Acest articol sau această secțiune arebibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vedereasusținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Uzbekistan
Uzbekistan O‘zbekiston Respublikasi O‘zbekiston Jumhuriyati
Arabii au stăpânit actualul teritoriu al Uzbekistanului încă din secolul al VII-lea. ÎnEvul Mediu, Uzbekistanul era unul din bastioaneleislamului, fapt vizibil mai ales înBuhara, oraș din sud-estul țării, situat la 150 km vest deSamarkand, oraș faimos încă dinsecolul al IV-lea î.Hr.. În Buhara s-au păstrat moschei vechi,minarete șimedrese (școli islamice de învățământ superior). În ambele orașe domnea o atmosfera liberală; aici trăiau învățați și poeți marcanți, precumAvicenna sauMuhammad Al-Horezmi, unul dintre părinții algebrei.
Există patru mari zone geografice: în vest esteCâmpia Turanului, în nord un mare deșert pietros,deșertul Kîzîlkum (nisip roșu), în sud un alt mare deșert, numit Karakum (nisip negru), iar în est relieful crește progresiv până la granița cuKârgâzstanul, unde se aflăMunții Tian Shan. În extremitatea vestică a Uzbekistanului se găseștelacul Aral, cândva a 4-a întindere intracontinentală de apă din lume. Lacul și-a redus volumul la aproape jumătate prin intervenția nechibzuită a omului (cea mai mare parte a apei fluviuluiAmudaria, care curge în sudul țării și care se varsă înlacul Aral, este folosită pentru irigații). Aceasta zonă a Uzbekistanului se deșertifică rapid.
Începând cu 2024, Uzbekistan are cea mai mare populație din toate țările din Asia Centrală și este a doua ca mărime (dacă se excludeKazahstanul). 37,543,167[8][9] de cetățeni constituie aproape jumătate din totalul populației din regiune. Populația din Uzbekistan este foarte tânără: 34,1% din populație sunt tinerii cu vârstă mai mică de 14 ani (estimările din 2008).[10] Conform surselor oficiale,uzbecii constituie majoritatea (80%) din totalul populației. Alte grupuri etnice includruși 2%,tadjici 5%,kazahi 3%,karakalpaci 2,5% șitătari 1,5% (estimări din 1996).[10]
Ca și în alte țări dinAsia Centrală, populația Republicii Uzbekistan este relativ „tânără”, majoritatea fiind în vârstă de muncă. 42% din populația totală sunt tineri în vârstă de pre-muncă, 51% sunt în vârstă de muncă, 7% sunt peste vârsta de muncă.
Compoziția etnică a populației Uzbekistanului în 2021:
Uzbeci 29,2 milioane de persoane, sau 84,4% din populație.
Există unele controverse cu privire la procentul populației de Tadjici. În timp ce cifrele oficiale furnizate de stat arată 5%, se vorbește despre o subestimare și, potrivit unor rapoarte care nu pot fi supuse verificării, unii savanți occidentali vorbesc despre 10% -15%.[12][13][14][15] Din punct de vedere istoric,uzbeci ca popor s-au format prin unificarea mai multor triburi, iar unele surse menționează numărul de 92 de triburi care au alcătuitnațiunea uzbecă[16]. Acest număr poate avea un caracter legendar și simbolic, reflectând diversitatea componentelor poporului uzbec. Astăzi, majoritatea uzbecilor sunt amestecați și reprezintă diferite grade de diversitate.[17] Uzbekistan are o populație etnică coreeană care a fost strămutată forțat de către Stalin în această regiune dinOrientul Îndepărtat Rus în anii 1937-1938. De asemenea, în Uzbekistan există grupuri mici de armeni, localizați în mare parte în Tashkent și Samarkand. 88% din populație sunt musulmani (în majoritatesuniți, și șiiți 5%), 9% ortodocși din Est și 3% alte credințe. În raportul privind libertatea religioasă internațională al Departamentului de Stat SUA din 2004 se arată că 0,2% din populație suntbudiști (aceștia fiind coreeni etnici). Totodată, evreii din Buhara au trăit în Asia Centrală, mai ales în Uzbekistan, de mii de ani. În 1989, în Uzbekistan locuiau circa 94.900 deevrei[18] (aproximativ 0,5% din populație conform recensământului din 1989), însă la moment, dupădestrămarea Uniunii Sovietice, majoritatea evreilor din Asia Centrală au părăsit regiunea și au plecat în Statele Unite, Germania, sauIsrael. În 2007, în Uzbekistan, au rămas mai puțin de 5.000 de evrei.[19]
Rușii din Uzbekistan reprezentau 5,5% din totalul populației în 1989. În perioada sovietică, rușii șiucrainenii au constituit mai mult de jumătate din populația dinTașkent.[20] În recensământul din 1970, țara număra aproape 1,5 milioane de ruși, 12,5% din populație.[21] După dizolvarea Uniunii Sovietice, a avut loc o emigrare masivă a etnicilor ruși, în mare parte cauzată de motive economice.[22]
Copil Uzbec
În anii 1940, tătarii din Crimeea, împreună cugermanii de pe Volga, cecenii, grecii pontici,[23] Kumachi și multe alte naționalități au fostdeportate în Asia Centrală. Aproximativ 100.000 detătari din Crimeea continuă să trăiască în Uzbekistan.[24] În orașul Tașkent numărul grecilor a scăzut de la 35.000 în 1974 la aproximativ 12.000 în 2004.[25] Majoritatea turcilor meskhetieni au părăsit țara dupăpogromurile din valea Fergana din iunie 1989.[26]
Cel puțin 10% din forța de muncă din Uzbekistan lucrează în străinătate (în mare parte Rusia și Kazahstan) și alte țări.[27][28]
Uzbekistan are o rată de alfabetizare de 99,3% în rândul adulților mai mari de 15 ani (estimat în 2003),[10] care se datorează sistemului de învățământ gratuit și universal al Uniunii Sovietice.
În Uzbekistan, longevitatea estimată este de 66 de ani la bărbați și de 72 de ani la femei.[29]
Islamul este religia principală în Uzbekistan, deși puterea sovietică (1924–1991) a descurajat și a reprimat expresia credinței religioase în timpul în care Uzbekistanul erarepublică sovietică. În cadrul unui raport elaborat în 2009 de Centrul de Cercetare Pew a fost prezentat că 93,3% din populația Uzbekistanului sunt musulmani.[40] În 2014, 7% din populație reprezintăcreștini ortodocși ruși.[41] Conform estimărilor, circa 93.000 de evrei locuiau în țară la începutul anilor 1990.[42] Totodată, a fost constatat că în Uzbekistan au rămas în jur de 7.400 de zoroastrieni, în mare parte în zonele Tadjice precumHudjand.[43]
În ciuda predominanței islamului, practica credinței este departe de a fi monolitică. Uzbecii au practicat multe curente ale islamului. Conflictul tradiției islamice cu diverse agende de reformare sau secularizare de-a lungul secolului XX a lăsat o mare varietate de practici islamice înAsia Centrală.[42] 90% sunt musulmani suniți, iar restul populației practică credință străveche sau sunt necredincioși; 1% îl constituieșiiții.[44]
Sfârșitul controlului sovietic în Uzbekistan din 1991 nu s-a soldat cu o creștere imediată afundamentalismului asociat religiei, așa cum a fost prognozat, ci mai degrabă o cunoaștere treptată a premiselor credinței islamice. Cu toate acestea, începând din 2015, a fost constatată o ușoară creștere a activitățiiislamiste, organizații mici precumMișcarea Islamică din Uzbekistan au declarat loialitate pentru Statul Islamic și au contribuit prin delegarea luptătorilor în străinătate,[45] deși, în Uzbekistan, nivelul de amenințare teroristă rămâne scăzut.[46]
Comunitatea evreiască din Uzbekistan a înflorit timp de secole, cu greutăți temporare datorată domniei unor conducători. În timpul domniei luiTimur Lenk în secolul al XIV-lea, evreii au sprijinit foarte mult eforturile domnitorului în reconstruirea orașului Samarkand, unde a fost înființat un mare centru evreiesc.[47]
Bukharan Jews, c. 1899
După ce zona a intrat sub dominația rusească în 1868, evreii au primit drepturi egale cu populația musulmană locală.[47] În acea perioadă, aproximativ 50.000 de evrei locuiau înSamarkand și 20.000 înBuhara.[47] După revoluție rusă din 1917 și instituirea regimului sovietic, viața religioasă evreiască (inclusiv toate celelalte religii) a devenit restricționate. Până în 1935, o singură sinagogă din cele 30 a rămas în Samarkand; cu toate acestea, viața subterană a comunității evreiești a continuat în perioada sovietică.[47]
Până în 1970, 103.000 de evrei au fost înregistrați în RSS Uzbecă.[47]
Din 1980, majoritatea evreilor din Uzbekistan au emigrat în Israel sau în Statele Unite ale Americii.[48] În 2013, o mică comunitate evreiască a rămas în țară: aproximativ 7.000 locuiau în Tașkent, 3.000 în Bukhara și 700 în Samarkand.[49]
O pagină înlimba uzbecă scrisă în scriptul Nastaʿlīq tipărită în Tașkent 1911
Limba uzbecă face parte din grupul delimbi turcești apropiată delimba uigură și ambele aparținând ramurii karluk din familia limbilor turcice. Este singura limbă națională oficială și din 1992, este utilizată scrierea în baza grafiei latine. Până în anii 1920, limba uzbecă scrisă se numea Turki (cunoscută de savanții occidentali caCiagatai) și folosea grafia Nastaʿlīq. În 1926, alfabetul latin a fost introdus și a trecut prin mai multe revizii de-a lungul anilor 1930. În cele din urmă, în 1940, alfabetul chirilic a fost introdus de autoritățile sovietice și a fost folosit până la destrămarea Uniunii Sovietice. În 1993, Uzbekistanul a revenit la scrierea latină (alfabetul uzbec), care a fost modificat în 1996 și este predat în școli începând cu anul 2000. Unitățile de învățământ predau doar grafia latină. În același timp, grafia chirilică este cunoscută în rândul persoanelor mai în vârstă.[50] Chiar dacă la moment, grafia chirilică a fost eliminată din documentația oficială uzbecă, aceasta este încă folosită de un șir de ziare și site-uri populare web, în timp ce câteva canale TV dublează grafia latină cu cea chirilică.
Karakalpak este o limbă turcă, care este mai aproape de ceakazahă și vorbită de jumătate de milion din populație. În această limbă se vorbește în primul rând înRepublica Karakalpakstan, unde își are un statut oficial.
Deșilimba rusă nu este limba oficială a aceste țări, ea este utilizată pe scară largă în multe domenii. Informațiile digitale de la guvern sunt bilingve.[51][52][53] Rusa este o limbă importantă pentru comunicarea interetnică, în special în orașe, incluzând o utilizare socială, tehnică, științifică, guvernamentală și de afaceri de zi cu zi. Țara găzduiește, de asemenea, aproximativ un milion de vorbitori nativi de rusă.[54][55][56][57][58][59][58]
Limba tadjică (o varietate depersană) este răspândită în orașeleBuhara șiSamarkand, ce se datorează în mare parte populației relativ mari de etnicitadjici.[60][12][13] Limba tadjika de asemenea, este vorbită în regiunile Kosonsoy, Hust, Rishtan și So’x dinFergana, precum și în Burchmulla, Ahangaran, Bogustan, în mijlocul regiuniiSîrdaria, iar în final în Șahrisabz,Karși, Kitab și văile râurilor Kafiringan și Chaganian, fiind în total, aproximativ 10-15% din populația Uzbekistanului.[12][13][14]
Peste 800.000 de oameni vorbesc și limba kazahă.
În Uzbekistan, nu există cerințe pentru cunoașterea limbii pentru obținerea cetățeniei.[58]
După declararea independenței Republicii Uzbekistan, în conformitate cu Decretul Președintelui Republicii Uzbekistan din 28 ianuarie 1992, a fost creată Compania Aeriană NaționalăUzbekistan Airways pe baza Departamentului de Aviație Civilă din Uzbekistan, care se afla sub jurisdicția fostului Minister alAviația civilă al Uniunii. Transportul aerian este unul dintre sectoarele principale ale economiei Uzbekistanului, deservește dezvoltarea legăturilor internaționale, economice, diplomatice și culturale ale țării cu lumea exterioară[62]. ÎnTașkent,Nukus,Samarkand,Bukhara,Urghenci,Termez,Karși,Namangan,Fergana,Navoi există aeroporturi dotate cu echipamente moderne.Aeroportul Internațional Tașkent este cel mai mare aeroport internațional din regiuneaAsia Centrală. Compania aeriană naționalăUzbekistan Airways efectuează în mod regulat 20 de zboruri internaționale. 44 de reprezentanțe au fost deschise în orașele dinEuropa,America,Asia de Sud-Est și țărileCSI[63].. De-a lungul anilor de independență, Guvernul Republicii Uzbekistan a alocat 1 miliard 200 de milioane dolari către industria aviației. Au fost făcute investiții în valoare de dolari americani și a fost construită o infrastructură modernă dezvoltată. Toate zborurile internaționale sunt efectuate cu aeronaveBoeing 767Boeing 757,Airbus A310, U-85. Compania aeriană națională Uzbekistan Airways cooperează cu mari companii europene Airbus Industry, companii americane Boeing, biroul de proiectare rus Ilyushin, firme germane și franceze din diverse domenii.
Uzbekistanul este unul dintre cei mai mari producători debumbac din lume și al 2-lea exportator mondial. Cu mare pondere în agricultura țării, care antrenează 50% din populație, sunt pomicultura și legumicultura. Pentru agricultură au fost construite 150000 km de canale de irigație.
Tradițiile și valorile naționale uzbece – etnice și morale – au avut ca scop încă din cele mai vechi timpuri — protejarea familiei de dezintegrare și degradare, respectul, venerația și autoritatea generațiilor mai în vârstă și ospitalitatea față de străini.
Cultura uzbecilor este strălucitoare și originală, formată de-a lungul a mii de ani și absorbindtradițiile, obiceiurile popoarelor care au locuit teritoriul Uzbekistanului modern în diferite momente.Perșii antici,grecii, triburile nomade turcești,arabii și-au adus contribuția la aceasta. Tradițiile Uzbekistanului multinațional se reflectă înmuzică,dansuri,pictură,arte aplicate,limbă,bucătărie și îmbrăcăminte. Cultura uzbecă este ochintesență a culturilor dinAsia Centrală, dar, în același timp, fiecare regiune a Uzbekistanului are propriile culoare unice, care se manifestă cel mai clar în îmbrăcămintea națională și în dialectele locale.
Uzbekistanul are o rată ridicată dealfabetizare 99,9% dintre adulții cu vârsta peste 15 ani știu să citească și să scrie. Cu toate acestea, întrucât doar 76% din populația sub 15 ani este în prezent în sistemul de învățământ (și doar 20% dintre copiii cu vârsta cuprinsă între 3 și 6 ani frecventează grădinița), această cifră ar putea scădea în viitor. Elevii merg la școală de luni până sâmbătă în timpul anului școlar, iar educația formală se încheie la sfârșitul clasei a XI-a. Potrivit Agenției de Statistică din Uzbekistan, numărul instituțiilor de învățământ general din Uzbekistan la începutul anului școlar 2022/2023 era de 10.522. La începutul anului școlar 2022/2023, ponderea băieților în numărul de elevi din instituțiile de învățământ secundar general era de 51,3%, în timp ce ponderea fetelor era de 48,7%.
Cheltuielile publice pentru educație în Uzbekistan în 2019 s-au ridicat la 5,6% din PIB și la 6,2% din PIB în 2021. În 2019, din totalul cheltuielilor pentru educație, guvernul a cheltuit cea mai mare parte pentru învățământul secundar (aproximativ 65%), învățământul preșcolar (21%), învățământul superior (10%) și învățământul secundar special (4%). În 2023,UNICEF a sprijinit Guvernul Uzbekistanului în elaborarea unei Foi de parcurs pentru reforma educației, care își propune să reunească eforturile guvernului, ale partenerilor de dezvoltare, ale profesorilor, părinților, elevilor și comunităților școlare pentru a atinge obiectivele strategice conturate ale unei educații transformatoare și de calitate[65].
^abcCordell, Karl (1998)Ethnicity and Democratisation in the New Europe, Routledge,ISBN: 0415173124, p. 201: "Consequently, the number of citizens who regard themselves as Tajiks is difficult to determine. Tajikis within and outside of the republic, Samarkand State University (SamGU) academic and international commentators suggest that there may be between six and seven million Tajiks in Uzbekistan, constituting 10% of the republic's 3 million population, rather than the official figure of 4.7% (Foltz 1996;213; Carlisle 1995:88).Eroare la citare: Etichetă<ref> invalidă; numele "Karl Cordell 1999. pg 201" este definit de mai multe ori cu conținut diferit
^abcJonson, Lena (1976)Tajikistan in the New Central Asia, I.B.Tauris,ISBN: 085771726X, p. 108: "According to official Uzbek statistics there are slightly over 1 million Tajiks in Uzbekistan or about 3% of the population. The unofficial figure is over 6 million Tajiks. They are concentrated in the Sukhandarya, Samarqand and Bukhara regions."
^Agtzidis, Vlasis (). „The Persecution of Pontic Greeks in the Soviet Union”.Journal of Refugee Studies.4 (4): 372–381.doi:10.1093/jrs/4.4.372.ISSN0951-6328.
1 În întregime în Asia, dar din punct de vedere istoric este considerat european ·2 Parțial sau în întregime în Asia, în funcție de definirea graniței ·3 Stat transcontinental Țări după continent:Africa·America de Nord·America de Sud·Asia·Europa·Oceania