Umberto Boccioni s-a născut la19 octombrie1882 laReggio Calabria, localitate din sudul Italiei. Copilăria și-o trăiește în condiții grele, determinate de mutările dese dintr-o localitate în alta impuse de serviciul tatălui său, Raffaele Boccioni, funcționar inferior în administrația de stat. Curând după nașterea lui Umberto, familia se mută laForlì, în vara anului1885 se transferă laGenova, ulterior laPadova. În1897, tatăl său primește un nou ordin de transfer laCatania, înSicilia, unde Umberto frecventează Institutul Tehnic. Începe să colaboreze la unele ziare locale și scrie un roman,Pene dell'anima ("Suferințele sufletului"), datat6 iulie1900.
În1901, Umberto pleacă laRoma, unde frecventează atelierul unui desenator de afișe și ia primele lecții de pictură. În această perioadă cunoaște peGino Severini; împreună își fac ucenicia în atelierul de laPorta Pinciana al pictorului divizionistGiacomo Balla. Datorită lui Balla, Umberto Boccioni descoperăimpresionismul și tehnicadivizionistăneoimpresionistă. Începând cu anul1903, frecventeazăScuola libera del Nudo, unde întâlnește peMario Sironi, și el elev al lui Giacomo Balla, de care îl va lega o trainică amiciție.
Din aprilie1906, călătorește prinEuropa: prima destinație esteParisul (aprilie-august1906), cunoscând cu această ocazie operele luiVan Gogh,Cézanne șiToulouse-Lautrec. UrmeazăRusia, de unde se întoarce în luna noiembrie a aceluiași an. În aprilie1907 se înscrie laScuola libera del Nudo a Institutului deBelle Arti dinVeneția. Rămâne doar câteva luni, apoi - spre sfârșitul anului - pleacă laMilano.
La Milano, un oraș în plină ascensiune economică și culturală, Umberto intră în iureșul noii fervori artistice. Se împrietenește cu alți pictori,Romolo Romani,Carlo Carà, mai târziu cuLuigi Russolo șiGaetano Previati, prin care se apropie de manierasimbolistă, și devine membru înSocietà per le Belle Arti ed Esposizioni Permanente, cunoscută sub numele "La Permanente". În timpul unei seri organizate la opera din Milano, are ocazia să-l cunoască pe poetulFilippo Tommaso Marinetti, care tocmai publicase în februarie1909"Manifestul futurismului". În numai câteva săptămâni, publică împreună cuCarlo Carrà,Luigi Russolo,Giacomo Balla șiGino Severini"Manifesto dei pittori futuristi" ("Manifestul pictorilor futuristi",8 martie1910), căruia îi urmează"Manifesto tecnico del movimento futurista" ("Manifestul tehnic al mișcării futuriste"), în care sunt expuse tezele mișcării: Obiectivul artistului modern ar trebui să fie eliberarea de modele și de tradițiile figurative ale trecutului, pentru a se consacra lumii contemporane, dinamice și în continuă evoluție. Ei își propun să redea vivacitatea citadină, realitatea haotică a realității cotidiene.Boccioni a călătorit foarte mult și a avut ocazia să viziteze multe muzee, aproape intrând în simbioză cu câțiva artiști pe care i-a observat, mai ales din alte perioade precum Michelangelo, dar și cuFrancesco Filippini care îl va inspira pentru cercetările asupra lombardului. peisaj și munca în mediul rural, conform conceptelor filipinismului.[necesită citare]
Peisajul lombard, 1910, Lugano Chiattone CollectionForme unice de continuitate în spaţiu, sculptură în bronz 1913 - Museum of Modern Art, New York
Un an mai târziu, Boccioni ia parte la prima expoziție majoră a grupului futuristic dinMilano, iar în februarie1912 aceștia vor expune la galeria Bernheim-Jeune dinParis.
În operele sale, Boccioni reușește să exprime mișcarea formelor și structura concretă a materiei. Deși influențat decubism, căruia îi atenuează staticitatea excesivă, Boccioni evită în picturile sale liniile drepte și folosește culori complimentare. În tablouri, ca"Dinamismul unui unui jucător de fotbal" (1911) sau"Dinamismul unui ciclist" (1913), reprezentarea subiectului în stadii temporale succesive, sugerează idea deplasării în spațiu.
Aceiași preocupare se constată și în sculpturile sale, de altfel puține la număr. "Liniile-forțe" și "planurile care se întrepătrund" conferă obiectului continuitate în spațiu ("Forme unice de continuitate în spațiu",1913).
În1915 Italia intră în război. Boccioni se înrolează voluntar împreună cu alt grup de artiști, consecvent teoriei futuristice enunțată de Marinetti, după care războiul este "singura igienă a lumii".
Pe17 august1916, în timpul unor manevre, desfășurate laChievo în apropierea orașuluiVerona, Umberto Boccioni se accidentează căzând de pe cal și moare. Avea doar treizeci și patru de ani.
"Primul tablou care poate fi considerat ca o afirmație a simultaneității a fostViziuni simultane - scrie Boccioni în anul1914. Tabloul (1911) reprezintă, în esență, sinteza mai multor principii futuristice. Mai ales dinamismul este sugerat prin descompunerea și deformarea structurii spațiului, tensiunea artistică destabilizează construcția formelor care recreează orașul, absorbindu-le în haosul spectacolului străzii. Pictorul urmărește redarea vacarmului, luminilor, culorilor și formelor orașului în mișcare. Boccioni inserează în această compoziție un motiv iconografic tipic pentru futurism: deschizăturile ferestrelor care contribuie la sporirea intensității trăirilor senzoriale. Unghiurile ascuțite, formele concentrice, suprafețele tăiate ale pereților îi servesc pictorului la redarea propriei viziuni a orașului modern, al cărui caracter brutal și amețitor este evidențiat prin exploatarea specifică a perspectivei.
Dinamismul unui ciclist, 1913 - Colecţie particulară
Sub pergolă la Neapole, 1914 - Civica Galleria d'Arte Moderna, Milano
În anul1913, Boccioni renunță la temele sale preferate până atunci (mulțimea, orașul, strada) și caută echivalentele plastice ale mișcării, luminii și obiectelor. În tabloul"Dinamismul unui ciclist" (1913), Boccioni efectuează o sinteză a mișcării bicicletei, prezintă persoana care pedalează și mediul în care se desfășoară acțiunea. În tabloul pictat se remarcă deja valori plastice exclusivabstracte. Operă de o cromatică neobișnuită, înviorată de multitudinea de pete expresive și strălucitoare, ea este tributară din punct de vedere tehnic stiluluipointilist. Tabloul reprezintă afirmația plastică a necesității redării mișcării continue și a refuzului fragmentizării relațiilor temporo-spațiale.
•1947 — Italia –Primo Manifesto dello Spazialismo –Primul manifest al spațialismului - Autori:Beniamino Joppolo, Lucio Fontana,Giorgio Kaisserlian,Milena Milani •1948 — Italia –Secondo manifesto dello Spazialismo –Al doilea manifest al spațialismului - Autori: Lucio Fontana,Gianni Dova, Beniamino Joppolo, Giorgio Kaisserlian,Antonino Tullier •1950 — Italia –Proposta di un Regolamento del Movimento Spaziale –Propunerea unui regulament al mișcării spațiale - Autori: Lucio Fontana, Milena Milani,Giampiero Giani, Beniamino Joppolo, Roberto Crippa,Carlo Cardazzo •1951 — Italia –Manifesto Tecnico dello Spazialismo –Manifestul tehnic al al spațialismului - Autor, doar Lucio Fontana