Numele binomialBoletus placidus a fost determinat de medicul și micologul german Hermann Friedrich Bonorden (1801-1884) în volumul 19 al în jurnalului științificBotanische Zeitung din 1861.[5]
Apoi, în 1945, compatriotul săuRolf Singer a transferat specia corect la genulSuillus sub păstrarea epitetului, de verificat în volumul 2 al jurnalului micologicFarlowia,[6] fiind și numele curent valabil (2021).
Mai trebuie menționat că între 1875 și 1935, taxonulGyrodon placidus, creat de renumitul savant suedezElias Magnus Fries în 1874,[7] a fost folosit adesea în cărți micologice ale timpului. Astăzi este un sinonim ca ș toate celelalte încercări de redenumire și variații.
Numele generic se trage din cuvântul(latinăsuillus= diminutiv desuinus= porcesc, de lasus=porc),[8] iarepitetul este derivat din cuvântul(latinăplacidus= blând, neted, plan),[9] datorită aspectului.
Pălăria: are un diametru de 4-8 (12) cm, este cărnoasă, fiind inițial semisferică cu marginea răsucită spre inferior, apoi convexă, în sfârșit aplatizat-convexă până complet întinsă. Cuticula netedă, mereu lucioasă și lipicioasă, devine pe vreme umede vâscoasă. Coloritul, în tinerețe alb cafildeșul, schimbă cu timpul în gălbui, chiar și brun-gălbui. Se decolorează și la apăsare astfel. Ea poate fi îndepărtată ușor de picior.
Tuburile: destul de înguste cu o lungime de 0,4-1 cm, rotunjite până slab unghiulare, sunt puțin decurente la picior și dificil separabile de pălărie. Coloritul este mai întâi albicios, apoi repede gălbui, iar la maturitate brun-gălbui.
Porii: inițial acoperiți de un văl parțial albicios care rupe după scurt timp sunt fini și neregulat unghiulari, fiind tineri albicioși, emițând picături (lăcrimioare) lăptoase ocracee, devenind mai târziu galbeni, la bătrânețe cu nuanțe maronii.
Piciorul: albicios până gălbui, preponderent de culoarea pălăriei, are o înălțime de 4-6 (10) cm și o lățime de până la 2 cm, este cilindric, țuguiat spre sus, adesea îndoit, cărnos și plin. Suprafața albicioasă este presărată de punctulețe rășinoase, inițial roșiatice, apoi brune și uneori confluente.Miceliul bazal este alb. Nu prezintă un inel.
Carnea: este destul de moale, fiind în tinerețe albicioasă, devenind mai târziu gălbuie. Mirosul este slab aromatic, puțin de ciuperci și gustul blând.[3][4]
Caracteristici microscopice: are spori netezi în formă de migdale alungite, gălbui, granulați în interior, măsurând (7) 8-9 (10,5) x 2,5-4 microni. Praful lor este galben-măsliniu. Basidiile clavate cu 4sterigme fiecare au o dimensiune de 25-30 x 6-9 microni. Cistidele (celule sterile, de obicei izbitoare, situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) sub-fusiforme și slab clavate măsoară 45-55 x 8-10 microni, fiind adesea încrustate deschis gălbui. Cuticula constă dinhife orizontale și împletite cu o lățime de 2-6 µm.[10]
Reacții chimice: tuburile se decolorează cuacid sulfuric mai ruginiu, cuticula sub aburi deamoniac peste roz de somon în violet și în final brun, iar tuburile mai bătrâne brun-roșiatic și carnea cusulfat de fier gri-violet.[11][12]
Acest burete este destul de gustos. Deși ceva mai mic, el poate fi pregătit în bucătărie cahribul murg. Se îndepărtează cuticula lipicioasă precum coja piciorului cel mai bine deja în pădure, la exemplare mai bătrâne și porii. El nu se potrivește pentru uscat.[23] Consumat crud poate să provoacă reacțiialergice.[24]
^abBruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 290-291 - 1,ISBN 3-405-12116-7
^abEwald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 492-493,ISBN 978-3-8354-1839-4
^ Hermann Friedrich Bonorden: „Boletus placidus”, în: „Botanische Zeitung”, Leipzig 1861, p. 204
^R. Singer: „Suillus placidus”, în: „Farlowia”, vol. 2, nr. 1, p. 42
^Elias Fries: „Hymenomycetes Europaei, sive Epicriseos systematis mycologici”' (Bureți cu pălărieHymenomycetidae ai Europei), Editura Berling, Uppsala 1874, p. 518[1]
^Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 1153,ISBN 3-468-07202-3
^Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 903,ISBN 3-468-07202-3
^Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XIX, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1931, p. + tab. 944
^Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 33,ISBN 3-85502-0450
^Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 4-a, vol. II/b 2 „Röhrlinge und Blätterpilze”, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1978, p. 62
^Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, p. 81,ISBN 3-8289-1619-8
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 438-439,ISBN 3-405-12124-8
^Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 95-96,ISBN 3-426-00312-0
^Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 432-433,ISBN 88-85013-37-6
^Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 46-47,ISBN 978-3-440-13447-4
^Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 35,ISBN 3-85502-0450
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 528-529 - 1,ISBN 3-405-12116-7
^Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 87-88,ISBN 3-426-00312-0
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 492-493,ISBN 3-405-11774-7
^Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 410-411,ISBN 88-85013-37-6
^Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 99,ISBN 3-453-40334-7
Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004,ISBN 3-8289-1619-8
Heinz Engel, Aurel Dermek, Erhard Ludwig: „Schmier- und Filzröhrlinge in Europa - Die Gattungen: Boletellus, Boletinus, Phylloporus, Suillus, Xerocomus“ Editura H. Engel, Weidhausen lângă Coburg 1996,ISBN 3-926470-08-9
German Josef Krieglsteiner, Andreas Gminder, Wulfard Winterhoff: „Allgemeiner Teil: Ständerpilze: Leisten-, Keulen-, Korallen- und Stoppelpilze, Bauchpilze, Röhrlings- und Täublingsartige“, în: G. J. Krieglsteiner (ed.): „Die Großpilze Baden-Württemberg“, vol. 2, Editura Eugen Ulmer, Stuttgart 2000,ISBN 3-8001-3531-0
Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012,ISBN 978-3-8427-0483-1
Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001,ISBN 978-3-440-14530-2
Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
_Singer_24417.jpg)
_Singer_282595.jpg)
_Singer_211058.jpg)
.jpg)
_Kuntze_183888_crop.jpg)
_Gerhold_211012.jpg)
Materiale media legate deSuillus placidus laWikimedia Commons