Tezeu este un personaj imaginar dinmitologia greacă, războinic și erouatenian, fiind cel mai bine cunoscut pentru că l-a ucis peMinotaur, o bestie feroce cu corp de om și cap de taur, care trăia sub palatul regeluiMinos dinCnossos, cu ajutorulAriadnei. Tezeu era fiul regeluiatenianEgeu.
Erou fondator, ca șiPerseu șiHeracle, Tezeu este venerat deionieni și considerat de către atenieni drept marele lor reformator: rege mitic alAtenei, el este făcut responsabil de unificareaAtticei sub dominația ateniană.[6] Domnia sa marchează și o perioadă de pace cutessalienii șibeoțienii.[7] În calitate de rege unificator, Tezeu este socotit că a construit și ocupat un palat al fortăreței de peAcropole, care poate fi asemănător cu palatul excavat de laMicene. GeografulPausanias raportează că dupăsinecism[8], Tezeu a stabilit cultulAfroditeiPandémos („a întregului popor”) și aPeitho pe versantul sudic al Acropolei. ÎnBroaștele,Aristofan îi atribuie numeroase tradiții ateniene, între care aceea a consacrării păruluiefebilor. Aventura sa cea mai cunoscută șilegenda sa dau loc unor numeroase interpretări. Unii specialiști ai istoriei religiilor au subliniat importanța mitologiei lunare în legendele lui Tezeu.[9]
Tezeu s-a alăturat unui grup de tineri atenieni care urmau să fie oferiți ca jertfă Minotaurului, pe care apoi l-a ucis vitejește. După aceea a reușit să găsească ieșirea dinlabirint folosind un fir pe care i-l dăruise fiica regelui Minos,Ariadna. Din păcate, la întoarcerea sa înAtena, a uitat să ridice pe catargul corăbiei o pânză albă, așa cum îi promisese tatălui său, regeleEgeu, în caz că se va întoarce teafăr și nevătămat. Văzând o pânză neagră ridicată pe catargul corăbiei și presupunând că Tezeu a murit, Egeu s-a aruncat de pe stânci în valurile mării, care de atunci a căpătat numele deMarea Egee.
Tezeu este celebru și pentru isprăvile făcute în drum spre cetateaAtena. Acesta a ucis monștri și tâlhari precum: uriașulPerifete (fiul luiHefaistos), uriașulSinis, tâlharulSciron, regele tiranCercion (al cetatiiEleusis), scroafa ucigașă din miazănoapte șiProcust.
Nava lui Tezeu este un experiment mental înmetafizicaidentității care ridică problema dacă onavă (sau unobiect în general) cu toate componentele sale înlocuite rămâne în mod fundamental același obiect.
Mai întâi, să presupunem că faimoasa navă a lui Tezeu a fost păstrată într-un port ca o piesă de muzeu. Odată cu trecerea anilor, unele părți din lemn încep să putrezească și sunt înlocuite cu altele noi. După o perioadă de timp (un secol sau mai mult), toate piesele au fost înlocuite. Este nava "restaurată" același obiect ca și originalul?
În al doilea rând, să presupunem că fiecare dintre piesele îndepărtate au fost depozitată într-un depozit, iar după secol, tehnologia se dezvoltă pentru a le vindeca putrezirea și a permite să fie readuse împreună pentru a face o altă navă. Este această navă "reconstruită" nava originală? Și dacă da, cealaltă navă, cea restaurată din port, este încă nava originală?[12]
O posibilă rezolvare a paradoxului presupune că nu există identitate în timp. Această teorie afirmă că două nave, deși identice în toate celelalte moduri, nu sunt identice dacă există în două perioade diferite de timp. Fiecare navă este un "eveniment" unic în timp. Deci, chiar și fără înlocuirea pieselor, navele din port sunt diferite în fiecare moment. Această teorie este extremă în negarea concepției de zi cu zi a identității, pe care se bazează majoritatea oamenilor în uzul cotidian.[13][14]
Lucien de Samosate,Œuvres complètes, ChapitreDe la danse, Préface: Alain Billault, traducteur: Émile Chambry, auteurs: Émile Chambry, Émeline Marquis, Alain Billault et Dominique Goust, collection Bouquins, 2015,Éditions Robert Laffont, 1248 pagesISBN 9782221109021
Claude Calame,Thésée et l'imaginaire athénien, Payot, coll. « Sciences humaines », Lausanne, 1996 (2e édition)ISBN: 2601031751
Henri Jeanmaire,Couroi et Courètes : essai sur l'éducation spartiate et sur les rites d'adolescence dans l'Antiquité hellénique, Lille, Bibliothèque universitaire, 1939
