| Trigonotarbida | |
|---|---|
 | |
| Palaeotarbus jerami | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Animalia |
| Încrengătură: | Arthropoda |
| Subîncrengătură: | Chelicerata |
| Clasă: | Arachnida |
| Ordin: | Trigonotarbida † Petrunkevitch, 1949 |
| Familii | |
Palaeocharinidae | |
Modificătext  | |
Trigonotarbida este un grup dispărut dearahnide, care au locuit de la sfârșitulSilurianului până înPermian (c. 419 - 290 milioane de ani). Trigonotarbidele pot fi privite capăianjeni, care nu produceau mătase. Până în prezent s-au descoperit 60 de specii. Fosile ale acestor animale au fost găsite înEuropa șiAmerica de Nord, precum și o singură fosilă înArgentina.
Acestea erauartropode carnivore. Primele studii au avut tendința de a confunda trigonotarbidele cu alte grupuri dispărute de arahnide, în specialopilioni. Însă ei seamănă mai mult cu păianjeni și ricinule. Ca și în alte arahnide, corpul este împărțit într-oprosoma (cefalothorace) șiopistosoma (abdomen). Lungimea corpului varia de la câțiva mm, până la aproximativ 5 cm[1].
Prosoma purta o pereche de ochi median. În familiile Palaeocharinidae, Anthracomartidae - exista și o pereche de ochi laterali[2]. Placa dorsală – tergita – era împărțită în 3 – 5 plăci separate. Opistosoma constă din 12 segmente.
Chelicerele se aseamănau cu cele ale unuipăianjen migalomorf. Nu există nici o dovadă în fosilele bine conservate de prezența unui orficiu a glandei veninoase, prin urmare, trigonotarbidele, probabil, nu au fost veninoase. Gura avea o buză superioară – labrum și o buza inferioară – labium. În interiorul gurii exista un sistem de filtrare[3], ce sugerează că trigonotarbidele se hrăneau cu mâncarea extradigerată și lichifiată.
Pedipalpii au o structura tipică arahnidelor, alcătuiți din coxă, trohanter, femur, tipsie, tibia și tars. Pedipalpii arătau ca picioare mici și nu prezintau clești. Însă, la Palaeocharinide și Anthracomartide vârful pedipalpilor era modificat într-o gheara mică. O structură similară se observă laricinule. Nu există dovezi că au avut membre specializate pentru acuplație sau transferul unui spermatofor.
Structura picioarelor locomotoare este ca la toate arahnidelor. La Anthracosironidae picioarele erau destul de mari și aveau spini[4], probabil pentru a ușura capturarea pradei.
Fosilele de trigonotarbide bine conservate arată că aceste animale au avut două perechi de plămâni. La cca. 410 milioane ani, acestea sunt cele mai vechi exemple ale plămânilor, și indică în mod clar faptul că trigonotarbidele trăit pe uscat. Structura detaliată a plămânilor este aproape identică cu cea a arahnidelor contemporane. Urme ale celorlalte sisteme nu s-au păstrat.