGuinness record pentru această premieră mondială.
În cele două concursuri de frumusețe (Miss World și Miss Univers) Venezuela a obținut 12 titluri, fiind pe primul loc în lume, urmată de SUA cu un total de 10 titluri.
^Thomas, Hugh ().Râuri de aur: Ridicarea Imperiului spaniul de la Columb la Magelan. Random House. p. 189.ISBN0-37550-204-1.
^es„Cuadernos Hispanoamericanos”. Instituto de Cultura Hispánica (Agencia Española de Cooperación Internacional)..Parametru necunoscut|pag= ignorat (ajutor)
^enKipfer, Barbara Ann ().Encyclopedic Dictionary of YUPArchaeology. Springer. p. 91.ISBN0-30646-158-7.
^R. A. Humphreys (). „Anglo-American Rivalries and the Venezuela Crisis of 1895. Presidential Address to the Royal Historical Society”.Transactions of the Royal Historical Society.17: 131–164.doi:10.2307/3678723.ISSN0080-4401.
^Morón, Guillermo. 1980. Los presidentes de Venezuela. Editura S.A. Meneven. Caracas. 335p.
^Agustín Blanco Muñoz. 1983. Habla el General Marcos Pérez Jiménez. Universidad Central de Venezuela. Consejo de Desarrollo Científico y Humanístico. Caracas. 431p.
^Agustín Blanco Muñoz. 1983. Pedro Estrada hablo. Universidad Central de Venezuela. Consejo de Desarrollo Científico y Humanístico. Caracas. 341p.
^enHeather D. Heckel, Edwin Lieuwen, John D. Martz, and Jennifer L. McCoy.„Venzueala” (în engleză).Britannica. Accesat în.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
^en From 1917, "din cauza conștientizării potențialului petrolier a țării a avut loc o creștere pernicioasă a corupției și a intrigilor în cadrul familiei Gomez, având consecințe care vor fi simțite până în 1935 – B. S. McBeth (2002),Juan Vicente Gómez and the Oil Companies in Venezuela, 1908–1935,Cambridge University Press, p17.
^en "Percepția petrolului ca fiind cauza corupției din Venezuela a devenit larg răspândită în această perioadă." – Coronil, F. (1988),The magical state: nature, money, and modernity in Venezuela, p353
^es Sanoja Obediente, Mario. y Vargas, Arenas, Iraida. 1992. La Huella Asiática en el Poblamiento de Venezuela.Cuadernos Lagoven, Lagoven, S.A. Caracas. 104p.ISBN 980-259-497-0
^es Guerra Cedeño, Franklin. 1984. Esclavos Negros, Cimarrones y Cumbres de Barlovento.Cuadernos Lagoven, Lagoven, S.A. Caracas. 71p.
^es Pardo Stolk, Edgar. 1969. Las Casas de los Caraqueños. Graficas Herpa. Caracas. 167p.
^es Pino Iturrieta, Elías y Calzadilla, Pedro Enrique. 1993. La Mirada del Otro Viajeros Extranjeros en la Venezuela del Siglo XIX. Fundación Bigott. Caracas. 369p.ISBN 980-07-1149-X
^"Instrumentos Musicales de Venezuela: Cuatro".Diccionario Multimedia de Historia de Venezuela. Fundación Polar.
^Guillermo Abadía Morales, La Música Floklórica Colombiana, Dirección de divulgación cultural, Universidad Nacional de Colombia, Bogotá, 1973, pag. 57-91.
^es Diccionario Biográfico de las Artes Plásticas en Venezuela siglos XIX y XX. 1973. Graficas Armitano, C.A. Caracas. 302p.
^es Montero Castro, Roberto y Colaboradores. 1987. Museo de Arte Contemporáneo de Caracas.Cuadernos Lagoven, Lagoven, S.A. Caracas. 113p.ISBN 980-259-133-5
^es Erminy, Peran y Calzadilla, Juan. 1975. El Paisaje como tema en la pintura venezolana. Compañía Shell de Venezuela. Caracas. 160p.
Lieuwen, Edwin ().Venezuela. Buenos Aires: Editorial Sudamericana.
Atlas de Tradiciones Venezolanas. Caracas: Fundación Bigott, C.A. Editora El Nacional.. p. 312.ISBN980-6428-62-5.
(2000). Diccionario de Historia de Venezuela de la Empresas Polar. Disponibil peCD-ROM. Caracas. Videodacta.
Grandes Maravillas de Venezuela. Caracas: Ediciones Editarte, El Nacional (Venezuela).. p. 240.ISBN980-6518-30-6.
Venezuela en Datos 2007. Caracas: Ediciones Editarte, El Nacional (Venezuela). Decembrie 2006. p. 320.ISBN980-69680-00-X Verificați valoarea|isbn=: length (ajutor).Verificați datele pentru:|date= (ajutor)
Siso, Carlos ().La formación del pueblo venezolano: estudios sociológicos (ed. 6°).Barcelona,España: Escritorio Siso.ISBN843-652-309-1.Parametru necunoscut|alte= ignorat (ajutor);|access-date= necesită|url= (ajutor)
Puteți găsi mai multe informații despreVenezuela prin căutarea în proiectele similare ale Wikipediei, grupate sub denumirea generică de„proiecte surori”:
1 Stat transcontinental ·2 Din punct de vedere geografic sud-american, dar din punct de vedere istoric este considerat nord-american Țări după continent:Africa·America de Nord·America de Sud·Asia·Europa·Oceania
![Drapelul Venezuelei[*]](/mt/?noimg=&dark=on&url=https%3a%2f%2fro.wikipedia.org%2fwiki%2fFi%25C8%2599ier%3aFlag_of_Venezuela_(state).svg)
![Stema Venezuelei[*]](/mt/?noimg=&dark=on&url=https%3a%2f%2fro.wikipedia.org%2fwiki%2fFi%25C8%2599ier%3aCoat_of_arms_of_Venezuela.svg)
%2c_Venezuela.jpg)
.jpg)
_y_ARV_Mariscal_Sucre_(F-21)_-_1987-09855.jpg)
_Skyline.jpg)
.svg)
