Filmările au început înNew York în mai 2017. Filmul a avut premiera laNewseum, laWashington, DC, la 14 decembrie 2017, și a avut o lansare limitată în Statele Unite, la 22 decembrie 2017. A intrat în toate cinematografele pe 12 ianuarie 2018, încasând 178 milioane de dolari în întreaga lume.
Filmul a primit în principal recenzii pozitive; criticii au apreciat reprezentațiile (în special cele ale lui Streep, Hanks și Odenkirk) și au descris referințele și aluziile la președințiile luiRichard Nixon și ale luiDonald Trump.[8][9]The Post a fost ales deNational Board of Review ca fiind cel mai bun film din 2017 și a fost inclus printre primele 10 filme ale anului de cătreTime și deInstitutul American de Film.[10][11][12] Filmul a fost nominalizat pentrucel mai bun film șicea mai bună actriță (pentru Streep) la cea de-a 90-a ediție a Premiilor Oscar și a primit șase nominalizări laGlobul de Aur: cel mai bun film - dramă, cel mai bun regizor, cea mai bună actriță - dramă (pentru Streep), cel mai bun actor - dramă (pentru Hanks), cel mai bun scenariu și cea mai bună coloană sonoră.[13]
Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.
În 1966, în timpulrăzboiului din Vietnam, analistul militar alDepartamentului de Stat,Daniel Ellsberg, însoțește trupele americane în luptă, documentând progresul activităților militare ale SUA în regiune pentru secretarul de apărare,Robert McNamara. În timpul zborului spre casă, McNamara le prezintă lui Ellsberg și lui William Macomber punctul lui de vedere. El crede că războiul din Vietnam este fără speranță, totuși, la aterizare, spune presei că are toată încrederea în efortul de război. Ellsberg devine deziluzionat auzind această declarație. Câțiva ani mai târziu, în calitate de antreprenor militar civil care lucra pentruRAND Corporation, Ellsberg fotocopiază în mod secret rapoarte clasificate care documentau lunga implicare, timp de decenii, a țării în conflictul din Vietnam, datând din timpul administrațieiTruman. Ellsberg dă aceste documente reporterilor de laThe New York Times.
În 1971, moștenitoarea ziaruluiKatharine Graham încearcă să-și echilibreze viața socială cu responsabilitatea ei ca proprietar și editor al ziaruluiThe Washington Post, după moartea soțului ei,Phil Graham, și a tatălui ei,Eugene Meyer. Este îngrijorată de pregătirile pentrulansarea pe bursă a ziarului, o mișcare pe care ea o recunoaște ca fiind importantă pentru consolidarea stabilității economice a ziaruluii. Graham nu are experiență și este frecvent dominată de bărbați mai încrezători care o consiliază sau lucrează pentru ea, cum ar fi redactorul-șefBen Bradlee și membrul în consiliul de administrațieArthur Parsons. Bradlee încearcă, în zadar, să egaleze abilitateaNew York Times de a obține știrile senzaționale în timp ce McNamara, vechiul prieten al lui Graham, o anunță că va fi subiectul unei știri nefondate ce va publicate de cătreTimes. Povestea se dovedește a fi o expunere a înșelăciunii pe termen lung a guvernului față de publicul american. Cu toate acestea, seria dezvăluirilor este oprită de o hotărâre judecătorească împotriva publicării ulterioare de cătreTimes.
Editorul asistent de laPostBen Bagdikian descoperă că Ellsberg este sursa dezvăluirilor, acesta oferind copii ale aceluiași material dat celor de laTimes. O echipă de reporteri selectată de laPost sortează prin grămezi de hârtii, căutând știrile importante. Avocații ziarului sfătuiesc ca materialele să nu fie publicate, pentru ca administrațiaNixon să nu poată aduce acuzații penale împotriva lor. Graham discută cu McNamara, Bradlee, și cu directorul ziarului Fritz Beebe, luptându-se asupra luării deciziei de a publica documentele. Situația este și mai complicată atunci când avocații ziarului descoperă că sursa lui Bagdikian este aceeași cu cea de laTimes, putând, probabil, să o ducă pe Graham în fața instanței. În cazul în care sunt aduse acuzații împotriva companiei, Graham ar putea distruge ziarul pe care îl consideră o moștenire familială. În mod alternativ, dacă ar câștiga orice proces juridic, ziarul ar putea să fie confirmat ca o instituție jurnalistică importantă. Ea alege să publice informațiile.
Casa Albă se răzbună și, în scurt timp,Post șiTimes apar împreună în fața Curții Supreme de Justiție pentru a-și susține argumentulprimului amendament pentru dreptul de a publica materialul. Între timp, ziarele din întreaga țară preiau povestea în solidaritate cuPost șiTimes. Curtea hotărăște cu 6 voturi la 3 în favoarea ziarelor, justificând decizia lui Graham. În scurt timp, Nixon cere caPost să fie interzis la Casa Albă. Un an mai târziu, gardianulFrank Wills descoperă o spargere în desfășurare la complexulWatergate.
În octombrie 2016,Amy Pascal a câștigat o licitație pentru drepturile scenariuluiThe Post, scris de Liz Hannah.[14] În februarie 2017, Steven Spielberg a oprit pre-producția laRăpirea lui Edgardo Mortara după apariția unor obstacole în ceea ce privește actorii și a devenit interesat de alte filme potențiale.[15] În luna următoare, s-a anunțat că Spielberg se afla în negocieri pentru a regiza și produce filmul, cu Meryl Streep și Tom Hanks aflați în discuții pentru rolurile lui Katharine Graham și Ben Bradlee.[16]The Post este primul film în care Spielberg, Streep și Hanks au lucrat împreună.[17][18]
Spielberg a citit scenariul și a decis să regizeze filmul cât mai curând posibil, spunând „când am citit prima schiță a scenariului, nu era ceva care să aștepte trei ani sau doi ani - aceasta a fost o poveste pe care am simțit că trebuie să o spunem azi.”[19] Spielberg a lucrat laThe Post, în timp ce a continuat lucrările de post-producțielaReady Player One, o situație familiară acestuia, producând în același timp, la începutul anilor 1990,Jurassic Park șiLista lui Schindler.[20] Josh Singer a fost angajat să reScrie scenariul cu zece săptămâni înainte de începerea filmărilor.[21]
O dată cu începerea filmărilor, o serie de personalități de la New York Times care au fost asociate cu cazulPentagon Papers - printre careJames Greenfield,James Goodale,Allan Siegal șiMax Frankel - s-au opus producției filmului datorită lipsei accentuării în scenariu a roluluiNew York Times în expunerea poveștii.[22] Goodale, care era în acel moment consilierul intern al luiTimes, a numit mai târziu filmul „un film bun, dar cu o poveste greșită”.[23]
Muzica pentru film a fost scrisă deJohn Williams; este cea de-a 28-a colaborare cu Spielberg.[28] Muzica este o combinație de instrumentație tradițională orchestrală și ceea ce Williams a numit „efecte electronice foarte ușor computerizate”.[29] Williams a fost inițial angajat să scrie muzica pentruReady Player One, dar, pentru că ambele filme aveau programări de post-producție similare Williams a ales să lucreze laThe Post, în timp ce Alan Silvestri a compus pentruReady Player One.[29] Spielberg a spus căThe Post a fost un exemplu rar în care a mers la sesiunile de înregistrare „fără să fi auzit o notă” în prealabil.[30]
Înregistrarea a început la 30 octombrie 2017 în Los Angeles.[31] Coloana sonoră a fost lansată digital deSony Classical Records pe 22 decembrie 2017 și în formă fizică pe 12 ianuarie 2018.[32]
The Post a încasat 81,9 milioanedolari în Statele Unite și Canada și 95,8 milioane în alte teritorii, pentru un total în valoare de 177,7 milioane de dolari, față de un buget de producție de 50 milioane de dolari.[33]
În timpul lansării limitate la sfârșit de săptămână, 22-24 decembrie, acesta a încasat 526.011 dolari (și un total de 762.057 dolari pe sfârșitul de săptămână de Crăciun de patru zile) din nouă cinematografe. În următorul sfârșit de săptămână, filmul a încasat 561.080 de dolari pentru o medie pe cinematograf de 62.342 de dolari, una dintre cele mai ridicate din anul 2017.[34] Filmul a avut o lansare mai mare și a câștigat în jur de 20 de milioane de dolari din 2.819 de cinematografe.[35] În prima sa zi a câștigat 5,9 milioane de dolari și 18,6 milioane de dolari în sfârșitul de săptămână, terminând pe locul al doilea în box-office în spatele filmuluiJumanji: Bine ați venit în junglă.[36]
Pe agregatorul de recenziiRotten Tomatoes, filmul are un rating de 88% bazat pe 328 recenzii, cu un rating mediu de 7,9/10. Consensul critic al site-ului spune: „Perioada când are loc acțiunea maschează temelor sale îndrăznețe, aduse în mod convingător la viață de regizorul Steven Spielberg și de o distribuție remarcabilă.”[37] PeMetacritic, care atribuie o notă normalizată a recenziilor, filmul are un scor mediu ponderat de 83 din 100, bazat pe 51 de critici, indicând „recunoașterea universală”.[38] Audiențele sondate deCinemaScore au dat filmului o notă medie de "A" pe o scară de la A+ la F,[36][39] în timp cePostTrak a raportat că 63% dintre membrii publicului au dat filmului o notă „cu siguranță de recomandat”.[40]