Unitatea731 a fost o unitate sub acoperire de cercetare și dezvoltare pentruarme biologice din cadrulArmatei Imperiale Japoneze. În cadrul acestei unități au fost puse în practică experimente pe oameni, (în principal chinezi), în timpul celuide-al doilea război chino-japonez și celuide-al doilea război mondial. În cadrul acestei unități de cercetare militară au avut loc unele dintre cele mai cunoscutecrime de războijaponeze. Numele oficial al unității eraDepartamentul politic al jandarmeriei (Kempeitai) și laboratorul de cercetare pentru prevenirea epidemică, fiind creată inițial ca secție politico-ideologică ajandarmerieiKempeitai. Scopul inițial era contracararea propagandei ideologice și politice ostile și întărirea moralului unităților militare nipone.
Unitatea a fost camuflată ca o unitate de purificare a apei și avea baza în districtulPingfang din nord-estul orașului chinezescHarbin, dinstatul marionetăManchukuo. Dacă la început unitatea a lucrat în principal pentru combaterea propagandei comuniste, și-a extins în curând responsabilitățile și în alte direcții, atât în țară cât și în străinătate.
Unitatea 731 a fost promotoarea ideii desuperioritate rasială niponă și a desfășurat activități decontraspionaj, spionaj și sabotaj politic în spatele liniilor inamice. A avut legături cu poliția militară, serviciile de contraspionaj manciuriene și serviciile secrete nipone. ÎnManciuria a folosit un număr de agențiemigranți ruși albi, chinezi, manciurieni, mongoli sau de alte naționalități pentru diferitele acțiuni sub acoperire.
Aproximativ zece mii de oameni, atât civili cât și militari,chinezi,coreeni,mongoli șiruși, au fost cobai pentru experimentele efectuate în cadrul Unității 731.[1] De asemenea, a existat un număr deprizonieri de războiAliați care au fost folosiți la experimentele pe oameni în Unitatea 731.[2] În plus, folosirea armelor biologice dezvoltate de Unitatea 731 a dus la moartea a zeci de mii de locuitori ai Chinei – există estimări care afirmă că au existat până la 200.000 de victime.[3]
Unitatea 731 a fost doar una dintre mai multele centre de cercetare în domeniul armelor biologice, (Unitatea 516 –Qiqihar,Unitatea 543 –Hailar,Unitatea 773 – Unitatea Songo,Unitatea 100 –Changchun,Unitatea 1644 –Nanjing,Unitatea 1855 –Beijing,Unitatea 8604 –Guangzhou,Unitatea 200 –Manciuria andUnitatea 9420 –Singapore).
Mulți dintre oamenii de știință implicați în cercetările din cadrul Unității 731 au avut după încheierea războiului cariere strălucite în politică, învățământul superior, afaceri sau medicină. O mică parte dintre ei au fost arestați de forțele sovietice și au fost judecați în cadrulproceselor pentru crime de război de la Habarovsk. Cei mai mulți însă, care s-au predat americanilor, au fost grațiați în schimbul dezvăluirii rezultatelor cercetărilor lor secrete.[4]
Activitățile Unității 731 au fost declaratecrime de război de cătreONU.
În 1932, generalulShiro Ishii a fost numit la comandaLaboratorul armatei pentru cercetările de prevenire a epidemiilor. Oamenii de sub comanda lui au construit lagărul de prizonieri Zhong Ma (ale cărui clădiri principale erau numite Fortăreața Zhongma), un lagăr de prizonieri și centru de experimentare la Beiyinhe, (un sat la 100 km deHarbin). Liniile de cale ferată au fost folosite pentru transportul materialelor și echipamentului necesar lagărelor. Ishii a organizat unitatea secretă de cercetare "Togo" pentru efectuarea de cercetări în domeniul armelor chimice și biologice. În 1935, după o serie de incidente – o evadare, mai apoi o explozie – Ishii a fost nevoit să închidă lagărul Zhong Ma. El a mutat toate instalațiile la 24 km sud de Harbin, la Pingfang, într-un lagăr mult mai mare.[5]
Mai târziu, unitatea a fost integrată înArmata din Kwantung ca „Departamentul de prevenire epidemică”, dar a fost divizată în „Unitatea Ishii” și „Unitatea Wakamatsu”. După anul 1941, aceste unități erau cunoscute cu numele generic de „Departamentul de prevenire epidemică și purificare a apei a Armatei din Kwantung”, sau mai simplu, „Unitatea 731”. Unitatea era sprijinită direct de corpurile paramilitare ale Ferației Imperiale a Tineretului, de secțiile de cercetare ale universităților nipone și deKempeitai.
A fost inițiat un proiect secret cu numele de cod „Maruta” pentru folosirea ființelor umane în experimentele cu armele biologice și chimice. Au fost adunați mai mulți subiecți din cadrul populației înconjurătoare, aceștia fiind numiți uneori eufemistic ca „bușteni” (maruta, 丸太).[6] Această denumire a fost considerată la început de către membrii unității o „glumă”, de vreme ce autoritățile locale știau că în cadrul unității funcționa un gater. Printre persoanele folosite pe post de cobai umani s-au numărat copii, femei gravide sau femei în vârstă. Numeroase experimente și vivisecții au fost efectuate fără utilizarea niciunui anestezic, deoarece se presupunea că folosirea lor ar fi denaturat rezultatele sau pentru că nu era necesar, dat fiind faptul că victimele erau legate.[6]
În anul 2007, doctorul Ken Yuasa a mărturisit în ziarulJapan Times că „Mi-a fost frică în timpul primei mele vivisecții, dar în cazul celei de-a doua mi-a fost mult mai ușor. Începând cu a treia oară eram dispus să o fac”. El a apreciat că cel puțin 1.000 de persoane, inclusiv chirurgi, au fost implicați în vivisecții în cadrul lagărelor din China continentală.[12]
Cercetătorii japonezi au efectuat teste asupra prizonierilor infectându-i cu ciumă, holeră,variolă,botulism și altele.[15] Aceste cercetări au dus la producerea bombei cu bacili de defoliere și bombei cu purici, amândouă folosite la răspândirea ciumei.[16] Unele dintre aceste bombe au fost proiectate sub forma de proiectile din ceramică. Aceste bombe au fost concepute pentru infectarea terenurilor agricole, a rezervoarelor și fântânilor de apă, a stocurilor de alimente cu antrax, purici purtători de ciumă, febră tifoidă, dizenterie, holeră și alte boli mortale. În afară de aceste bombe, avioanele japoneze au lansat asupra diverselor zone din China haine și alimente infectate cu diferite boli.
Unitatea 731 a fost împărțită în opt subdiviziuni:
Complexul de clădiri al Unității 731 ocupa șase km2 și avea mai mult de 150 de construcții. Construcția trainică a clădirilor le făcea foarte rezistente la atacuri. Mai multe clădiri care au aparținut Unității 731 sunt transformate în muzee și pot fi vizitate. Complexul conținea mai multe fabrici. Aici existau cam 4.500 de containere pentru creșterea și stocarea puricilor, șase rezervoare pentru stocarea diferitelor produse chimice și peste 1.800 de containere pentru producerea agenților biologici. În câteva zile, aici puteau fi produse ca 30 kg de bacterii ale ciumei.
Mai multe tone de arme biologice și chimice au fost depozitate în diverse depozite din tot nord-estul Chinei de-a lungul întregului război.
Spre sfârșitul războiului, japonezii au încercat să distrugă dovezile producției de arme biologice și chimice ca și clădirile în care s-au desfășurat activitățile Unității 731.
În luna august 2003, 29 de chinezi au fost spitalizați după ce au descoperit întâmplător, în timpul unor lucrări de construcție, proiectile chimice îngropate de japonezi cu mai mult de 50 de ani în urmă.
Acest poligon se afla la aproximativ 120 km de complexul de laPingfang.
Complexul „Unității Wakamatsu” (Unitatea 100) de sub comanda veterinaruluiWakamatsu Yujiro era destinat studieriivaccinurilor animale pentru protejarea șeptelului japonez și dezvoltarea tehnicilor războiului biologic veterinar. Mai multe boli au fost testate pe animale de proveniență sovietică și chineză. În afară de aceasta, în Unitatea 100 funcționa o fabrică de bacterii care producea materialul necesar altor unități. Aici s-au făcut teste pentru sabotajul biologic.
Aici fucționa cartierul general al Unității 1855. Avea mai multe filiale în diferite localități din China. Aici au fost studiate ciuma și alte boli.
Aici funcționa „Unitatea Tama” (Unitatea Ei-1644) care efectua operațiuni de cercetare în strânsă colaborare cu Unitatea 731.
Aici era cartierul general al „Unității Nami” (Unitatea 8604). Aici erau făcute experimente de înfometare și lipsire de apă a prizonierilor ca și operațiuni de testare a transmiterii tifosului prin intermediul apei. În plus, aici funcționa principala crescătorie de șobolani, folosiți ca vectori de transmitere a ciumei bubonice.
Aici funcționa din 1942 „Unitatea 9420” cu aproximativ 1.000 de oameni. Avea două subunități: „Unitatea Kono” specializată în studiereamalariei și „Unitatea Umeoka”, specializată în studierea ciumei. Aici era principalul centru pentru prinderea și procesarea șobolanilor .
În insulaŌkunoshima, parte a orașuluiTakehara din prefecturaHiroshima, funcționa o fabrică secretă care producea arme chimice petru armată și unitățile medicale. Începând din 1928, aici a fost produsgazul muștar. Mai apoi a continuat cu producerea deiperită,levizită șicianogen. În decursul deceniului al patrulea, pentru asigurarea secretului operațiunilor, insula pe care se afla fabrica a fost pur și simplu ștearsă de pe hărți.
Aceste unități se ocupau cu cercetarea ciumei și colaborau strâns cu Untatea 731.
Sub conducerea fratelui mai mare al luiIshii Shiro funcționau mai multe unități mobile care asigurau întreținerea și reparațiile necesare unităților mai sus amintite.
Experimentele au continuat până la sfârșitul războiului. Shiro Ishii a dorit să folosească armele biologice în războiul din Pacific începând cu mai 1944, dar încercările sale au fost zădărnicite de proasta organizare și de atacurile Aliaților. Odată cuinvazia sovietică din Manciuria din august 1945, unitatea a trebuit să abandoneze în grabă experimentele și locațiile, iar personalul japonez a fost nevoit să fugă în încercarea de a se repatria.
Ishii a ordonat tuturor oamenilor din subordine „să ia secretul în mormânt”, amenințându-i pe cei care ar fi trădat că îi va găsi și îi va pedepsi. Ishii a ordonat tuturor subordonaților săi ca, la întoarcerea în patrie să nu se angajeze în domeniul public. Tuturor li s-au dat fiole decianură de potasiu, pentru ca cei care ar fi căzut prizonieri să se poată sinucidă.
Mici subunități japoneze au rămas în urma celor care se refugiau în grabă pentru a distruge orice dovadă a activităților Unității 731, dar cele mai multe construcții au fost atât de trainic construite, încât nu au putut fi demolate în timpul scurt pe care l-au avut la dispoziție.
După ce Japoniaa capitulat,Douglas MacArthur a devenitComandant Suprem al Puterilor Aliate, inițiînd un amplu program de reforme și de reconstruire în timpulocupației.
La sfârșitul războiului, MacArthur a oferit în secret imunitate cercetătorilor Unității 731 în schimbul informațiilor cu privire la realizările lor în domeniul armelor biologice. Liderii americani considerau că aceste cercetări erau prețioase, deoarece, cel puțin din punct de vedere oficial, Aliații nu făcuseră experimente pe ființe umane, datorită limitărilor morale și politice. De asemenea, americanii nu doreau ca alte puteri, în specialURSS-ul, să pună mâna pe datele despre armele biologice nipone.[17]
În timpulprocesului criminalilor de război de laTokyo s-a făcut doar o singură dată o referire la experimentele japoneze efectuate pe civili chinezi.
Avocații japonezi au afirmat că acuzațiile sunt vagi și insuficient documentate, iar președintele tribunalului, sirWilliam Webb, le-a dat dreptate, considerând că lipsa dovezilor este evidentă. Subiectul nu a mai fost adus în discuție niciodată în timpul procesului.
Deși nu a reacționat în mod public în timpul procesului de la Tokyo, autoritățile sovietice au urmărit cu atenție problema și au reușit să aresteze, acuze și judece 12 lideri militari și oameni de știință din cadrul Unităților 731, 100 și 1644 în cadrulproceselor pentru crime de război de la Habarovsk.
Numeroșiprizonieri de război și civili sovietici, dar și chinezi, coreeni sau mongoli, au fost victime ale experimentelor chimice și bilogice din Unitatea 731. Procesul japonezilor capturați acuzați de crime de război a fost organizat laHabarovsk în decembrie 1949. O transcripție parțială a ședințelor tribunalului au fost publicate în mai multe limbi de presa de limbă străină de la Moscova, așa cum a fostMaterials on the Trial of Former Servicemen of the Japanese Army Charged with Manufacturing and Employing Bacteriological Weapons (Moscow: Foreign Languages Publishing House, 1950). Această carte rămâne una dintre cele mai importante surse de informații pentru istoricii care cercetează fenomenul „fabricilor morții” din lagărele de prizonieri organizate de japonezi. Procurorul șef al procesului de la Habarovsk a fostLev Smirnov, unul dintre procurorii sovietici de laNüremberg.
Tribunalul de la Habarovsk a emis sentințe cu închisoarea de la 2 la 25 de ani pentru diferiții doctori și comandanți militari aflați în custodia sovieticilor.
Numeroși foști cercetători ai Unității 731 au devenit importanți membri ai comunității medicale nipone. DoctorulMasaji Kitano a condus cea mai mare companie farmaceutică niponă (株式会社ミドリ十字 – Crucea verde). Alți medici au condus instituții medicale importante sau au lucrat pentru ministerul nipon al sănătății.Shiro Ishii a emigrat înSUA, unde a participat la cercetările americane în domeniul armelor biologice.[18]
| Al Doilea Război Mondial | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Europa Apuseană –Europa Răsăriteană –China – Africa(N –E –V) –Mediterana –Orientul Mijlociu –Asia și Pacific –Atlantic | ||||||||
Aspecte | ||||||||
1940 | 1943 1944 1945 | |||||||
| Aliații | Axa | |||||||
în război din 1937 începând cu 1940 | începând cu 1942 începând cu 1943 | în război din 1937 începând cu 1940 începând cu 1942 | ||||||
| Rezistența | ||||||||
| Liste | ||||||||
1 antisovietică. |  Portal | |||||||
