Trascău
| ||
 Imagine din sit (Piatra Secuiului - Munții Trascăului) | ||
  Localizarea sitului pe harta țării | ||
| Poziția |  Județul Alba Județul Cluj România | |
|---|---|---|
| Cel mai apropiat oraș | Aiud | |
| Coordonate | 46°20′11″N 23°29′21″E () / 46.33639°N 23.48917°E46.33639; 23.48917[1] | |
| Suprafață | 49.963,5 ha | |
| Bioregiune | Alpină și continentală | |
| Înființare | 2007 | |
| Cod Natura 2000 | ROSCI0253 | |
Modificădate / text  | ||
Trascău este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[2], sit de importanță comunitară — SCI) dinRomânia, desemnată în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei de protecție. Aceasta este situată în vestulTransilvaniei, pe teritoriile județelorAlba (96%) șiCluj (4%)[3].
Aria naturală se întinde în extremitatea nordică a județului Alba (pe teritoriile administrative ale orașelorAiud șiZlatna și pe cele ale comunelorBucium,Cricău,Galda de Jos,Ighiu,Întregalde,Livezile,Meteș,Mirăslău,Mogoș,Ocoliș,Ponor,Poșaga,Râmeț,Rimetea,Sălciua șiStremț) și în cea sudică a județului Cluj, pe teritoriile comunelorBăișoara,Iara șiMoldovenești.[4][5] Situl este străbătut de drumul naționalDN75 care leagă municipiulTurda de orașulCâmpeni.[6]
Instituirea regimului de arie naturală protejată (pe o suprafață de 49.963,5 hectare[7]) pentrusitul de importanță comunitară „Trascău” s-a făcut prinOrdinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România)[8]. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în mai 2022.[2] Acesta se suprapuneariei de protecție specială avifaunisticăMunții Trascăului și includerezervațiile naturale:Cheile Ampoiței,Cheile Caprei,Cheile Gălzii,Cheile Geogelului,Cheile Piatra Bălții,Cheile Întregalde,Cheile Vălișoarei,Cheile Mănăstirii,Cheile Pravului,Cheile Tecșeștilor,Cheile Plaiului,Cheile Siloșului,Cheile Râmețului,Cheile Poșăgii,Cheile Runcului,Cheile Pociovaliștei,Cheile Ampoiței,Cheile Găldiței și Turcului,Iezerul Ighiel,Laricetul de la Vidolm,Pârâul Bobii,Pădurea Sloboda,Poienile cu narcise de la Tecșești,Poiana cu narcise de la Negrileasa,Piatra Cetii,Peștera Huda lui Papară,Șesul Craiului - Scărița-Belioara șiVânătările Ponorului.[9]
Situl de importanță comunitară „Trascău” se află în administrareaGrupului de Acțiune Locală Munții Metaliferi, Trascău, Muntele Mare (GAL MMTMM). Unul din obiectivele acestei asociații este cel de reconstrucție ecologică și conservare a biodiversității ariilor naturale protejate din zonă.[10]
Munții Trascului reprezintă unitatea estică aApusenilor, zonă naturală acoperită în cea mai mare parte cupăduri de conifere,păduri de foioase,păduri de amestec, păduri în tranziție, pajiști alpine,pășuni, terenuri arabile șilivezi. Aceasta este încadrată înbioregiunea geografică continentală și alpină aCarpaților Occidentali și are o importanță deosebită în protejarea unor specii de floră spontană arcto-alpină (argințică, foaie-grasă), submediteraneenă (săpunăriță) și carpato-balcanică (garofiță sălbatică) precum și a unor elemente xerofite, mezoxerofitice și termofile. Aria protejată adăpostește și conservă o gamă diversă de faună sălbatică rară.[9]
Situl acoperă în întregimeMunții Trascăului și porțiunea sudică aMuntelui Mare ce cuprinde „Șesul Craiului” situat pe un platou calcaros la peste 1350 m altitudine, pădurea de pe muntele Scărița și abrupturile ce străjuiesc obârșiilevăii Belioara (afluent alrâului Poșaga).
Aria protejată este delimitată la est și sud-est derâul Mureș și derâul Ampoița în sud. Extremitatea nord și nord-estică este mărginită deCheile Turului iar cea vestică devalea Ampoiului șirâul Galda.[11]
Din punct de vederegeologic, multiplele procese deeroziune și dizolvare a calcarelor,gipsurilor șisării (provocate de apele subterane și de suprafață) desfășurate de-a lungul timpului au dus la crearea unor forme derelief diverse; atât la suprafața rocilor cât și în interiorul lor; astfel:
Fenomene exocarstice:vârfuri (Dâmbău, Corabia, Ciumerna, Secu, Bebeleu, Pleașa Râmețului), abrupturi cu depozite degrohotișuri la bază, turnuri, masive (Colții Trascăului, Cireșu, Dosul Blidarului, Geamănu, Piatra Grohotișului, Pleașa Râmețului, Secu), creste (Ardoscheia, Fața Pietrii, Fața Râmețului, Piatra Craivii, Prisaca, Galda-Colții Caprii), ciuperci, poduri,cheiuri (Ampoiței, Caprei, Gălzii, Geogelului, Cheile Piatra Bălții, Întregalde, Vălișoarei, Cheile Mănăstirii, Pravului, Tecșeștilor, Plaiului, Siloșului, Râmețului, Runcului, Pociovaliștei, Găldiței, Turcului),defilee (Hășdatelor, Turenilor, Pietroasei, Răchitișului),doline,lapiezuri, uvale, platouri (Ciumerna, Piatra Cetii),depresiuni (Poiana Galdei, Poiana Aiudului, Trascău);
Fenomene endocarstice:peșteri (Gaura lui Stroe, Liliecilor, Poiana Ascunsă, La Tău, Huda lui Papură, Scărița-Belioara, Vânătările Ponorului, Gaura Calului) șiavene (Avenul din Piatra Cetii,Avenul de sub Pietruța).
Aceste forme de relief sunt dezvoltate în cea mai mare parte pe masivecalcaroasemezozoice în alternanță cuconglomerate șigresii,roci eruptive (ofiolite întâlnite în defileeleRăchitișului,Pietroasei,Hășdatelor,Turenilor șiArieșului - pe porțiunea cuprinsă între localitățileBuru șiMoldovenești, Cluj)șisturi cristaline,argile șimarne.[12]
Apele de suprafață ale sitului aparțin mai multor bazinehidrografice (ce-și au obârșiile înMunții Metaliferi,Munții Bihorului sau Munții Trascăului); astfel:
Bazinului hidrografic al râuluiArieș (zona de îzvorâre munții Bihorului) cu afluenții:Hășdate,Poșaga,Ocoliș,Ocolișel,Borzești,Valea Iarăi,Valea Racilor,Vidolm,Pietroasa și râulValea Morilor cu afluenții săi:Valea Seacă,Valea Poienii șiValea Ponorului;
Bazinul hidrografic alAmpoiului (ce-și adună apele atât din munții Metaliferi cât și din Trascău) cu afluenți: râurileAmpoița,Bucerdea,Trâmpoiele,râul Galați,Valea Mică,Vâltori,Valea Feneșului.
Celelaltebazine hidrografice aparțin râurilor:Galda (cu afluenții:Găldița,Mlaca,Cricău,Tibru,Valea Ceteii),Gârbova,Aiud, curs de apă cunoscut de localnici sub denumirile deAiudul de Sus șiVălișoara (cu afluenții:râul Izvoarele,Inzel,Rachiș șiMăgina) șiGeoagiu (cunoscut în amonte caValea Mănăstirii).
Pe suprafața teritorială a sitului se află două lacuri importante:Tăul Mare (17 ha) și Ighielul (20 ha). Lacul Ighiel (suprapus ariei protejateIezerul Ighiel) este un lac de baraj natural (format încalcarejurasice pe o bază deroci eruptive) situat pe un platou (Ciumerna) calcaros (cudoline șipeșteri) fragmentat de cursurile mai multor văi.[12]
Clima este unacontinental-moderată, în general umedă și rece în zonele înalte, cu interferențe de aer caldtropical în zonele mai joase.
Precipitațiileatmosferice (zăpadă,lapoviță,grindină,ploaie) sunt cuprinse între 600 mm. (în văile Arieșului și Ampoiului) și 800-900 mm. (în Depresiunea Trascăului), ajungând până la peste 1000 mm. pe masive și creste.
Temperatura medie anuală este cuprinsă între 4 și 5°C înmasivele cele mai înalte (Dâmbău, Corabia) și 8-12°C în zonadepresionară a Poienii Aiudului.[13][14]
Pe vârfuri și creste predominăvânturile de vest și nord-vest. Un vânt cald și puternic (vânt de tipfoehnal[15]) este semnalatprimăvara pe crestele estice, cu extindere în direcția văii Mureșului.[12]
Situl Trascău prezintă o arie naturală cu odiversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel despecii cât și la nivel deecosisteme terestre.
În arealul sitului au fost identificate 15 tipuri dehabitate (prioritare) de interes comunitar ; astfel:Păduri de Larix decidua și/sau Pinus cembra din regiunea montană;Păduri relictare de Pinus sylvestris pe substrat calcaros;Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană;Păduri dacice de stejar;Păduri dacice de stejar și carpen;Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum;Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum;Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum;Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion;Vegetație forestieră panonică cu Quercus pubescens;Tufărișuri alpine și boreale;Pajiști calcifile alpine și subalpine;Pajiști panonice de stâncărie;Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin șiGrohotișuri medio-europene calcaroase ale etajelor colinar și montan.[6]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești și insecte (enumerate în anexa I-a aDirectivei Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992 - privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică[16] sau aflate pe lista roșie aIUCN); precum și gamă variată de arbori, arbusti, ierburi și flori[17].
Mamifere cu specii de:urs brun (Ursus arctos[18],lup (Canis lupus),cerb (Cervus elaphus),căprioară (Capreolus capreolus),mistreț (Sus scrofa),jder de copac (Martes martes),jder de piatră (Martes foina),râs eurasiatic (Lynx lynx),vulpe roșcată (Vulpes vulpes crucigera),pisică sălbatică (Felis silvestris),nevăstuică (Mustela nivalis),viezure (Meles meles), hermelină (Mustelea erminea),iepure-de-câmp (Lepus europaeus),veveriță (Sciurus carolinensis), pârșul de alun (Muscardinus avellanarius), pârșul mare (Glis glis), liliacul cu aripi lungi (Miniopterus schreibersii), liliacul cu urechi late (Barbastella barbastellus), liliacul comun (Myotis myotis), liliacul mediteranean cu potcoavă (Rhinolophus euryale),liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum),liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros), liliacul de apă (Myotis daubentonii), liliacul de amurg (Nyctulus noctula);
Păsări protejate prinDirectiva CE 147/CE din 30 noiembrie 2009[19] șiDirectiva 79/409/CEE din 2 aprilie 1979[20] (privind conservarea păsărilor sălbatice):uliu păsărar (Accipiter nisus), fâsă-de-câmp (Anthus campestris),șerpar (Circaetus gallicus), lăstun mare (Apus melba), șoim-de-iarnă (Falco columbarius),șoim călător (Falco peregrinus), șoimul rândunelelor (Falco subbuteo),acvilă de munte (Aquila chrysaetos), acvilă țipătoare mică (Aquila pomarina),cocoșul de mesteacăn (Bonasa bonasia),bufniță (Bubo bubo),barză albă (Ciconia ciconia),barză neagră (Ciconia nigra), erete de stuf (Circus aeruginosus),erete vânăt (Circus cyaneus),pescăruș albastru (Alcedo atthis)[21], erete cenușiu (Circus pygargus), cristei de câmp (Crex crex), lăstun de casă (Delichon urbica), ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius), ciocănitoare neagră (Dryocopus martius), ciocănitoare cu spatele alb (Dendrocopos leucotos),ciocănitoarea verzuie (Picus canus), muscar-mic (Ficedula parva), rândunică roșcată (Hirundo daurica),sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio), ciocârlie-de-pădure (Lullula arborea),presură sură (Miliaria calandra), ciuf-pitic (Otus scops),prigoare (Pernis apivorus) șifluturaș de stâncă (Ptyonoprogne rupestris).[22]
Reptile șiamfibieni:năpârcă (Anguis fragilis),șarpele de alun (Coronella austriaca),șarpe de casă (Natrix natrix),șarpele lui Esculap (Zamenis longissimus),șopârla cenușie (Lacerta agilis), șopârla de ziduri (Podarcis muralis), gușter (Lacerta viridis), broasca roșie de pădure (Rana dalmatina), broasca râioasă brună (Bufo bufo), broasca mare de lac (Rana ridibunda), broasca roșie de munte (Rana temporaria), ivorașul-cu-burta-galbenă (Bombina variegata), tritonul cu creastă (Triturus cristatus)[23], tritonul comun transilvănean (Triturus vulgaris ampelensis),sălămâzdră de uscat (Salamandra salamandra salamandra).[24]
Pești din speciile:lipan (Thymallus thymallus),mreană vânătă (Barbus meridionalis petenyi),păstrăv de munte (Salmo trutta fario),scobar (Chondrostoma nasus),clean (Leuciscus cephalus),boiștean (Phoxinus phoxinus) șizglăvoacă (Cottus gobio).
Nevertebrate (cosași, cărăbuși, fluturi): cosașul de munte (Isophya costata), cosașul de munte cu picioare roșii (Odontopodisma rubripes), cosașul lui Stys (Isophya stysi), cosașul transilvan (Pholidoptera transsylvanica),rădașcă (Lucanus cervus), croitorul alpin (Rosalia alpina), fluturele-tigru (Callimorpha quadripunctaria), fluturele de muștar (Leptidea morsei), albilița portocalie (Colias myrmidone), fluturele maturna (Euphydryas maturna), fluturele de stepă (Catopta thrips), fluturele purpuriu (Lycaena dispar) și fluturele de noapte (Eriogaster catax).[25]
Flora ariei protejate este una diversă, alcătuită din specii deplante (arbori, arbusti, ierburi și flori) protejate la nivel european prin aceeașiDirectivă a Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică).[16] Aceasta este distribuită etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicilesolului, climei saualtitudinii unde vegetează.
Arbori șiarbusti:pin de pădure (Pinus sylvestris),molid (Picea abies),zadă (Larix decidua),fag (Fagus sylvatica),stejar, (Quercus robur),gorun (Quercus petraea),cer (Quercus cerris),carpen (Carpinus betulus),mesteacăn (Betula pendula),arțar (Acer platanoides),frasin (Fraxinus excelsior),ulm (Ulmus glabra),paltin de munte (Acer pseudoplatanus), mojdrean (Fraxinus ornus), cireș sălbatic (Cerasus avium), răchită (Salix alba),plop alb (Populus alba),arin negru (Alnus glutinosa), scoruș (Sorbus dacica), păducel (Crataegus monogyna),porumbar (Prunus spinosa),corn (Cornus mas),sânger (Cornus sanguinea),alun (Corylus avellana),ienupăr (Juniperus communes), cununiță (Spiraea chamaedryfolia),soc (Sambucus nigra),măceș (Rosa canina) șimur (Rubus fruticosus).
Flori șiierburi:floarea-de-colț (Leontopodium alpinum Cass.),crucea voinicului (Hepatica transsilvanica),clopoțel de munte (Campanula alpina), clopoței (Campanula rotundifolia), gâscariță (Arabis alpina), floarea-raiului (Geranium macrorrhizum), piciorul cocoșului (Ranunculus oreophilus),bulbuc de munte (Trollius europaeus), stânjenel siberian (Iris sibirica), buzdugan (Sparganium neglectum),ochiul boului de munte (Aster alpinus), omag (Aconitum moldavicum), vinariță (Asperula odorata), o specie denarcisă (Narcissus stellaris)[26], gușa porumbelului (Silene viridiflora), capul-șarpelui (Echium russicum), aerelul lui Sadler (Ferula sadleriana), stânjenel (Iris gurtleri), șoaldină mare (Sedum maximum), didiței (Pulsatilla montana),alior (Euphorbia amygdaloides), coada racului (Potentilla erecta), mălaiul cucului (Luzula campestris,Luzula luzuloides), frăguță (Fragaria viridis), trifoi alb (Trifolium repens), căldărușă (Aquilegia nigricans ssp. subscaposa), sisinei (Pulsatilla patens), garoafă de munte (Dianthus petraeus ssp. spiculifolius), toporaș galben de munte (Viola biflora), coada-iepurelui (cu specii de:Sesleria heufleriana șiSesleria rigida), ineață (Linum perenne ssp. extraaxillare), in galben (Linum flavum), țăpoșică (Nardus stricta), foaie grasă (Pinguicula alpina), ai sălbatic (Allium obliquum), rugină (Juncus conglomeratus), vulturică (Hieracium tordanum), urzică moartă galbenă (Lamium galbdeolum), iarba mieilor (Festuca ovina), iarba câmpului (Agrostis tenuis),iarbă roșioară (Silene acaulis), firuță (Poa nemoralis),iarba surzilor (Saxifraga paniculata), păiuș roșu (Festuca rubra), iarba vântului (Nardus stricta) și unrogoz din speciaCarex sylvatica.[6]
Presiunea antropică asupra sitului este una destul de ridicată, atât din cauza creșterii afluxlui de turiști, cât și numărului tot mai mare a caselor de vacanță construite pe suprafața zonei protejate. Vulnerabilitatea ariei naturale se datorează mai multor factori umani; astfel: drumul național DN75 ce străbate situl, turismul necontrolat (campare în locuri neamenajate, poluare cu resturi menajere, zgomot),braconajul,pășunatul la liziera pădurii, exploatările forestiere ilegale ce duc la suprimarea unor habitate, arderea vegetației, distrugerea unor exemplare din flora spontană, capturarea ilegală a unor specii din fauna sălbatică a sitului, extinderea anexelor gospodărești și terenurilor agricole sau practicarea unorsporturi extreme (mașini de teren, ATV-uri, motociclete) ce perturbă fonicarealul.[6]
Economia zonei este bazată pe industria lemnului (exploatare și prelucrare), agricultură (cultura plantelor și creșterea animalelor),industria minieră șimetalurgică (exploatări dedacit,calcar și piatră), comerț (vânzarea produselor agricole, obiecte artizanale și țesături) șiturism (agroturism și turismecologic).
Tradițiile și obiceiurile localnicilor, modul de viață și portul popular, manifestările culturale și religia înscriu arealul în ansamblul particularitțiloretnice caracteristiceȚarii Moților. Meșteșugurile tradiționale (țesutul în război, cojocăritul, rotăritul, căuăcitul, cioplitul pietrei, cibăritul), obiceiurile specifice fiecărui anotimp, ritualurile creștine (botez, nuntă, înmormântare), sărbătorile religioase (Paști, Crăciun, Bobotează, Sângiorz) și cele prilejuite de lucrul câmpului (aratul, semănatul, treieratul) sunt moștenite de la o generație la alta încă din cele mai vechi timpuri.
Vechile biserici de lemn dinAlba și cele din sateleclujene, lăcașurile de cult romano-catolic (biserica „Sf. Elisabeta a Ungariei” din Aiud, biserica „Sf. Ioan Nepomuk” din Zlatna) și ortodox (biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Zlatna, zidită în stil gotic în anul 1424; biserica „Nașterea Maicii Domnului” - 1754 dinFeneș), cetățile medievale (Liteni,Aiud), muzeele (Muzeul cu colecții arheologice din Zlatna, Muzeul de istorie din Aiud, Muzeul de etnografie și folclor) și ariile protejate sunt doar câteva din obiectivele antropice și atracțiile naturale aleturismului românesc din zonaApusenilor.
OrașulZlatna găzduieșteFestivalul internațional de Film Etnografic (FIFE), eveniment anual ce promovează prin intermediul unor cineaști profesioniști și amatori, valorile culturale și tradițiile naționale ale țărilor participante la festival.[27]
LaAiud se desfășoară anual patru evenimente importante pentru acest ținut:„Art Aiud” Fest (expoziții de fotografie clasică și umoristică, expoziții de caricatură, caricatură în are liber, proiecții video, teatru), manifestare anuală ce cuprindeFestivalul internațional de foto și film șiFestivalui internațional de umor[28];Tabăra internațională de artă plastică „Inter-Art” (sculptură, pictură, grafică, gravură, fotografie, film)[29],Festivalul vinului (simpozioane pe teme viticole, degustări de vinuri, expoziții tematice, concerte) șiFestivalul internațional de folclor „Doina Aiudului” desfășurat în scopul promovării dansurilor populare, costumelor și obiceiurilor tradiționale specifice țărilor participante la această serbare culturală[30]
În vecinătatea sitului se află numeroase obiective (lăcașuri de cult, cetăți, muzee, arii naturale protejate) de interes istoric, cultural și turistic; astfel:
.JPG)
Reportaj
.jpg)
