Vaccinul împotriva difteriei reprezintă unvaccin utilizat împotrivaCorynebacterium diphtheriae, agentul ce declanșeazădifteria.[1] Între anii 1980 și 2000, utilizarea acestuia a dus la o scădere de peste 90% a numărului de cazuri la nivel mondial. Se recomandă utilizarea a trei doze inițiale, după care eficiența acestuia este de aproximativ 95%. Această imunizare durează aproximativ 10 ani, în decursul cărora va fi nevoie de o vaccinare de rapel. Procesul de imunizare poate începe la vârsta de șase săptămâni, cu doze administrate ulterior, la fiecare patru săptămâni.[2]
Vaccinul împotriva difteriei este foarte sigur. Reacțiile adverse semnificative sunt rare. Pot apărea dureri la locul injectării.[2] La locul injectării se poate forma o umflătură care durează câteva săptămâni. Vaccinul poate fi administrat atât pe timpul sarcinii, cât și celor persoane cu un sistem imunitar scăzut.[3]
Câteva combinații de vaccinuri sunt utilizate pentru a preveni difteria.[4] Acestea includ anatoxină tetanică (cunoscută sub numele de dT sau vaccin DT) și vaccinul tetanic și pertussis, cunoscut sub numele de vaccin DPT. Organizația Mondială a Sănătății îl recomandă încă din anul 1974.[2] Aproximativ 84% din populația lumii este vaccinată.[5] Se administrează sub formă de injecție intramusculară.[2] Vaccinul trebuie păstrat la rece, dar nu congelat.[3]
Vaccinul împotriva difteriei a fost dezvoltat în 1923.[6] Acesta se află peLista medicamentelor esențiale a Organizației Mondiale a Sănătății, ce reprezintă cea mai importantă medicație necesară într-un sistem de sănătate.[7]
|first1= lipsă|last1= în Authors list (ajutor)