În secolul al XX-lea, orașul s-a extins prin înglobarea localităților limitrofe Burdujeni șiIțcani (germanăItzkany), devenite ulterior cartiere. Înperioada comunistă, a avut loc un amplu proces deindustrializare a Sucevei, conducând la o creștere exponențială a populație de peste zece ori. Suceava a primit rangul de municipiu în anul 1968. Larecensământul din 2011, municipiul a avut o populație de 92.121 de locuitori, fiind atunci al 23-lea cel mai mare centru urban al României. În cadrulrecensământului populației din 2021 (amânat și efectuat în 2022 din rațiuni depandemie de COVID-19), Suceava avea o populație de 84.308 locuitori.[12] Astfel, conform recensământului respectiv, Suceava era atunci al 22-lea cel mai mare dintreorașele României. În 2023, conformInstitutului Național de Statistică (INS), populația orașului se ridica la 119.694 de locuitori.[13]
La nivel turistic, municipiul Suceava este recunoscut pentru fortificațiile medievale ale acestuia, mai precis bisericile/mănăstirile medievale (una dintre acestea fiind recunoscută deUNESCO ca World Heritage Site, mai precis biserica dinMănăstirea Sfântul Ioan cel Nou) precum șiCetatea de Scaun a Sucevei unde se organizează anual un festival de artă medievală intitulat „Festivalul de Artă Medievală Ștefan cel Mare”.[14] În trecut, tot în cadrul Cetății de Scaun a Sucevei a fost organizat un festival tematic demuzică rock intitulatBucovina Rock Castle care a atras de-a lungul timpului atât artiști autohtoni cât și străini (e.g.,chitaristul olandez Jan Akkerman cu formația acestuia, anterior cunoscut datorită formațieiFocus, în anul 2015).[15] Din anul 2022, festivalul tematic de muzică rock al orașului se intituleazăCetatea de Rock a Sucevei și și-a reînceput activitate.[16] Ediția din 2023 i-a avut invitați peCelelalte Cuvinte sauKempes. Alt festival tematic de muzică rock (dar șiheavy metal) al Sucevei esteBucovina Motorfest, organizat vara, mai precis în luna august.[17] Totodată, în Suceava se organizează anual un festival deblues cunoscut caSuceava Blues Festival (aflat la 14 ediții până acum)[18] precum și unul dejazz, intitulatSuceava Jazz Fest, aflat la prima ediție în 2025.[19] În trecut, un fost muzician faimos internațional, mai precis pianistul francezRichard Clayderman, a concertat peStadionul Areni în Suceava în 2009 în fața unui public de peste 12.000 de spectatori, cel mai numeros public de la concertele lui din România.[20]
Municipiul Suceava se află în extremitatea nord-estică aRomâniei, înPodișul Sucevei, subdiviziune aPodișului Moldovei, la o altitudine medie de 325 metri. Localitatea se găsește la intersecția drumurilor europeneE85 șiE58, la distanțele de 432 km pe șosea și 450 km pe calea ferată de capitala țării,București.[24]
LuândCetatea de Scaun a Sucevei ca punct de reper, zona Sucevei poate fi localizată după coordonatele 47°39′5″ latitudine N și 26°15′20″ longitudine E.
Municipiul Suceava este reședința și totodată cel mai mare centru urban al județului cu același nume, fiind localizat în partea central-estică a sa. Localitatea a fost declarată municipiu în anul 1968, fiind cel mai vechi municipiu dintre cele cinci care se găsesc pe teritoriuljudețului Suceava: Suceava (1968),Fălticeni,Rădăuți,Câmpulung Moldovenesc (1995) șiVatra Dornei (2000). De asemenea, Suceava reprezintă de departe principalul centru economic, social, politic și cultural al județului.
Orașul (cu excepția cartieruluiBurdujeni) se află în regiunea istoricăBucovina, fiind localitate de frontieră austro-ungară și al doilea centru urban al Bucovinei ca mărime și importanță după capitalaCernăuți.
Localitatea este situată pe cursulrâului Suceava, afluent de dreapta alSiretului, la distanța de 21 km de vărsarea în Siret (lângă orașulLiteni) și 149 km de locul de izvorâre (Masivul Lucina dinObcina Mestecănișului). Râul separă vechiul oraș Suceava de cartierele suburbaneBurdujeni șiIțcani și a determinat în timp configurația neobișnuită a reliefului urban al Sucevei, care include zone de deal (cu platouri și versanți), zone de luncă și două crânguri: Zamca și Șipote (ambele localizate în granițele orașului).
Teritoriul municipiului Suceava are o suprafață de aproximativ 52,1 km² și se învecinează cu următoarele localități: comunaȘcheia (la vest), comunaMoara (la sud-vest), comunaIpotești (la sud-est), orașulSalcea (la est), comunaAdâncata (la nord-est), comunaMitocu Dragomirnei (la nord) și comunaPătrăuți (la nord-vest).
Municipiul Suceava este situat în platforma Suceava-Bosanci, parte componentă aPodișului Sucevei și care face parte dinPodișul Moldovei.
Aspectul caracteristic al reliefului Sucevei este cel al unui vastamfiteatru, cu deschidere spre valearâului Suceava, cu înălțimea maximă de 435 metri (dealul Țarinca) și cea minimă de 270 metri (în zona albiei râului Suceava).
Trăsăturile generale ale reliefului sunt în mare parte o consecință a litologiei și a structurii monoclinale. Litologia este dominată de depozitele sarmațiene care reflectă regimul de platformă cu succesiuni de straturi argilonisipoase, marne, gresii și calcare oolitice.
Relieful din zona orașului și din împrejurimi este foarte variat, cu o fragmentare sub formă de platouri, coline (cueste) și dealuri (Zamca – 385 metri; Viei – 376 metri; Mănăstirii – 375 metri; Țarinca – 435 metri) separate de văile râurilor și pârâurilor:Suceava,Șcheia,Târgului,Bogdana,Mitocu șiMorii.
Orientarea generală a interfluviilor, cât și a văii Sucevei este nord-vest – sud-est, conform structurii geologice cu caracter monoclival. Pantele reliefului se prezintă destul de variat. Majoritatea lor, aproximativ 60% din suprafața teritoriului, sunt sub 3°, 25% din teritoriu cuprinde pante între 3° și 10°, iar 15% din teritoriu are pante peste 10°.
Principalele unități de relief din oraș și din zona înconjurătoare, de vârstă cuaternară, pot fi clasificate în trei mari grupe:
platourile, larg vălurite, reprezentate prin dealul Zamca și dealul Cetății; cele sub formă de coline se întâlnesc numai în partea de sud-est a orașului;
versanții deluviali (circa 25% din suprafață), apăruți ca urmare a dinamicii active a proceselor geomorfologice (alunecări de teren, eroziuni areolare și liniare), se întâlnesc mai ales în bazinul superior al văii râului Târgului, pe versanții de vest și sud-est ai dealului Zamca și pe versantul drept al Sucevei;
șesurile aluvionare, modelate sub forma unor trepte, au un caracter îmbucat.
Ele s-au detașat ca trepte prin adâncirea succesivă a albiei Sucevei astfel:
o treaptă între 0 și 2 metri, inundabilă;
o treaptă mai înaltă între 2 și 4 metri, inundabilă periodic;
ultima treaptă între 4 și 7 metri, cea mai înaltă a șesului.
În afara acestor trei trepte ale șesului se mai pot delimita încă șase terase:
terasa de 20–25 metri, în zona fostului abator Burdujeni;
terasa de 60–70 metri, dealul Burdujeni;
terasa de circa 100 metri, dealul Viei și dealul Mănăstirii;
Teritoriuljudețului Suceava aparține în întregime bazinului hidrografic alSiretului.Râul Suceava, principala apă curgătoare din perimetrul municipiului cu același nume, creează în dreptul orașului o albie largă, un culoar de 1,5 km lățime, în cea mai mare parte neinundabil, ca urmare a măsurilor de îndiguire și protejare a întregului spațiu afectat zonei industriale și de agrement. De-a lungul timpului, râul Suceava a suferit deplasări succesive către sud și sud-vest, lăsând în partea opusă vechi albii sub formă de terase.
Un rol important atât în evoluția văii principale, cât și a celor afluente l-au avut procesele geomorfologice de modelare a versanțiior. Râul Suceava primește pe partea dreaptă pâraieleȘcheia șiTârgului, cu versanți asimetrici, iar pe stângaMitocu,Bogdana șiMorii. Apele stătătoare, sunt, în general, puțin răspândite, ele fiind recente creații artificiale (lacul de acumulare de laDragomirna, iazurile de laFetești,Moara,Bunești sauSiminicea).
În fundamentul orașului, la adâncimea de 1500 metri, se găsește scufundată marea unitate geostructurală a Platformei Ruse, acoperită de depozite sedimentare necutate, de vârstăpaleozoică,mezozoică șiterțiară, cele mai noi straturi care alcătuiesc relieful actual fiind de vârstă sarmatică șicuaternară.
Structurile depozitelor sarmatice (gresii și calcare oolitice) reflectă regimul de platformă. Straturile sunt necutate, cu o ușoară înclinare sub 1° de la nord-vest către sud-est. În zona vetrei orașului relieful este și mai nou, el fiind în întregime de vârstă cuaternară.
Râul Suceava a constituit agentul principal de modelare al reliefului. Structura geologică de platformă se reflectă în mod evident în relief prin formarea de creste, văi subsecvente (Șcheia,Târgului), văi cu caracter reconsecvent (Suceava) și prin platouri și coline cu caracter structural (zonaMănăstirea Zamca, zonaCetatea de Scaun a Sucevei) și cu aspect etajat.
Solurile din raza orașului intră, în general, în categoria celor de silvostepă, solurile cernoziomice levigate fiind specifice zonei. Aceste soluri par o formă relictă, corespunzătoare unei epoci mai secetoase din trecut, dat fiind faptul că sunt soluri tipice de silvostepă. Ele sunt cele mai fertile soluri din zonă, folosite la culturacartofului,sfeclei de zahăr și acerealelor.
Pe terasele superioare ale Sucevei se găsesc soluri cenușii de pădure, cu o fertilitate mai scăzută. În lunca Sucevei există soluri aluvionare, formate din depozite fluviale de pietriș și nisip, utilizate, în parte, pentru cultura legumelor și a cartofului.
Din punct de vedere climatic municipiul Suceava se găsește în zona climatului temperat-continental de dealuri. Există anumite caracteristici ale mediului înconjurător care influențează clima orașului, precum:
altitudinea, gradul de fragmentare și de orientare a versanților etc.
peisajul urban, alcătuit din blocuri cu încălzire centrală, străzi pavate, unități industriale etc. Acestea au determinat existența unor deosebiri microclimatice între diferite puncte ale orașului (Centru,Obcini, zona Ițcani-Gară, zonaMănăstirii Zamca, zonele Burdujeni-Combinat, Burdujeni-Centru și Burdujeni-Sat).
Evoluția vegetației confirmă și ea existența deosebirilor microclimatice dintre diferitele zone ale orașului, diferența de producere a fenofazelor fiind de:
Teritoriul orașului Suceava ca și întreg teritoriul României se află sub incidența maselor de aer care determină anumite caracteristici în inducția fenomenelor meteorologice și climatice.[25]
În împrejurimile orașului se găsește atât vegetație specifică zonei dealurilor, cât și cea caracteristică zonei de luncă. Suceava și teritoriul înconjurător aparțin în întregime zonei pădurilor de foioase care, mult reduse în decursul vremurilor, au căpătat un aspect discontinuu. În prezent, din vechiul codru au rămas împădurite doar masivulDragomirna și dealul Ciungilor-Ilișești.
Subarboretul acestor păduri este format din lemn câinesc (Ligustrum vulgare), măceș (Rosa canina), sânger (Cornus sanguinea), corn (Cornus mas), alun sălbatic (Corylus colurna), soc (Sambucus nigra) etc. Răspândirea în trecut a pădurilor este atestată și de o serie de fitonime ca: Dumbrăveni, Ipotești, Lisaura, Plopeni, Salcea, Tișăuți și altele.
Vegetația de luncă a Sucevei cuprinde plante hidrofile lemnoase (salcie, răchită, plop, arin) și ierboase (rogoz, pipirig, izmă, piciorul cocoșului etc). Pe teritoriul municipiului și în împrejurimi se găsesc și plante rare, veritabile monumente ale naturii, ocrotite de lege. Astfel, la circa 9 km de oraș și la 1 km lateral de drumul european E85 se află rezervația floristică Ponoare unde există dediței (Pulsatilla patens și Pulsatilla montana), rușcuța de primăvară (Adonis vernalis), frăsinei (Dictamnus albus), stânjenei (Iris coespitosa și Iris sibirica), bulbuci (Trolius europaeus) etc.
Tot în apropiere de Suceava, la 6 km de oraș, pe teritoriul comuneiMoara, se află rezervația floristică de la Frumoasa, mai mică decât cea de la Ponoare, cu specii asemănătoare, dar și cu alte plante rare, printre care vinețelele (Centaurea marclialliana).
Pătura erbacee specifică zonei cuprinde în special pirul (Agropyron brandzae) și iarba grasă (Portulaca oleracea). De asemenea, se bucură de condiții bune de dezvoltare cerealele, plantele tehnice și legumele. În lunca Sucevei există o zonă cu sere, care ocupă o suprafață destul de însemnată, iar pe versanții dealurilor din împrejurimi se află de livezi cu pomi fructiferi.
Diversitatea condițiilor fizico-geografice din zonă se reflectă și în cadrul lumii animale prin varietatea de mamifere, mai ales ierbivore, precum și prin numeroasele păsări.
În pădurea de la Pătrăuți trăiește o colonie de cerbi (Cervus elaphus), iar în cea de la Mihoveni sunt mulți fazani (Phasianus colchicus). Interes cinegetic în zonă mai prezintă iepurele (Lepus europaeus), căprioara (Capreolus capreolus), vulpea (Canis vulpes) și mistrețul (Sus scrofa), care populează pădurile din apropiere.
Dintre păsări predomină grangurul (Oriolus oriolus), botgrosul (Coccothraustes coccothraustes) și sitarul (Scolopax rusticola).
Apele din zonă sunt populate cu mreană (Barbus jluviatilis), clean (Leuciscus cephalus), lipan (Thymolus thymolus), scobar (Chonarostoma nasus) și crap (Cyprinus carpio).
Teritoriul actualului oraș Suceava și împrejurimile sale au fost locuite, așa cum atestă cercetările arheologice, din timpuri străvechi, începând chiar dinPaleolitic. În secolele al II-lea și al III-lea exista aici o așezare adacilor liberi, descoperirile arheologice relevând și puternice influențeromane.
În epoca migrației și în secolele următoare populația autohtonă a continuat să viețuiască pe aceste meleaguri, iar la sfârșitul secolului al XIV-lea, Suceava este menționată drept capitală aMoldovei.
Cetatea Sucevei (u gorodea Soceavea') este menționată pentru prima dată într-un document din 10 februarie 1388 al voievodului moldoveanPetru al II-lea Mușat (1375–1391), în care este vorba de împrumutul (3.000 de ruble de argint frâncesc) cerut deregelePoloniei, care a oferit drept garanție de restituire a banilor provinciaPocuția. Documentul se încheie cu textul„... Și s-a scris cartea în Cetatea Sucevei, luni, în întâia săptămână a Postului sub pecetea noastră, în anul nașterii Domnului 1388”. Cetatea este menționată și în alte documente moldovenești din 1393 și 1395.[26]
Începând cu domnia luiPetru al II-lea Mușat, Cetatea Sucevei devine principala cetate de scaun a Țării Moldovei, această funcție îndeplinind-o și în vremea luiAron Vodă (1592–1595),Ștefan Răzvan (1595) și a Movileștilor. Odată cuAlexandru Lăpușneanu (1552–1561, 1564–1568), reședința domnească este mutată laIași. Anul mutării reședinței este 1565.
Lângă oraș s-au aflat două cetăți: una mai veche laȘcheia, alta puțin mai nouă, care există și astăzi. Între cele două se dezvoltă, încă din prima parte a secolului al XIV-lea, orașul Suceava.Cetatea Șcheia, una dintre cele mai vechi cetăți dinMoldova, dar cu o existență scurtă, a fost dărâmată în timpul lui domniei luiAlexandru cel Bun (1400–1432).Cetatea de Scaun a Sucevei, existentă și în prezent, a avut timp de trei secole un rol important în viața politică a Moldovei.
Din Suceava,Alexandru cel Bun conduce țara timp de 32 de ani, mărind cetatea și întărindu-i zidurile. În 1401, aici se stabilește șiMitropolia Moldovei. Rolul de catedrală mitropolitană este îndeplinit deBiserica Mirăuți (în perioada 1402–1522), iar ulterior de Biserica Sfântul Gheorghe din cadrul actualeiMănăstiri Sfântul Ioan cel Nou.
În 1408,Alexandru cel Bun acordă privilegii negustorilor lioveni, iar orașul Suceava este menționat ca unul dintre locurile de depozitare a postavului, precum și a unor mărfuri de export ale Moldovei.
Epoca de apogeu avea să fie însă în timpul lui domniei luiȘtefan cel Mare (1457–1504). În vara anului 1476,Mahomed al II-lea Cuceritorul își încearcă norocul sub zidurile cetății, dar rezistența moldovenilor îl silește să se retragă. Ștefan cel Mare făcuse din Suceava un fel de creier al sistemului său de apărare. În 1497, 21 de zile și nopți în șir, tunurile leșilor au bătut în ziduri, dar acestea au rămas neclintite. Niciodată cetatea n-a fost cucerită prin forța armelor.
Franz Des Loges, fost primar important și modernizator al orașului
La data de 21 mai 1600, oastea luiMihai Viteazul intră fără luptă în cetate, iar la 26 mai, Ioan Capturi, noulpârcălab al Sucevei, jură credință marelui voievod care se intitulează„domn al Țării Românești și Ardealului și a toată Țara Moldovei.” După mutarea capitalei Moldovei laIași în 1565, asupra orașului se așează vremuri grele, localitatea intrând tot mai mult în anonimat.
În 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintreTurcia șiRusia (1768–1774),Austria primește o parte din teritoriul Moldovei, în care se află și Suceava (granița cu România trecea chiar pe la sud-est de oraș).
Timp de un secol și jumătate acest teritoriu face parte dinImperiul Habsburgic (ulteriorAustro-Ungaria), primind numele deBucovina. Suceava este al doilea oraș ca mărime și ca importanță al Bucovinei, după capitalaCernăuți. De asemenea, în această perioadă, Suceava îndeplinește rolul de localitate de frontieră austro-ungară.
La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, orașul cunoaște o perioadă de modernizare și dezvoltare, ce transformă vechiul târg medieval, intrat în anonimat după pierderea statutului de capitală a Moldovei, într-un oraș important și modern din cadrulDucatului Bucovinei.
Perioada de înflorire urbană a Sucevei se produce în timpul mandatului luiFranz Des Loges (1846–1914), om politic austriac din Bucovina. El a îndeplinit funcția deprimar al Sucevei timp de aproape un sfert de secol, între 1891 și 1914. În această perioadă sunt construite o serie de clădiri pentru instituțiile locale, care schimbă peisajul localității. O parte dintre aceste edificii există și în prezent, în ele funcționând:Prefectura și Consiliul Județean Suceava (Palatul Administrativ orășenesc, finalizat în 1903–1904 și în care inițial erau adăpostite administrația orașului, poliția, pompierii, o casă de economii și muzeul de istorie),Muzeul de Istorie (inițial sediul Căpităniei Districtuale, datând din 1902–1903),Colegiul Național „Ștefan cel Mare” (Gimnaziul greco-oriental, construit între 1893–1895 pe locul vechii Piețe de lemne),Spitalul Vechi (Casa publică generală a bolnavilor din Suceava, construită în perioada 1891–1903),vechea Uzină de Apă a Sucevei.
În anul 1895, primarul Franz de Loges contractează un împrumut de 1,5 milioane decoroane pentru electrificarea orașului, construcția canalizării, a unui apeduct și îndiguirearâului Suceava.[27] În anul 1908 este pusă în funcțiune Uzina electrică, construită de Societatea Unificată de Electricitate dinViena. Este introdus în oraș iluminatul public electric, instalându-se stâlpi metalici din zăbrele, cu lampadare.[28] În 1912 este dată în folosințăUzina de apă, concomitent cu rețeaua publică de aducțiune, alimentare cu apă și canalizare pentru ape reziduale. De asemenea, sunt pavate pentru prima dată străzile orașului.
Franz Des Loges are un rol important și în plan cultural. El sprijină procesul de restaurare și punere în valoare a unor monumente istorice reprezentative,[28] coordonat de arhitectul austriacKarl Romstorfer. În cadrul acestui proiect, se realizează lucrări de consolidare a ruinelorCetății de Scaun, se restaureazăMănăstirea Sfântul Ioan cel Nou șiBiserica Mirăuți. În ianuarie 1900, se constituie Societatea „Muzeul orășenesc din Suceava” (în prezentMuzeul Național al Bucovinei).
Nicolae Ceaușescu în vizită de lucru la Suceava (1970), traversând orașul cu un convoi pe strada Ștefan cel Mare.
După izbucnireaPrimului Război Mondial, foarte mulți bucovineni fug în Moldova și se înrolează în armata română. La data de 28 noiembrie 1918 are locUnirea Bucovinei cu România. Astfel, Suceava trece sub administrație românească. În perioada interbelică, orașul este reședințajudețului Suceava (compus din treiplăși). În 1926, localitateaBurdujeni, ce avea administrație separată până atunci, devine parte componentă a orașului. Ulterior, același lucru se petrece și cu fostul satIțcani, transformat în cartier al Sucevei dupăAl Doilea Război Mondial.
După instaurarea regimului comunist înRomânia, orașul intră într-o perioadă de industrializare masivă. Transformările din perioada comunistă schimbă complet aspectul fostului târg bucovinean. Astfel,centrul localității este sistematizat, în locul multor dintre vechile clădiri, apărând blocuri de locuințe și construcții noi. Începând cu anul 1959, în zona din luncarâului Suceava, întreBurdujeni și orașul vechi, sunt deschise câteva dintre marile unități industriale ale orașului. Ramurile industriei se diversifică și apar cartiere noi cu ansambluri de locuințe:Areni,George Enescu, Cuza Vodă,Zamca,Obcini, etc.
DupăRevoluția din decembrie 1989, rând pe rând, fabricile orașului se închid sau își reduc considerabil activitatea. Caracterul preponderent industrial al localității este înlocuit de unul comercial. În 2010, Suceava este orașul din România cu cea mai mare densitate de spații comerciale raportat la numărul de locuitori.[29]
Există următoarele teorii cu privire la originea numelui orașului Suceava:
Simion Dascălul în „Letopisețul Țării Moldovei până la Aron Vodă”:„Suceava scrie (Grigore Ureche)că o au descălecat niște cojocari unguréști, ce să chiamă pre limba lor suci, iar Suceava pre limba ungurească să chiamă Cojocărie.” Numele se compune din maghiarul „szűcs” (pronunțat: „suci”), în traducere „cojocar”, „suci” + sufixul slavo-român „–eavă”, rezultând „cojocărie” (în maghiară „szűcsség”). Originea slavă, bulgară sau română a sufixului „–eavă” prezent în cuvintele gâlceavă, iznoavă, ispravă etc. este dezbătută și astăzi.[30]
De larâul Suceava, al cărui nume vine din românescul „soc” (specie de arbuști), articulat „socea” + sufixul slav „–va” (prezent și în „Moldova”).[31] Această etimologie este problematică, fiindcă forma articulată a substantivului „soc” este „socul”, nu „socea”.
De la cuvântul ucrainean pentrulinte, „socevița” (Сочевиця).
Stema actuală a municipiului Suceava se compune dintr-un scut albastru, încărcat cu o cetate crenelată, de argint, dotată cu ferestre, așezată pe o câmpie verde. În fața cetății,Sfântul Gheorghe ecvestru (cal alb), nimbat de aur, purtând mantie, brâu și cizme roșii, străpunge cu o lance de aur balaurul negru. În șef se află capul de bour având o stea cu cinci raze între coarne, flancat în dreapta de o stea cu opt raze, iar în stânga, de o semilună, toate de aur. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint, formată din șapte turnuri crenelate.
Stema localității simbolizează vecheaCetate de Scaun a Sucevei, al cărei patron era Sfântul Gheorghe, cel care reprezenta în epocile feudală și modernă purtătorul de biruință al creștinătății. Prezența sa pe scutul stemei Sucevei evocă faptul că orașul s-a remarcat în lupta anti-otomană. Coroana murală cu șapte turnuri crenelate semnifică faptul că localitatea are rangul de municipiu și este reședință de județ. Deasupra coroanei murale este figurat un cap de bour cu gât și cu o stea între coarne, ceea ce evocă faptul că această urbe a fost în trecut capitala Moldovei.
Stema din perioada interbelică a orașului Suceava avea cetatea figurată diferit. Astfel, ea era de culoare roșie, avea șapte turnuri și era dotată cu ferestre negre. Sfântul Gheorghe și balaurul erau reprezentați la fel ca pe stema actuală. Capul de bour din șef nu exista, iar coroana murală de argint ce timbra scutul avea doar cinci turnuri, fapt ce semnifica că localitatea avea rangul de oraș și era reședință de județ.
Stema din perioada regimului comunist, aprobată în anul 1972, era formată dintr-un scut tăiat, împărțit în două cartiere orizontale. În cartierul superior, în câmp albastru, era reprezentată în argintiu poarta Cetății Sucevei, cu două bastioane crenelate. Deasupra cetății, în auriu, era redată stema Moldovei (cap de bour cu stea între coarne, flancat de semilună și soare). În cartierul inferior, în câmp roșu, era reprezentată siluetaCasei de Cultură din Suceava, în auriu, cu detalii negre. În partea centrală a stemei era așezat un scut mai mic având stemaRepublicii Socialiste România (RSR), pe un fond format în partea stângă de steagulPartidului Comunist Român (PCR), iar în dreapta de steagul țării. Denumirea municipiului era înscrisă cu litere de aur pe o eșarfă roșie, în afara scutului, la baza acestuia.[32]
Conform recensământuluiaustro-ungar efectuat în anul 1900, populația orașului Suceava se ridica la 10.955 locuitori. Majoritatea locuitorilor au declarat ca limbă de comunicarelimba germană (61,54%), urmată delimba română (25,38%),limba ruteană sau ucraineană (5,46%), precum și alte limbi (e.g.,poloneză,maghiară,armeană, etc.) (7,62%).
Din punct de vedere confesional sau religios, majoritatea relativă a locuitorilor eraumozaici (38,60%) urmați decatolici (31,55%), cel mai notabil romano-catolici dar dintre toți catolicii 16,46% eraugreco-catolici și 2,11% erauarmeano-catolici, respectiv deortodocși (26,42%), dintre aceștia 6,22% fiindarmeano-gregorieni și 1,55%lipoveni, precum și alte religii, i.e.,evanghelici/luterani etc. (3,43%).
Conformrecensământului efectuat în 1941 înRegatul României, populația orașului Suceava se ridica la 13.744 locuitori.[33] Majoritatea erauromâni (8.823), cu o minoritate notabilă degermani, mai precisgermani bucovineni (709), precum și una demaghiari (28).[34] Alte grupuri etnice și cetățeni nedeclarați însumau 4.184 din totalul populației Sucevei la timpul respectiv. Se poate observa o scădere semnificativă de câteva mii de locuitori de la recensământul precedent înregistrat în anul 1930 pe fondul celui de-Al Doilea Război Mondial. Totodată, germanii din oraș constituiau al doilea cel mai important grup etnic declarat în pofida strămutării forțate a vastei majorități a comunității de germani bucovineni înPolonia ocupată (mai precis înGuvernământul General) deGermania Nazistă, conform planului demografic sau de transfer de populație național socialist Heim ins Reich (i.e., Acasă în Reich) care a avut loc cu un an înainte în 1940.
Conformrecensământului efectuat în 2011, populația municipiului Suceava se ridică la 92.121 de locuitori, în scădere față derecensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 105.865 de locuitori. Majoritatea locuitorilor erauromâni (91,3%). Pentru 3,57% din populație, apartenența etnică nu a fost cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor erauortodocși (83,98%), dar existau și minorități depenticostali (4,11%) șiromano-catolici (1,6%). Pentru 7,5% din populație, nu a fost cunoscută apartenența confesională/religioasă.[35]
Conformrecensământului efectuat în 2021, populația municipiului Suceava se ridică la 84.322 de locuitori, în scădere față derecensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 92.121 de locuitori.[36] Majoritatea locuitorilor suntromâni (80,72%), iar pentru 18,02% nu se cunoaște apartenența etnică.[37] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor suntortodocși (73,02%), cu minorități depenticostali (3,66%) șiromano-catolici (1,13%), iar pentru 19,3% nu se cunoaște apartenența confesională.[38]
Suceava - evoluția demografică
Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia
Municipiul Suceava este administrat de un primar și un consiliu local compus din 23 consilieri. Primarul,Vasile Rîmbu[*], de laPartidul Social Democrat, este în funcție din. Începând cualegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[39]
Actualul municipiu Suceava este compus din trei zone morfostructurale, care formează un triunghi: Suceava propriu-zisă — situată pe platoul și pe versanții de pe partea dreaptă arâului Suceava și care include vechiul oraș, respectivBurdujeni șiIțcani — cartiere suburbane situate pe malul stâng al râului Suceava, foste localități cu administrații proprii până dupăAl Doilea Război Mondial.
CartierulObcini este situat în partea sud-vestică a municipiului și se învecinează la nord-est cu cartierulGeorge Enescu, de care este despărțit de Calea Obcinilor. În partea de vest, Obcini se învecinează cu satulSfântu Ilie ce aparține de comunaȘcheia. Denumirea i se trage de la amplasarea sa, adică pe Obcinele Sucevei.
Obcini este un cartier în mare parte de blocuri, având și câteva zone de case (în special părțile limitrofe din nord). Este cel mai nou cartier sucevean de blocuri dintre cele construite în perioada comunistă de urbanizare, fiind început în 1978, însă rămas neterminat în momentulRevoluției din 1989. A fost clădit pe pământurile oamenilor din comuna Șcheia, aceștia având puse la dispoziție apartamente în noile blocuri. În imediata vecinătate a Obcinilor au apărut după 2000 două centre comerciale:Metro șiGalleria (ultimul a funcționat în perioada 2009–2013).
CartierulGeorge Enescu este situat în partea sud-vestică a municipiului și se învecinează cuObcini la sud-vest și cuAreni,Mărășești șiZamca la est și nord-est. A fost construit în perioada anilor '70 ai secolului al XX-lea în jurul bulevardului cu același nume (principala axă rutieră care îl străbate).
George Enescu este un cartier de blocuri, fiind zona cu cea mai mare densitate a populației din municipiul Suceava. Aici locuiește circa o cincime din populația urbei. Conține o parte dintre cele mai mari complexuri de locuințe ale orașului: „Belvedere”, „Șarpe”, „Curcubeul”, „Vapor”, „Mobila”, „Moto-Velo”, „Albina”. În partea sa sud-vestică se găseșteSpitalul Clinic Județean de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou”, iar în nord-est, complexul comercialKaufland.
Zamca este amplasat pe dealul cu același nume, fiind cartierul sucevean aflat la cea mai mare altitudine. Se întinde în partea de nord azonei centrale și a cartieruluiAreni, până pe culmea dealului Zamca, care reprezintă limitele sale de nord și nord-est.
Zamca este străbătută de strada Mărășești, pe direcția nord-sud. Alte axe rutiere principale sunt: bulevardul George Enescu și străzile Mărăști, Zamca, Grigore Ureche, Narciselor. Pe teritoriul cartierului, care este una dintre cele mai vechi zone ale orașului, se găsesc două lăcașuri de cult armenești din perioada medievală:Mănăstirea Zamca șiBiserica Sfântul Simion (sau Turnul Roșu). Legătura între aceste două monumente istorice este realizată de strada ce poartă numele cartierului și unde se află cimitirul armenesc al orașului șiCapela Pruncul (1902).
Zamca este un cartier mixt (blocuri și case) și este împărțit în:
Zamca I — situat la nord de bulevardul George Enescu, până la mănăstire;
Zamca II (sauMărășești) — situat la sud de bulevardul George Enescu, până în Areni.
Areni este poziționat întreGeorge Enescu (la vest),zona centrală (la est) șiZamca (la nord), pe locul unde mai demult se afla oborul orașului. Cartierul a fost construit între anii 1960 și 1975, fiind o zonă preponderent cu blocuri, dar și cu suprafețe mari de spații verzi. Principalele căi rutiere care străbat zona sunt: bulevardul 1 Mai și străzile Ștefan cel Mare, Universității, Mihai Viteazul și Alexandru cel Bun.
O suprafață considerabilă a cartierului este ocupată deStadionul Areni, cea mai mare arenă sportivă a orașului, inaugurată în 1963 și extinsă în două etape: 1976–1977 (când s-au adăugat peluzele) și 1980–1982 (când s-a construit tribuna a doua). În 2002 stadionul a fost modernizat, în prezent având o capacitate de circa 12.000 de locuri. De asemenea, în Areni există două parcuri:Vladimir Florea șiUniversității (unde este amplasatăo statuie realizată de sculptorulIon Jalea).
Spre deosebire de majoritatea orașelor, unde centrul este situat în mijlocul teritoriului intravilan al localității, fiind înconjurat de celelalte cartiere,Centrul Sucevei este dispus în partea sud-estică a orașului. În părțile de nord și nord-vest, zona centrală se continuă cuZamca, iar către vest cuAreni. În partea nord-estică a zonei centrale se aflăHărbăria, unde relieful coboară (abrupt în unele locuri) către valearâului Suceava. Principalele artere rutiere care străbat zona centrală sunt străzile Ana Ipătescu, Ștefan cel Mare, Nicolae Bălcescu, Petru Rareș, Vasile Alecsandri, Curtea Domnească, Mihai Viteazul, Mitropoliei și Mirăuți.
În perimetrul cuprins între actualele străzi Ștefan cel Mare, Nicolae Bălcescu, Ana Ipătescu și Petru Rareș se află situl arheologic „Vechiul centru medieval al orașului Suceava”. Aici se găseșteCurtea Domnească, construită la sfârșitul secolului al XIV-lea și refăcută în timpul domniilor luiȘtefan cel Mare (1457–1504) șiVasile Lupu (1634–1653). Curtea Domnească (ce includea și Palatul Domnesc) a fost abandonată la sfârșitul secolului al XVII-lea, iar în prezent se află în ruine. În vecinătatea estică se întindea vechea zonă comercială a orașului, astăzi demolată aproape în întregime. Aceasta se continua cătreZamca cu zona armenească, care există în mare măsură și în prezent.
O parte dintre edificiile care au devenit reprezentative pentru Suceava au fost construite în perioada regimului comunist: clădirea în care a funcționatCinematograful „Modern” între anii 1959–2010 (în prezent găzduiește Teatrul Municipal „Matei Vișniec”, fiind refăcută complet),palatul Casei de Cultură, proiectat deNicolae Porumbescu și construit între anii 1965–1969, clădirileMagazinului Universal șiHotelului „Bucovina”, Complexul „Moda”, Poșta. În fața Casei de Cultură a fost amenajată esplanada centrală, spațiu urban ce poartă numele dePiața 22 Decembrie. DupăRevoluția din 1989, în zona centrală au apărut câteva construcții noi, între care sediile câtorva bănci (BCR,Bancpost,Banca Transilvania), clădirea în care își desfășoară activitatea Parchetul, impunătorul edifiu alPalatului de Finanțe.
Hărbărie este poziționat pe versantul nord-estic al dealului Zamca, cătrerâul Suceava. Este un cartier cu case în majoritate vechi și reprezintă o prelungire acentrului orașului și aZamcii către nord-est, în zonele de pantă. În ciuda faptului că au fost realizate lucrări de consolidare în mai multe rânduri, Hărbăria este în continuare o zonă cu alunecări de teren.
Hărbăria se întinde de-a lungul străzii Cernăuți, veche arteră a orașului care face legătura cuIțcani (Ițcanii Noi), și apoi se continuă cu șoseaua cătreRădăuți șiSiret. Tot pe aici trece varianta rutieră ce leagă direct cartierul Zamca cu valea Sucevei, cunoscută sub numele de „Serpentine” și formată din străzile Mihail Kogălniceanu, Mircea Șeptilici și Nicolae Labiș.
Hărbăria se continuă către est cu o zonă numită Suhat, unde se găseștevechea uzină de apă a orașului (1912), astăzi monument istoric.
Ițcani este un cartier suburban al municipiului Suceava, situat la aproximativ 5 km nord-vest de centrul localității. Este un cartier de case care s-a dezvoltat pe malul stâng alrâului Suceava, la vest deBurdujeni (aflat la o distanță de aproximativ 3 km). Legătura între Ițcani șicentrul orașului se realizează pe strada Cernăuți (cu varianta Traian Vuia).
În perioada 1775–1918, ca urmare a anexăriiBucovinei de cătreImperiul Habsburgic, satul Ițcani a îndeplinit rolul de punct de frontieră austro-ungar, atât de cale ferată, cât și rutier. În perioada interbelică, comuna Ițcani a purtat numele de comuna Aron Pumnul, având primărie proprie și administrație separată de cea a orașului Suceava. DupăAl Doilea Război Mondial, comuna Aron Pumnul a fost desființată, Ițcaniul fiind încorporat drept cartier în cadrul municipiului Suceava. În perioada regimului comunist, în Ițcani nu au avut loc demolări majore în vederea construirii de blocuri și unități industriale, așa cum s-a întamplat în alte zone ale Sucevei (precum Burdujeni).
Actualul cartier mai poartă numele de Ițcanii Noi, pentru a fi diferențiat de Ițcanii Vechi (Hărbărie), situat de cealaltă parte a râului Suceava. În Ițcani se aflăGara Ițcani (Suceava Nord), clădire monument istoric (1871) și a doua gară a Sucevei ca importanță (dupăcea din Burdujeni). În apropiere se aflăParcul Gării Ițcani, depoul, câteva clădiri vechi (fostele sedii ale primăriei, oficiului poștal și școlii din Ițcani),Biserica romano-catolică Sfânta Elisabeta șiBiserica ortodoxă Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. La ieșirea din Ițcani cătreSiret se află clădirea fostei Case Germane șiBiserica Sfinții Apostoli, inițial lăcaș de cult luteran. O proporție semnificativă a locuitorilor este de origine poloneză, iar în trecut aici au trăit mulți germani și evrei.
Burdujeni este un cartier suburban al municipiului Suceava, situat la aproximativ 4 km nord-est decentrul localității. Din punct de vedere al întinderii și al populației, Burdujeni este cel mai mare cartier sucevean. Este poziționat pe malul stâng alrâului Suceava, care reprezintă granița cu vechiul oraș Suceava și cuBucovina, Burdujeni fiind singura zonă a Sucevei contemporane ce nu a făcut parte dinBucovina. Legătura către centru este realizată de axa rutieră Calea Unirii, iar cătreIțcani (situat la aproximativ 3 km vest) de strada Gheorghe Doja. În anul 1956 localitatea Burdujeni a fost încorporată Sucevei, devenind cartier al acesteia.[41] Burdujeni este împărțit mai multe zone sau subcartiere:
Cuza Vodă este un cartier de blocuri, apărut ca urmare a perioadei comuniste de sistematizare și de industrializare a orașului Suceava. Blocurile au fost construite pe locul unde înainte se afla Burdujeni-Târg, o parte dintre vechile case de aici fiind demolate. Majoritarea locuitorilor din Cuza Vodă au lucrat până în anii '90 la întreprinderile de pe platforma industrală „Valea Sucevei”, situată în imediata vecinătate, motiv pentru care Burdujeni și-a căpătat titlul de „cartier muncitoresc”.
Cartierul Cuza Vodă a fost construit în trei etape, în deceniile al optulea și al nouălea din secolul trecut. În funcție de dispunere și de perioada în care au fost construite blocurile de locuințe, se împarte în:
Cuza Vodă I — construit până în anul 1974, pe partea stângă a magistralei rutiere Calea Unirii, la nord de fostul Abator Burdujeni. Este mărginit de Calea Unirii, strada Gheorghe Doja și strada Lt. Mircea Damaschin.
Cuza Vodă II — construit până în anul 1982, pe partea dreaptă a magistralei rutiere Calea Unirii, reprezintă cea mai populată zonă a Burdujeniului. Este mărginit de Calea Unirii, Calea Burdujeni, strada Eroilor și linia feratăBucurești–Suceava.
Cuza Vodă III — construit până în anul 1984, la nord de Calea Burdujeni, în zona fostului cinematograf. Este mărginit de Calea Unirii, Calea Burdujeni și strada Cuza Vodă.
Burdujeni-Sat este un cartier localizat în partea de nord-est a municipiului Suceava. Reprezintă partea veche a fostei localitățiBurdujeni și se întinde pe o zonă deluroasă, la nord de Cuza Vodă III, între fostul Cinematograf „Burdujeni” și pădurea de laAdâncata. Este un cartier în întregime de case, dispus de-a lungul șoselei care face legătura dintre Suceava șiDorohoi și care poartă numele de strada 22 Decembrie pe teritoriul său.
În partea sudică a Burdujeniului-Sat se aflăMănăstirea Teodoreni ce datează din anul 1597 și în jurul căreia a apărut inițial satul Burdujeni. Un alt lăcaș de cult vechi esteBiserica Sfânta Treime, ctitorie ortodoxă din 1851, poziționată în centrul actualului cartier. Burdujeni-Sat constituie cea mai rurală zonă a municipiului Suceava, principala îndeletnicire a unei bune părți dintre locuitori fiind agricultura.
Subcartierul Gării Burdujeni se întinde la sud de Cuza Vodă I, cătreIțcani, în imediata vecinătate a fostului abator. Principalele străzi sunt Nicolae Iorga și Jean Bart, prin intermediul cărora se realizează accesul cătreGara Burdujeni, clădire monument istoric, astăzi principala gară a Sucevei și în trecut gară de frontieră românească cuBucovina (1902–1918).
Platforma industrială „Valea Sucevei” în anii 1960
Platforma industrială „Valea Sucevei” este o fostă zonă industrială, poziționată în partea sudică a cartieruluiBurdujeni, în luncarâului Suceava. Platforma se întinde între râul Suceava (la sud) și magistrala CFRBucurești–Suceava (la nord), cu o prelungire în sud-est (cătrePlopeni), unde se află termocentrala orașului. Principala magistrală rutieră care străbate zona este Calea Unirii, legătura între Burdujeni șiCentrul Sucevei.
În perioada comunistă aceasta constituia principala zonă industrială a orașului și cuprindea: Combinatul de Prelucrare a Lemnului (CPL, deschis în 1959), Combinatul de Celuloză și Hârtie (CCH, deschis în 1962), Întreprinderea de Utilaje și Piese de Schimb (IUPS), Întreprinderea de Mașini Unelte (IMUS), Întreprinderea de Reparații Auto (IRA), Întreprinderea de Fibre Artificiale (IFA), o fabrică de oxigen, termocentrala, stația de epurare a orașului etc. După trecerea în noul mileniu, mare parte dintre fabrici au fost desființate. Zona a devenit una preponderent comercială, în prezent aici funcționând:Iulius Mall,Shopping City Suceava, Bazarul, magazinulDedeman etc. Tot aici se aflăTurnul IFA, fost coș industrial de dispersie al gazelor și cel mai înalt edificiu din Suceava (peste 200 de metri înălțime), în prezent renovat și integrat în complexul Iulius Mall.
Platforma industrială „Valea Sucevei” se învecinează cu platforma industrială „Traian Vuia”, care se întinde de-a lungul străzii cu același nume, pe malul drept al râului Suceava. Aceasta reprezintă la rândul ei o fostă zonă industrială, ce cuprindea mai multe fabrici, astăzi majoritar desființate: Integrata de Lână, Fabrica de Sticlă, garajele companiei deTransport Public Local (TPL), Fabrica de Pâine etc.
După 1990 pe teritoriul orașului Suceava au fost construite cartiere noi de case:
Sfântu Ilie Nou (sauSoarelui) — este primul dintre cartiere sucevene de vile apărute după 1990, fiind poziționat în extremitatea sud-vestică a localității, în prelungireaObcinilor, lângă șoseaua Suceava–Fălticeni (bulevardul Sofia Vicoveanca) și la limita satuluiSfântu Ilie.
Tătărași (sauEuropa) — reprezintă o zonă de case noi, construite pe dealul Tătărași, pe partea dreaptă arâului Târgului, la sud de strada Alexandru cel Bun.
Dumbrava — se află înBurdujeni, la nord de cartierul Cuza Vodă I și zona gării, între Burdujeni-Sat (la est) șiIțcani (la vest). O parte dintre case sunt construite pe terenul fostei Avicola Burdujeni.
Laniște — se află în partea de est a Burdujeniului, în continuarea cartierului Cuza Vodă II, la ieșirea din oraș cătreSalcea. Laniște se întinde între șoseaua Suceava–Botoșani și magistrala feroviară Suceava–București.
Dealul Mănăstirii (sauTinereții) — acest cartier de case este poziționat la ieșirea din Burdujeni către Salcea, la nord de șoseaua Suceava–Botoșani, pe versantul din proximitateaMănăstirii Teodoreni.
Dragomirna — zonă de case noi, construite la ieșirea dinIțcani cătreMitocu Dragomirnei, în jurul străzii Mitocului.
De asemenea, cartiere noi de case au fost construite în imediata vecinătate a orașului: înIpotești și înȘcheia, în apropiere de platforma industrială „Șcheia”. Aceasta cuprindea mai multe unități industriale și economice (o parte desființate): Întreprinderea de Rulmenți, Fabrica de Bere, Fabrica de Prelucrarea Produselor Lactate, Fabrica de Băuturi Alcoolice, depozite etc. Lângă platforma industrială „Șcheia” se aflăGara Suceava Vest, o gară de mai mică importanță a orașului.
Zona Metropolitană Suceava a luat ființă la data de 1 decembrie 2011.[42] Dat fiind faptul că Suceava, fiind municipiu de rangul al doilea, nu poate avea o zonă metropolitană în adevăratul sens al cuvântului, s-a recurs la o organizare sub forma unei asocieri, denumită Asocierea „Zona Metropolitană Suceava”.[43] Ea este alcătuită din municipiul Suceava și următoarele localități: orașulSalcea și comuneleAdâncata,Ipotești,Mitocu Dragomirnei,Moara,Pătrăuți șiBosanci.
Comuna Șcheia, deși se învecinează cu municipiul Suceava, iar teritoriile intravilane ale celor două localități sunt practic unite, nu face parte din zona metropolitană, în urma refuzului autorităților locale din Șcheia de a se asocia acestei organizări. În locul comunei Șcheia, a fost acceptată comunaBosanci, singura localitate din zona metropolitană care nu se învecinează direct cu municipiul Suceava.[44][45]
Primăria Municipiului Suceava este o instituție publică ce reprezintă structura funcțională cu activitate permanentă care aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale din municipiul Suceava. În fruntea conducerii instituției se află primarul municipiului Suceava.
Primăria Suceava funcționează într-o clădire construită la sfârșitul secolului al XX-lea, pe bulevardul 1 Mai nr. 5A, în cartierulAreni. De-a lungul timpului instituția și-a desfășurat activitatea în mai multe clădiri vechi din centrul orașului. În prima jumătate a secolului al XIX-lea a funcționat într-o casă de cărămidă de lângăBiserica Sfântul Dumitru. Începând cu anul 1859, Primăria a avut următoarele sedii:clădirea Colegiului de Artă „Ciprian Porumbescu” (1859–1904),Palatul Administrativ (1904–1944),clădirea Muzeului Bucovinei (1944–1968),Palatul de Justiție (1968–2002). Începând din anul 2002, Primăria funcționează în actualul sediu.
Primarul municipiului Suceava este Ion Lungu, ales în 2004 din parteaPNL, reales în 2008 și apoi în 2012 din parteaPD-L.[46]
Funcția de viceprimar este ocupată de Lucian Harșovschi (PNL) și Ovidiu Doroftei (PNL), ambii aleși în 2012.[47] Consiliul Local al municipiului Suceava este format din 23 de membri.
Consiliul Județean Suceava și Prefectura Suceava își desfășoară activitatea în clădirea monument istoric aPalatului Administrativ, construită între 1903–1904, în centrul orașului. În perioada interbelică, Prefectura Suceava a fost găzduită de edificiul în care astăzi funcționează Muzeul de Istorie din cadrulMuzeului Bucovinei.
Consiliul județean este autoritatea administrației publice locale, constituită la nivel județean, pentru coordonarea activității consiliilor comunale și orășenești, în vederea realizării serviciilor publice de interes județean. Consiliul județean este compus din consilieri aleși prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, în condițiile stabilite de legea privind alegerile locale.
Consiliul Județean Suceava este format din 36 de membri.
Prefectura este o instituție publică cu personalitate juridică având rolul de a îndeplini atribuțiile și prerogativele conferite prefectului prinConstituție, legea administrației publice locale și alte acte normative.
Prefectul urmărește modul de realizare în județ a obiectivelor cuprinse în programul de guvernare și prin aparatul propriu de specialitate dispune măsurile corespunzătoare. Prefectul este ordonator terțiar de credite. Pentru îndeplinirea atribuțiilor și prerogativelor conferite prefectului, acesta este ajutat de un subprefect care îndeplinește atribuțiile care îi sunt date prin acte normative, precum și atribuții delegate, prin ordin al prefectului, din domeniile de activitate ale aparatului propriu de specialitate al acestuia. Prefectul are un aparat propriu de specialitate pe care îl conduce.
Suceava, unul dintre cele mai vechi orașe dinRomânia și fostă capitală aPrincipatului Moldovei, dispune de numeroase obiective istorice și turistice, răspândite pe teritoriul localității și în împrejurimile sale. Orașul se remarcă prin numărul ridicat de vechi lăcașuri de cult ortodoxe, armenești, romano-catolice, evreiești etc. Aceste edificii religioase sunt o dovadă a diversității etnice și a multiculturalismului așezării.
De asemenea, în Suceava există mai multe clădiri cu valoare de monument istoric, majoritatea construite la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, în perioada în care primar la orașului eraFranz Des Loges. Acestora li se adaugă o serie de statui, busturi, mozaicuri parietale și alte monumente, care reprezintă puncte de atracție. Majoritatea obiectivelor istorice și turistice se găsesc în perimetrul vechiului oraș, zonă ce se întinde întreCetatea de Scaun (la est) șiCetatea Șcheia (la vest).
Muzeul Național al Bucovinei este cea mai importantă instituție de profil dinjudețul Suceava. Înființarea sa este strâns legată de începerea lucrărilor arheologice și de restaurare laCetatea de Scaun de la sfârșitul secolului al XIX-lea, sub patronajul arhitectului austriacKarl Adolf Romstorfer. La inițiativa câtorva intelectuali suceveni, la data de 7 noiembrie 1899 ia ființă Societatea „Muzeul”. Noua instituție își capătă statutul de persoană juridică la 4 ianuarie 1900. Prima secție a fost cea de istorie, constituind practic nucleul în jurul căruia a luat naștere muzeul. De-a lungul timpului, acesta și-a îmbogățit colecțiile, și-a amplificat și diversificat în permanență activitatea. În prezent, Muzeul Bucovinei include și administrează mai multe obiective medievale, muzee și case memoriale, localizate pe teritoriul orașului Suceava și în alte localități ale județului. Acestea constituie expozițiile permanente:
Casa Națională (construită la începutul secolului al XX-lea și între 1926–1932, astăzi dispărută)
În afară de aceste edificii istorice reprezentative pentru Suceava, mai există câteva clădiri vechi, localizate înBurdujeni șiIțcani, construite pe vremea când aceste două cartiere erau localități cu administrație separată de cea a orașului Suceava:
Clădirea în care a funcționat școala veche dinIțcani
Clădirile Spitalului de Psihiatrie din Burdujeni (secție aSpitalului Județean) (1878–1900)[50]
Clădirea în care a funcționat Primăria Burdujeni, astăzi sediul Electroconstrucția „ELCO” (1902)
În municipiul Suceava există mai multe case vechi, datând din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, care au fost incluse peLista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2010 (cu mențiunea că unele din obiective figurează pe această listă cu adrese eronate).[51] Majoritatea sunt locuințe private și sunt localizate în vechea zonă armenească a orașului:[52]
Casele din strada Armenească nr. 7, nr. 13 (Casa de lemn Hopmeier—dispărută), nr. 18 (Casa Pâțu), nr. 24 (Casa Seserman), nr. 26, nr. 28 (Casa Roșu), nr. 45 (Casa Frățian), nr. 47 (Casa Alaci)
Casele din strada Dragoș Vodă nr. 10 (Casa Hadzi), nr. 15 (Casa de lemn Colonescu), nr. 25 (Casa de lemn Ignătescu)
Casele din strada Simion Florea Marian nr. 2 (Casa Costin Tarangul), nr. 4 (Casa folcloristuluiSimion Florea Marian)
Casa din strada Ion Creangă nr. 15
Casa din strada Prunului nr. 1 (Casa în care a locuit compozitorulCiprian Porumbescu)
Casa din Aleea Trandafirilor nr. 4 (fostă grădiniță, astăzi sediul localPNL)
Alte case vechi, cu valoare arhitecturală, ce nu au fost incluse pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava:
Casele din strada Armenească nr. 8, nr. 15, nr. 16 (sediul localFDGR), nr. 19 (Casa Hopmeier), nr. 27, nr. 29 (Casa Zavulovici), nr. 37 (Vila Maria), nr. 43
Casele din strada Dragoș Vodă nr. 1 (Casa Bodinger), nr. 4 (Casa Învățătorului, astăzi centru medical), nr. 9, nr. 12 (Laboratorul Zonal de Restaurare al Muzeului Bucovinei), nr. 18, nr. 19, nr. 23, nr. 28
Casele din strada Ion Creangă nr. 10 (Casa părintească sculptorVladimir Florea); strada I.G. Sbiera nr. 24; strada Mihai Eminescu nr. 2, nr. 5 (sediul ACET); strada Petru Rareș nr. 17, nr. 66, nr. 70 (sediul Serviciului de Pașapoarte)
Casele din strada Republicii nr. 10 (fostul Oficiu al stării civile), nr. 12, nr. 18 (Casa Carol); strada Vasile Bumbac nr. 5 (Decanatul romano-catolic de Bucovina), nr. 8; strada Mihai Viteazul nr. 22, 28–44 (doar numerele pare)
Casele din Aleea Ion Grămadă nr. 1–3 (fostul sediu SANEPID, astăzi Casa Prieteniei); strada Cireșilor nr. 1 (realizată după planurile arhitectuluiNicolae Porumbescu)
Mozaicurile parietale „Miorița”, „Nunta”, „Primăvara” și „Vânătoarea” de pe pereții a patru blocuri de locuințe din bulevardul 1 Mai, în cartierulAreni (1967)
Mozaicul parietal „Cântarea Țării de Sus” de pe peretele lateral alCasei de Cultură (1973)
Mozaicul parietal „Eroismul poporului român în opera de industrializare socialistă” de pe peretele unei clădiri aparținând ROMUPS (1983, distrus în 2007)
Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava (USV) este singura instituție de învățământ superior a orașului. S-a înființat în anul 1963, inițial ca Institut Pedagogic de 3 ani. În 1976 s-a transformat în Institutul de Învățământ Superior, cu dublu profil: universitar și tehnic. Între 1984 și 1990 a funcționat ca Institut de Subingineri, subordonatInstitutului Politehnic „Gheorghe Asachi” dinIași. Începând cu anul 1990, funcționează ca universitate de sine stătătoare, în baza Hotărârii Guvernului României nr. 225 din 7 martie 1990.[53]
Universitatea din Suceava continuă tradițiile culturale și de învățământ superior dinBucovina, reprezentate de școlile domnești din nordulMoldovei, de Academia de laPutna, de Institutul Teologic, de Universitatea dinCernăuți și de Facultatea de Silvicultură de laCâmpulung Moldovenesc. În cadrul universității funcționează în prezent 9 facultăți. Instituția aderă la principiile formulate în Marea Carta a Universităților Europene. Începând cu anul 2008,Planetariul și Observatorul Astronomic din Suceava este administrat de Catedra de Geografie aFacultății de Istorie și Geografie din cadrul universității.
În municipiul Suceava funcționeazăSpitalul Clinic Județean de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou”, cea mai mare unitate medicală a județului. Ansamblul spitalicesc este localizat în partea de sud-vest a orașului, în zona cartierelorGeorge Enescu șiAreni. Clădirea nouă a spitalului a fost dată în folosință în anul 1964, fiind construită vizavi de pavilioaneleSpitalului Vechi, care datează din perioada 1891–1903 și au valoare de patrimoniu. În prezent, Spitalul Județean Suceava are o capacitate de aproape 1.300 de paturi, adică 35% din totalul de paturi din județ.[60] Administrează Spitalul de Psihiatrie din cartierulBurdujeni, care funcționează ca secție a sa. În imediata vecinătate a ansamblului spitalicesc există o stație de ambulanță și un centru de transfuzie sanguină.
Policlinica Areni (în trecut Policlinica Județeană Suceava) a fost înființată în anul 1962. Este formată dintr-un grup de cabinete medicale de diferite specialități clinice și paraclinice, fiind o unitate medicală multidisciplinară, capabilă să investigheze complet și complex pacienții. Policlinica oferă servicii de asistență medicală de specialitate, atât la cererea pacienților, cât și pe bază de bilet de trimitere de la medicul de familie sau medicul specialist.[61]
Cea mai importantă construcțiile cu destinație sportivă din Suceava esteStadionul Areni dincartierul omonim, inaugurat în 1963. Stadionul este multifuncțional, fiind dotat cu pistă de atletism, și are o capacitate de 12.500 de locuri. A găzduit meciurile deDivizia A jucate de echipa de fotbalNC Foresta Suceava, timp de trei sezoane (1997–98, 1998–99, 2000–01). În prezent, aici au loc meciurile echipei locale de fotbalACS Foresta Suceava.
Mai există două stadioane, de dimensiuni mai mici, unul localizat în cartierulIțcani, celălalt în apropiere de pasajul rutier ce face legătura între centrul orașului șiBurdujeni, unde se desfășoară meciurile de rugby ale echipei locale CSM Bucovina Suceava.
Alte construcții cu destinație sportivă din Suceava sunt patinoarul artificial șiturnul de parașutism dat în folosință în anul 1983 în zona ștrandului.
În anul 2010 a demarat construcția șoselei de centură a municipiului Suceava, aceasta fiind inaugurată abia în septembrie 2019.[62] Șoseaua se desprinde dinDN2, înainte de intrarea în oraș dinspreFălticeni, ocolește teritoriul intravilan al orașului prin partea de vest, traversând DJ208A,DN17 șirâul Suceava și revine înDN2 după ieșirea din cartierulIțcani cătreSiret.
Autogara Suceava a fost situată pe strada Vasile Alecsandri nr. 2, în centrul municipiului. În prezent, există o autogară nouă, pe strada Traian Vuia nr. 7. Aceasta a preluat aproape integral activitatea celei demolate din centrul orașului.[63]
Strada Curtea Domnească reprezintă vechea arteră comercială a orașului și a purtat mai multe denumiri de-a lungul timpului, între care Ulița Boierească (în perioada medievală),Kreuzgasse (în perioada austriacă), strada Armașului (în perioada interbelică)[66] sau strada Karl Marx (în anii comunismului). Strada Curtea Domnească se continuă către cartierulZamca cu strada Armenească (Armeniergasse – în perioada austriacă),[67] ce reprezintă axul fostei comunități armenești din oraș. La cele două capete ale străzii se află două lăcașuri de cult armenești ce datează de la începutul secolului al XVI-lea:Biserica Sfânta Cruce, respectivBiserica Sfântul Simion (sau Turnul Roșu).
Legătura între Centrul Sucevei și cartierul suburbanBurdujeni este asigurată de Calea Unirii, a cărei denumire vine de la faptul că face legătura între vechiulRegat al României șiBucovina, ce a fost sub stăpânire austro-ungară până în anul 1918. Legătura cu celălalt cartier suburban al Sucevei,Ițcani, se realizează prin intermediul străzii Cernăuți (denumită în perioada regimului comunist strada Ilie Pintilie). Cartierele Ițcani și Burdujeni sunt legate direct prin strada Gheorghe Doja. Pe această arteră se află pichetele de grăniceri ce au reprezentat puncte de trecere a frontierei până la alipirea Bucovinei cuRomânia.[68]
Gara Suceava, cunoscută și sub numele de Gara Burdujeni, deschisă în anul 1902, într-o clădire monument istoric construită în fosta localitateBurdujeni, în prezent cartier al Sucevei.
Gara Suceava Nord, cunoscută și sub numele de Gara Ițcani, deschisă în anul 1871, într-o clădire monument istoric construită în fosta localitateIțcani, în prezent cartier al Sucevei.
Gara Suceava Vest, cunoscută și sub numele de Gara Șcheia, deschisă în anul 1960, pe teritoriul comunei suburbaneȘcheia. Este o gară de mai mică importanță a municipiului Suceava.
Transportul public local din municipiul Suceava este asigurat de societatea Transport Public Local (TPL) Suceava, care dispune de un parc auto format din 33 de autobuze din gama de autobuze urbane produse deIrisbus (Iveco), lansată în anul 2005. În prezent, pe teritoriul Sucevei există șapte trasee de autobuz, prin intermediul cărora se realizează legătura între principalele obiective și zone ale orașului. Transportul este realizat, de asemenea, cu maxi-taxi, care circulă pe trasee adiacente celor șapte linii de autobuz.
În perioada 1987–2006, transportul local din Suceava a fost realizat, alături de autobuze, prin intermediultroleibuzelor. Rețeaua de troleibuze a fost inaugurată la data de 15 august 1987, primul traseu dat în funcțiune legândGara Suceava de cartierulGeorge Enescu. În anii următori, rețeaua a fost extinsă (cătreIțcani șiȘcheia), ajungându-se la șase linii de troleibuz. A fost desființată la 2 aprilie 2006.
Suceava nu este favorizată de poziționare, având în vedere căRegiunea de dezvoltare Nord-Est este considerată cea mai săracă la nivel național, caracterizată prin slaba dezvoltare a infrastructurii, ineficienta accesare a fondurilor europene, precum și slaba reprezentare pe harta investitorilor străini, singura excepție pozitivă fiind Bucovina de Sud, unde se află și Suceava, fapt ce a atras investitorii. Aceasta este una dintre problemele regiunii Nord-Est: discrepanța dintre Bucovina și restul regiunii.[69]
Unitățile industriale construite în perioada regimului comunist în Suceava au lăsat loc după anii 2000 spațiilor de interes comercial, în special în zona fostei platforme industriale „Valea Sucevei”. Astfel, în 2010 Suceava era orașul cu cea mai mare densitate de spații comerciale moderne dinRomânia, cu mai mult de 1,38 metri pătrați de retail pe cap de locuitor. Orașul are doua mall-uri și opt supermarket-uri, printre careShopping City Suceava,Iulius Mall. Investiția companiei britaniceArgo Real Estate în centrul comercial Shopping City Suceava se ridică la 65 de milioane euro, sumă estimată a fi recuperată în 10–11 ani.
Rudolf Gassauer (1885–1952), doctor în istorie și custode al Muzeului din Suceava, a săpat printre ruinele Cetății Sucevei, îmbogățind colecțiile muzeului și scriind numeroase studii, în română și în germană, membru al Societății Numismatice Române, cercetător al istoriei românilor, al tradițiilor și al modului lor de viață, a publicat, printre altele, și lucrareaContribuții la istoria culturală a Bucovinei (Beitrage zur Kulturgeschichte der Bukowina, Munchen, 1941);
Yehuda Meir Shapira (1887–1933), rabin polonez, conducător al mișcării Agudat Israel, în tinerețe denumit „Iluyul din Suceava” (Șoțer Iluy), fondator al programului de studiu al Paginii zilnice (Daf Yomi) din Talmud, fondator al ieșivei Hahmey Lublin, deputat în Parlamentul Poloniei;
George Löwendal (1897–1964), pictor, poet, scenograf, actor, maestru de balet;
Ilie Matei (n. 1960), luptător de greco-romane, câștigător al medaliei de argint la Olimpiada de la Los Angeles;
George Ostafi (1961–2019), pictor expresionist abstract;
Marius Babias (n. 1962), critic de artă, autor, președinte al asociației „Neuer Berliner Kunstverein”;
Andras Chiriliuc (n. 1983), cântăreț de operă, poet, artist fotograf și profesor, președinte al Asociației „Joseph Schmidt” și membru în presidiumul Uniunii Mondiale a Muzicienilor dinMoscova;
Alina Văcariu (n. 1984), fotomodel, câștigătoare a titlului „Modelul Anului 1998”;
Irina Ivan (n. 1992), jucătoare profesionistă de handbal;
Pamfil Polonic (1858–1944), sublocotenent în Regimentul 31 (românesc) din Sibiu, urmează cursurile liceului militar din St. Polten, urmând apoi Școala militară dinWeißkirchen (Moravia) șiAcademia Militară (Theresianum) din Viena, inginer topograf la Muzeul Național de Antichități;[70]
Reinhold Bartha (1924–2005), medic veterinar de profesie, a devenit profesor onorific la Universitatea Justus Liebig dinGiessen;
Liliana Gafencu (n. 12 iulie 1975) este o canotoare română, triplă laureată cu aur la olimpiadele de la Atlanta (1996), Sydney (2000) și Atena (2004).
^Constantin Cocerhan, Petre Spânu - „Potențialul Turistic Natural” („Arealul gravitează în jurul intersecției acestor coordonate. Zona menționată este așezată în partea cvasicentrală a Podișului Sucevei. Suceava, ca cel mai mare oraș al Bucovinei românești.”)
^Constantin Cocerhan, Petre Spânu - „Potențialul Turistic Natural” („Pe acest spațiu se interferează masele de aer ciclonale și anticiclonale care acționează în spațiul continentului european, dar și în cel limitrof.”)
^E.I. Emandi, V. Cucu, M. Ceaușu -„Ghid de oraș. Suceava” (Ed. Sport Turism, București, 1989), p. 56
ro Emandi, Emil-Ioan & Ceaușu, Mihai-Ștefan;Contribuții de morfologie urbană la cunoașterea istoriei orașului Suceava 1388—1988; Suceava. Anuarul Muzeului Județean,Vol. XV
roJudețul Suceava de N. Popp, I. Iosep, D. Paulencu (din seria Județele Patriei), 1973
ro Octav Monoranu, Mihai Iacobescu, Dragomir Paulencu -„Istoria orașului Suceava”, extras din„Mic îndreptar turistic: Suceava” (Ed. Sport Turism, București, 1979)
ro E.I. Emandi, V. Cucu, M. Ceaușu -„Ghid de oraș. Suceava” (Ed. Sport Turism, București, 1989)
roCetatea Sucevei, volum literar de cercetare de K. A. Romstorfer, carte publicată de Alex. Lăpedatu pe Scribd.com
roCetatea de Scaun a Sucevei, volum literar de M. D. Matei și Al. Andronic, Editura Meridiane, versiune digitalizată de pe website-ul biblioteca-digitala.ro
.jpg)
.svg)
.svg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
