Acest articol sau această secțiune arebibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vedereasusținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Unstingător de incendiu, uzual având numelestingător sauextinctor[1], este un aparat care conține un agent de stingere ce poate fi refulat prin acțiunea presiunii interioare și dirijat asupra unuiincendiu; presiunea interioară poate fi permanentă sau produsă prin eliberarea unui gaz auxiliar dintr-un alt recipient[2].
Alegerea tipurilor de stingătoare de incendiu este determinată, în principal, de riscul de incendiu identificat, natura materialelor combustibile, importanța și valoarea zonelor protejate, posibilitățile de propagare a incendiului, compatibilitatea agentului de stingere cuclasele de incendiu, proprietățile dielectrice ale agentului de stingere și condițiile de temperatură ambiantă.
În stare de utilizare, stingătoarele de incendiu trebuie menținute permanent încărcate la capacitatea nominală. Stingătoarele de incendiu trebuie amplasate conform prevederilor normelor generale deapărare împotriva incendiilor și ale dispozițiilor generale privind apărarea împotriva incendiilor aprobate pentru anumite categorii de construcții, amenajări, obiective și instalațiile aferente. Utilizatorul stingătoarelor deincendiu este responsabil de controlul acestora la intervale de cel mult o lună.
Controlul stingătorul de incendiu presupune următoare:
Verificarea, reîncărcarea și repararea stingătoarelor de incendiu trebuie să se efectueze numai de către persoane autorizate în condițiilelegii.
Lucrările trebuie să se realizeze în conformitate cu instrucțiunile producătorului stingătorului de incendiu și trebuie să se utilizeze aceleași mijloace tehnice specifice, agentul de stingere precizat pe etichetaproducătorului stingătorului de incendiu, precum și aceleași piese de schimb conform modelului certificat.
Piesele de schimb și agenții de stingere utilizate/utilizați trebuie înscrise/înscriși de către persoanele autorizate într-un registru de evidență, întocmit în acest scop, cu menționarea codului și a producătorului acestora[2].
^abcdeOrdinul M.A.I. nr. 138 din 23 octombrie 2015 pentru aprobarea Normelor tehnice privind utilizarea, verificarea, reîncărcarea, repararea și scoaterea din uz a stingătoarelor, art.2- 3 și art.8-10, M.Of. nr. 803 din 29 octombrie 2015
Agenda Pompierului, Pompiliu Bălulescu, Ionel Crăciun, Ed. Imprimeriei de Vest, Oradea, 2009ISBN 973-31-0435-3, Ediția I 1993
Ordinul M.A.I. nr. 138 din 23 octombrie 2015 pentru aprobarea Normelor tehnice privind utilizarea, verificarea, reîncărcarea, repararea și scoaterea din uz a stingătoarelor, art.3, lit.l, M.Of. nr. 803 din 29 octombrie 2015
SR EN 1866 Stingătoare mobile de incendiu;
SR EN 2 Clase de incendii.
SR EN 3-7 Stingătoare portabile de incendiu Partea 7: Caracteristici, performanțe și metode de încercare;
