Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice,sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsescnotele de subsol. Puteți ajuta introducândcitări mai precise ale surselor.
Responsabilitatea privind suveranitatea națională este împărțită întreguvernul unui stat șiguvernul federal al Statelor Unite, în sensul că un cetățean american este simultan un cetățean al entității fedrale dar și al statului în care își are reședința. De fapt, cetățeniile statelor federale ale țării sunt foarte flexibile, nefiind nevoie de nici o aprobare pentru ca cineva să se mute dintr-un stat în altul, cu excepția celor condamnați la a nu părăsi statul respectiv (de ex. dacă sunt eliberați condiționat).
Hartă a Statelor Unite ale Americii cu numele tuturor statelor
Constituția Statelor Unite ale Americii desemnează împărțirea puterii între cele două forme de guvernământ în termeni generali. Prin ratificarea Constituției Statelor Unite ale Americii, oricare dintre state:
transferă anumite puteri suverane statului federal, spre exemplu puterea de a emitemonedă;
acceptă să împartă anumite puteri, spre exemplu puterea de a crea un corp militar al cetățenilor, cunoscut în engleză sub termenul dinenglezămilitia;
reține restul puterilor pentru guvernarea locală, spre exemplu autoritatea de a reglementa practicareamedicinei și amagistraturii, respectiv aavocaturii.
Educația, sănătatea, transporturile și alte tipuri de domenii legate de infrastructură sunt în general responsabilitatea statelor. Toate statele transferă, împart și mențin exact aceleași puteri.
De-a lungul timpului, pe măsură ce constituției i-au fost aduse amendamente (astăzi existând 27 deamendamente ale Constituției SUA), interpretările și aplicarea articolelor sale în cazuri concrete s-au schimbat. Tendința generală a fost aceea sprecentralizare, statului federal revenindu-i un rol mai sporit decât îl avusese inițial. De fapt, există o continuă dezbatere asupra "drepturilor statelor" (înenglezăStates rights) comparativ cu cele ale statului federal, care se referă la extinderea și natura puterilor pe care statele le-au dat sau cedat guvernului federal.
După adoptareaArticolele Confederației și ale Perpetuei Uniuni, primaconstituție a celor treisprezece foste colonii britanice din America de Nord, care s-au răsculat contra Regatului Marii Britanii în 1776, aceste foste 13 colonii au devenit oconfederație, o singură entitate politică, constituind de fapt prima încercare juridică, administrativă și politică a viitoareirepublici federale, Statele Unite ale Americii.
Deși conform legilor internaționale existente atunci, cele13 state fondatoare erau o entitate politică distinctă, devenităindependentă șisuverană după recunoașterea sa de către Marea Britanie în1783, aceasta era slabă și ineficace.Articolele Confederației alcătuiau o constituție neclară și lipsită de majoritateaputerilor executive la nivel central cerute de conducerea unei entități formate din state independente, statele fondatoare înseși fuseseră secătuite de război și structura confederală însăși era vag definită, aproape inactivă și slab prezentă.
Toate aceste cauze au determinat din partea acelor oameni extraordinari, participanți în toate fazele creării Statelor Unite, supranumițiFounding Fathers, să ia măsuri excepționale de adunare a forțelor, a minților creatoare și de punere în comun a experienței și gândirii lor colective. Rezultatul a fost creareaConstituției Statelor Unite ale Americii între februarie și septembrie1787, un act normativ puternic care corecta majoritatea deficiențelor constatate anterior.
Astfel prin procesul de redactare și finalizare alConstituției Statelor Unite ale Americii în decursul anului1787, respectiv prin ratificarea sa progresivă, începând cu statulDelaware la7 decembrie1787 și terminând cu cea a statuluiRhode Island la29 mai1791, cele treisprezece state originare s-au alăturat treptatUniunii moderne.
Statele Unite ale Americii aranjate după data obținerii statului deStat al SUA
Conformarticolului patru al Constituției Statelor Unite, care definește relațiile dintre state,Congresul Statelor Unite ale Americii este singura entitate aguvernului federal care puterea de a accepta noi state în Uniune. Statelor li se cere să dea "totală recunoaștere și credit" (conform originalului în engleză, "Full Faith and Credit Clause(d)") tuturor actelor emise de legislaturile și curțile de justiție ale celorlalte state componente, incluzând contracte legale, judecăți în cazuri civile și penale ale statelor care au fost state care au acceptatsclavia la momentele respective. Statelor le este garantată apărarea, atât civilă cât și militară de către guvernul federal, care este de asemenea mandatat să vegheze asupra statului derepublică al fiecăruia din statele componente ale Uniunii.
Statele componente ale Statelor Unite, cuabrevierea lor poștală,abrevierea lor tradițională, capitalele lor, cele mai mari orașe și steaguri sunt prezentate în următorul tabel. Pentru o listă completă a zonelor ne-statale, teritorii și alte zone aflate sub controlul Uniunii, vedeți listazonelor dependente de Statele Unite ale Americii.
* Înaintea "Uraganului Katrina", New Orleans era cel mai populat oraș dinLouisiana. După "Katrina", populația orașuluiBaton Rouge a crescut substanțial. Datele bazate pe ultimul recensământ efectuat deUnited States Census Bureau, în anul2000 vor indica New Orleans ca fiind cel mai populat oraș al statuluiLouisiana.
