Timur Lenk, Tamerlan, („Timur cel Șchiop”) (persană: تیمور لنگ, sau Timur-e Gurkāni, تيمور گوركانى, dinmongolăkürügän „ginere”, aluzie la căsătoria cu o prințesă din clanul luiGinghis Khan, n.8 aprilie1336 – d.18 februarie1405) a fost un cuceritormongol, întemeietorul unuiimperiu cu capitala laSamarkand (astăzi înUzbekistan) și al dinastiei timuride, care a durat până în1507. Statul întemeiat de el era vast, dar a avut existență efemeră. Imperiul se întindea din vestulChinei până laMarea Caspică și dinPakistan până înSiria. În1402, expansiunea hoardelor sale spre vest l-au adus în conflict cuImperiul Otoman, în privința dominațieiAnatoliei. În bătălia de laAnkara, l-a înfrânt și făcut prizonier pe sultanulBaiazid I (Bayezit Yıldırım, „fulgerul”). Acesta a murit în captivitate. Timur a dispus inițial ca Baiazid să fie ținut într-o cușcă și arătat fiilor acestuia.
Timur Lenk a murit un an mai târziu, dar înfrângerea lui Baiazid la Ankara a întârziat cădereaConstantinopolului (pe care Baiazid îl asediase) și a aruncat Imperiul Otoman într-o criză de succesiune între fiii lui Baiazid:Mahomed (Mehmet), Soliman (Süleyman) șiMusa. După ani de lupte, în care a intervenit și voievodul Țării RomâneștiMircea cel Bătrân (în sprijinul lui Musa), Mahomed a ieșit învingător, păstrând unitatea imperiului, ce se întindea atunci din Anatolia până la Dunăre.
Timur Lenk a distrus multe orașe antice persane, adevărate oaze de cultură și civilizație în acea vreme. În1401, la cucerireaBagdadului, a masacrat 20.000 de oameni. A invadat și cucerit Delhi-ul. Descendentul lui Timur,Babur, înființează dinastiaMogulilor în1526 înIndia, o dinastie de lungă durată. În afară de multe distrugeri și suferință nu a lăsat prea multe în urma lui.
Numele său,Timur (sauTemür, Temir, Demir înlimbile turcice), înseamnă„de fier”, „ca fierul”. Numelui îi este atașată poreclalenk,lang șiaksak, cu semnificația "șchiopul", "ologul". Versiunealatinizată a numelui esteTamerlan. Timur era șchiop din cauza aderențelor de la nivelul rotuleigenunchiului drept cauzate de otuberculoză osoasă, diagnostic stabilit în1941, când cercetătorisovietici i-au exhumat cadavrul. Mai avea o pareză la umărul drept, urmare a unei răni produse de o săgeată.
Întinderea imperiului lui Timur (1365-1405)
Timur provine din Transoxania („Țara de dincolo de Oxus” numele antic alrâuluiAmudaria (râu de la granița dintre Afghanistan, Tadjikistan și Turkmenistan), fiind născut într-un trib mongol turcit (Barlas), tatăl lui a fost ocăpetenie de trib. Ocupația lui Timur in tinerețe era tâlhăria (era hoț de cai), care în acea perioadă era ceva normal în Transoxania, după uciderea hanuluiTarmașirin (1327–1334) și venirea la putere aemirului din Kazagan (1346–1357). Timur intră în slujba hanuluiTuğluq, reușind după moartea lui (†1363) să-i înlăture de la conducere pe ceilalți urmași, caIlias Hodja, fiul hanului defunct, și peHussein, nepotul emirului din Kazagan (1364-1370), preluând conducerea Transoxaniei.
Voind să arate dorința lui de reînnoire aIslamului și pentru legitimarea funcției de conducător mongol, Timur se căsătorește cu o fată din neamul luiGinghis Han. El nu va deveni han. Atribuția aceasta a fost preluată de subordonați ai lui, care făceau parte din populațiaÇağatay. Timur primește titlul deemir. Prin căsătoria lui cuSarai Mulk folosește și titlul deGurkani (ginerele lui Ginghis Khan). Politica lui Timur duce la islamizarea Asiei centrale, ca și a mongolilor din imperiul său, proces început deja de hanulTarmașirin. Teoretic, mongolii se supuneau regulilor confesionaleJasa (legea introdusă de Ginghis Han), însă practic acceptau mai multȘaria (legile și ritualurile Islamului). Timur Lenk însuși a fost înmormântat caderviș (sufi, „sfânt”).
Timur are o poziție controversată față de religia islamică, fiind considerat de uniisunnit (curent islamic care se consideră urmaș al lui Ahl ul-Sunna (أهل السنة, „poporul tradiției“), are însă relații contradictorii cu Sharia, respectând mai mult tradițiile turco-mongole, care nu acceptau toate punctele de vedere ale Islamului.
Ca emir, reușește să extindă imperiul de durata cea mai scurtă din istoria Asiei centrale, fiind cunoscut în istorie ca un cuceritor fără scrupule, care lasă să fiemasacrată populația orașelor cucerite, numărul victimelor cifrându-se la sute de mii. În mod deosebit au fost masacre în rândurile popoarelor dinIndia șiGeorgia, revoltele fiind înăbușite cu cruzime. La cucerirea orașului persan Isfahan, în anul1387, au fost făcute 28 de movile din capetele prizonierilor, în număr de circa 70.000, sau în orașul Isfizar, unde, din ordinul său, au fost zidiți de vii două mii de oameni.
Cu toată cruzimea lui, avea unsistem de tratare în mod diferențiat a prizonierilor, astfel aristocrația și preoțimea teritoriilor ocupate erau cruțate, trebuind însă să-și răscumpere libertatea. Timur căuta ca prin bunurile jefuite să readucă Transoxania într-o perioadă de înflorire economică.
Așa numitul „Centrul lumii” devin orașeleBuhara șiSamarkand. Mulțumită tributului încasat, acestea ajung să fie centre înfloritoare, cu clădiri impozante. Așa a apăru în Asia centrală stilul arhitectonic timurid, care se poate vedea și azi la moscheile Gur-e Amir, Bibi Hanîm. Stilul a fost puternic influențat de stilul persan. Timur primește în Samarkand vizita emisarului Spaniei și pe solii dinastiei chinezeMing, cu care va duce tratative, pentru a-și asigura câmp liber pentru acțiunile sale din restul Asiei.
Politica de cucerire va fi începută din anul1380 astfel cade sub stăpânirea sa sudulHorasanului (Asia centrală, aziIran,Afghanistan,Tadjikistan,Uzbekistan șiTurkmenistan), urmează centrul și vestul Persiei, învingând astfel dinastiile:kartidă, sarbadară, muzaffaridă șidjalairidă. În anul1394 are sub controlul său un teritoriu ce aparține Irakului de azi, Iranului (pe atunciPersia),Azerbaidjan, Uzbekistan,Armenia șiGeorgia. Spre est trupele luimilitare ajung la granițele mongole ocupând în 1389 tot teritoriulCiagatai (Çağatay). În anii1391 și1395 Timur supune mongolii dinHoarda de Aur conduse deTohtamîș (Toktamıș) (descendent al lui Ginghis Han (1380-1395)). În1398 ocupă cu armata saorașulDelhi, iar în anul1401 cade orașulDamasc șiBagdad, urmând ca în1402 să-l învingă pesultanul aproape orb din dinastia otomanăBaiazid, trupele lui ocupândAnkara. Prin învingerea lui Baiazid determină întârzierea expansiunii otomane, Timur ajungând „renumit” înEuropa. Însă viitorul imperiului și succesiunea urmașilor nu este asigurată, Timur n-a luat măsuri de administrare a regiunilor ocupate, cu excepția zonei centrale a imperiului său (Çağatay), unde sunt luate unele măsuri ca prinții mongoli să devină urmașii lui Timur.
Ultima expediție militară a lui a fost împotriva dinastiei Ming dinChina, care refuzase plătirea mai departe a tributului. În iarna anului1405, în timpul expediției militare de pedepsire a Chinei, Timur Lenk moare în urma unui exces alcoolic. Timur a murit lângă Șîmkent, pe teritoriulKazahstanului de azi. El a fost înmormântat în Samarkand, unde i-a fost construit mausoleul Gur-e Amir. După moartea lui, imperiul s-a destrămat, statele de odinioară și-au redobândit independența.
%2c_Timurid_genealogy%2c_1405-1409%2c_Samarkand_(TSMK%2c_H2152).jpg)
.GIF)
_Emam_Mosque.JPG)
