Teodor Stamati (n.13 februarie1812 – d.13 decembrie1852) a fost uncărturar șipedagog român. A fost profesor defizică șimatematică laAcademia Mihăileană, unde a înființat în1840 un laborator de fizică pentru demonstrații experimentale. Este autorul primului manual de fizică în limba română,Fizica elementară pentru clasele colegiale din Prințipatul Moldovei (1849), și al unuiDisionăraș românesc de cuvinte tehnice și altele greu de înțeles (1851). A avut o activitate bogată în domeniul învățământului și culturii.
Teodor Stamati s-a născut la 13 februarie 1812.[1] A fost unul dintre tinerii săraci și cu dispoziție pentru învățătură selecționați în 1828 ca interni laGimnaziul Vasilian. În 1832 se afla printre cei șapte candidați la posturile de institutori de județe, iar în 1833 devenise profesor la clasa elementară a gimnaziului. În același an a redactat o petiție în care cerea ca, împreună cu alți tineri, să fie trimis la studii în străinătate; Epitropia Învățăturilor a decis că mai întâi ei trebuie să învețe limba germană.[2]
Împreună cu ceilalți bursieri, Stamati a plecat în 1834 la Viena. LaUniversitatea din Viena a studiat în anul întâi matematică elementară, filosofie, logică, metafizică și mineralogie, iar în anul al doilea filosofie morală, fizică (dinamică, statică, acustică, optică), chimie, geometrie analitică, istorie și filologie. În arhiva Universității este documentat faptul că a absolvit studiile facultății de filosofie din anii 1834–1835, 1835–1836 și 1836–1837, iar apoi a dat cele trei examenerigurosum cerute pentru diploma de doctor în filosofie: filosofie teoretică și practică (3 noiembrie 1837), fizică și matematică (26 ianuarie 1838), istorie universală și austriacă (27 aprilie 1838). La 7 mai 1838 a primit diploma de doctor în filosofie: „... D. Theodorus Stamaty in Doctorem Philosophiae promotus est.”[3][4]
Întors la Iași în 1838, Stamati a fost numit profesor la catedra de filosofie de laAcademia Mihăileană, unde preda în anul I matematici elementare iar în anul II fizică teoretică și experimentală. A solicitat fonduri pentru tipărirea de manuale necesare studiului și pentru cumpărarea de aparate de fizică pentru demonstrații experimentale, dar s-a lovit de politica de economii a Epitropiei Învățăturilor. A reușit totuși să instaleze la Academie un cabinet de fizică și chimie, la care erau primiți să facă experiențe și elevii.[5] A tipărit câteva cărți, printre careFizica elementară șiDicționăraș de cuvinte technice. S-a ținut la curent cu progresul științific din străinătate și a publicat articole de popularizare. A făcut observații meteorologice regulate (1839–1847), publicate în revistaAlbina Românească. A publicat și câteva note științifice originale.[6]
Ca membru în Comitetul Academic (1838–1847) a avut, alături deGheorghe Asachi, un rol important în hotărârile ce priveau Academia. În 1845 a îndeplinit funcția de inspector școlar, fiind însărcinat să viziteze toate școlile din Iași; în memoriul publicat în revistaConvorbiri literare a făcut o critică judicioasă a organizării învățământului vremii, însoțită de propuneri de îmbunătățire. Printre altele, cerea un program de studii progresiv pe o durată de 12 ani, trimiterea de tineri în străinătate, tipărirea de cărți de studiu în limba română, recrutarea riguroasă a profesorilor și asigurarea stării lor materiale. Pentru meritele sale didactice, Teodor Stamati a fost ridicat la rangul depaharnic.[7]
În 1847 activitatea Academiei a fost redusă de domnitorulMihail Sturza, din motive politice, și pentru Teodor Stamati a început o perioadă de dificultăți materiale, care avea să țină până în 1851, când situația a revenit la normal.[8] A decedat la 13 decembrie 1852, la Iași. În necrologul său, Gheorghe Asachi scria: „Înmormântarea s'au făcut luni în 15 Dek. la biserica Academiei, cu toată solenitatea scolastică de Arhiereul Genadie în ființa înaltului cleru, a corpului profesoral și școlar, la care ocazie D. August Trebonie Laurianu, general inspector a tuturor școalelor Moldovei, au rostit un discurs pătrunzătoru, ce au înduioșat toată adunarea [...].”[9]
S-au păstrat următoarele cărți scrise de Teodor Stamati:[10]
Titlurile enumerate, afară de primul și ultimul, sunt manuale didactice, utilizate pentru cursurile ținute la Academia Mihăileană.[12] Alte două titluri sunt note științifice:[13]
La acestea se adaugă un număr de articole de vulgarizare științifică (în Albina Românească, Gazeta de Moldavia, Icoana Lumei, Povățuitorul sănătății) și scurte notițe meteorologice (în Albina Românească). O serie de articole de fizică nesemnate (în Icoana Lumei și Gazeta de Moldavia) sunt de asemenea atribuite lui Stamati.[14]
Cartea, care conține materialul din cursul de fizică predat de Teodor Stamati la Academia Mihăileană, este primul manual de fizică tipărit în limba română. Autorul afirmă că ea ar fi compilată dupăF. Crișu; probabil se referă laF. Kries, autor german al unuiLehrbuch der Physik. După „scara”de materii,precuvântare șiintroducere, conținutul e prezentat în trei părți:[15]
Limbajul științific al vremii, în fază de formare, nu dispunea de termenii de specialitate necesari. Autorul a trebuit să își creeze terminologia, uneori traducând din limba germană, alteori adoptând sau adaptând expresii neaoșe (pe care dezvoltarea ulterioară a limbajului, urmând modelul internațional, nu le-a păstrat):[16]
|
|
Stamati s-a confruntat și cu problema transformării unităților de măsură străine în unități moldovenești, pe care o rezolvă în „câteva însemnări despre măsurile moldovenești și raportul lor la cele franțuzești și de Viena”:[17][18]