Acest articol sau această secțiune arebibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vedereasusținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Toba produce sunete prin vibrația membranei acustice.
Sunetul constituie din punct de vederefiziologic senzația produsă asupraorganului auditiv de către vibrațiile materiale ale corpurilor și transmise pe calea undeloracustice. Urechea umană este sensibilă la vibrații ale aerului cufrecvențe între 20Hz și 20kHz, cu un maxim de sensibilitate auditivă în jurul frecvenței de 3500 Hz. Acest interval depinde mult deamplitudinea vibrației și de vârsta și starea de sănătate a individului. Sub amplitudinea de 20 μPa vibrațiile nu mai pot fi percepute. Odată cu vârsta, intervalul de sensibilitate se micșorează, în special frecvențele înalte devin inaudibile.
Din punct de vederefizic, sunetul are o definiție mai largă, el nefiind legat de senzația auditivă: orice perturbație (energie mecanică) propagată printr-un mediu material sub forma unei unde de presiune se numeștesunet. În această definiție se includ și vibrații la frecvențe din afara domeniului de sensibilitate al urechii:infrasunete (sub 20 Hz) șiultrasunete (peste 20 kHz).
Din punct de vedere muzical (sau estetic), sunetul este o entitate caracterizată de patru atribute: înălțime, durată, intensitate și timbru. Înălțimii îi corespunde frecvența (măsurată în Hz). Intensității îi corespunde nivelul de intensitate sonoră (măsurat în dB).
Viteza cu care se propagă undele sonore depinde de mediul de propagare, în particular de elasticitatea și densitatea acestuia. Înfluide (gaze șilichide) participă la propagarea sunetului numai deformarea volumică a mediului; lasolide mai intervin șiforțele de forfecare.
