| Vasile Dobrian | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1] Rod,România |
| Decedat | (86 de ani)[1][2] București,România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | pictor grafician[*] |
| Limbi vorbite | limba română[3] |
| Activitate | |
| Domeniu artistic | pictură, gravură[*], poet |
| Studii | Universitatea Națională de Arte București |
| Profesor pentru | Între anii1949-1956 a fost profesor și director al Institutului de Arte Plastice din Iași. |
| Mișcare artistică | suprarealism, dadaism, cubism, Tinerimea artistică |
| Premii | Premiul G. D. Palade1935, Premiul Ministerului Artelor1943 și1946, Artist Emerit1964, Premiul Comitetului de stat pentru Cultură și Artă1971, Membru de onoare al Academiei de desen din Florența |
Modificădate / text  | |
Vasile Dobrian (n.,Rod,Tilișca,Sibiu,România – d.,București,România) a fost unpictor,desenator, grafician șipoetromân de avangardă. A absolvit, în 1934, Academia de Arte Frumoase din București. Este fondator, împreună cu Aurel Mărculescu, al Grupului grafic1939-1947. Între anii1949-1956 a fost profesor și director al Institutului de Arte Plastice din Iași. Opera sa artistică cuprinde lucrări de grafică, pictură, desen, colaj, instalație și fotografie.
Operele sale au fost prezentate în expoziții personale la București între anii1935-1945 la Saloanele Oficiale (pictură și grafică) și1945-1977,Baia Mare1962,Timișoara1963,Leningrad1963,Bacău1964,Cluj-Napoca,Râmnicu Sărat,Galați,Ploiești,Brăila1965-1967, în manifestari de artă românească organizate peste hotare, cât si expoziții internaționale organizate la:Lugano1954,Veneția Bienala din1960 și1962,Ljubljana1961,1965,Sao Paulo Bienala din1963,Tokio1967,Berlin1967,Florența1968 și1970,Pescia1968,Linz1968,Varșovia1970. În decursul timpului expune alături de artisti plastici precum :Alexandru Ciucurencu ,Horia Damian,Eugen Drăguțescu,Alexandru Țipoia,Ion Țuculescu,George Tomaziu,Ioan Mirea,Nicolae Brana,Aurel Mărculescu etc.
Desenele și gravurile sale reprezintă un comentariu al ambianței sociale, în care prezența sa ia uneori forma explicită a angajării pentru idealuri umaniste. În ultimul deceniu, în paralel cu grafica militantă, a întreprins unele experiențe în domeniul organizării plastice a imaginii. Compozițiile în acest caz sunt consecințele juxtapunerii unor suprafețe geometrice de culoare, în structura cărora, recunoaștem ca pricipiu ordonator sau ca prim impuls al construcției, semnul abstract al unei litere. Armonia pe care o obține între culori se produce în condițiile conservării mișcării pe care o presupun contrastele, adeseori violente, între tonalități. Artistul și-a editat câteva albume de grafică:Domino1936,Patimi omenești1937,Instantanee din viața orașului1938,Ciclul morții1942,Drumul unei vieți1946, fiind în acelaș timp autorul unor volume de poezie cel mai important fiind volumulUn anumit anotimp din1977. Reprezentant al avangardei românesti atât în artă cât și în poezie alături de alți poeți ai avangardei precum:Gellu Naum;Sașa Pană;Geo Bogza;Stephan Roll;Ilarie Voronca;Gherasim Luca etc. A colaborat (cu gravuri) la revista dobrogeanăLitoral, revistă consacrată poeziei între anii (1939-1943); Revista de avangardăunu; Revista „Cuvântul liber”, „Șantier” etc.
Vasile Dobrian este un insurgent în spațiul limbajului, un spirit avangardist, o conștiință care pândește armoniile înalterabile de dincolo de lume fenomenală. În memoriile sale, se arată modul în care a experimentat inocența istoriei în cercurile avangardiste, în apropierea acelor spirite protestatare care încercau vehement remodelarea realului.Vasile Dobrian este un profesionist al scrisului. Asemenea multor artisti români, el se exprimă atât în limbajul picturii cât și în acela al literaturii. Colaborator frecvent al celor mai importante ziare și reviste de după război, el a publicat 7 volume de versuri, dintre care 4 la editura UNU a luiSașa Pană. La fel ca în pictură, Dobrian este și în poezie apropiat de cercurile avangardiste. Interesul lui se îndreaptă în mod predominant către problemele de limbaj, către dinamica gândirii plastice sau poetice, iar, într-o măsură nesemnificativă, către iconografia consacrată și către modelul exterior (Pavel Șușară, Cronică plastică, înRomânia literară, nr. 7, 2008).
|titlelink= (ajutor)
