| Stanley Miller | |
 Stanley Miller în 1999 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Stanley Lloyd Miller |
| Născut | [1][2][3][4][5] New York City,New York,SUA |
| Decedat | (77 de ani)[1][2][3][4][5] National City(d),California,SUA |
| Cauza decesului | insuficiență cardiacă |
| Cetățenie |  Statele Unite ale Americii |
| Ocupație | chimist biolog cadru didactic universitar[*] biochimist |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea din Chicago Universitatea Berkeley din California |
| Organizație | Universitatea din California, San Diego[*] |
| Premii | Oparin Medal[*][[Oparin Medal (award for contributions in the field of origins of life)|]] () |
Modificădate / text  | |
Stanley Lloyd Miller (n.7 martie1930 - d.20 mai2007),Universitatea din Chicago a fost un chimist și biolog american, cunoscut pentru studiile sale înoriginea vieții. În mod particular este cunoscut pentru așa-zisulexperiment Miller-Urey care a demonstrat că, în condiții controlate de o inteligență externă (experimentatorul), componentele organiceneînsuflețite se pot crea prin procese simple din materiale anorganice. Comunitatea științificămainstream este de acord că toate condițiile asigurate în experiment nu reprezintă atmosfera originală a Pământului în care se crede că ar fi apărutmaterie vie din materie moartă.
La începutul anilor1950, în timp ce lucra în laboratorul profesoruluiHarold Urey (Premiul Nobel în domeniul chimiei în1934, pentru descoperirea hidrogenului greu), Miller era interesat de chimia originii vieții pe Pământ și a condițiilor care permit apariția moleculelor care compun primul de proteinele și ADN-ul.Harold Urey a prezentat teoria sa, conform căreia a existat pe Pământul primitiv (timpuriu) o atmosferă, care conținea elementele chimice, care sunt constituenții structurilor ființelor vii.
În1953 pentru a verifica relevanța acestei teorii, Stanley Miller a imaginat o experiență fizico-chimică. El a combinat mai multe gaze, printre caremetan (CH4),amoniac gazos (NH3),hidrogen (H2), care a fost barbotat într-un balon umplut cu apă (H2O). El a încălzit apoi balonul de sticlă până când amestecul a început să fiarbă, vaporii trecând apoi într-un balon printr-o coloană de condensare. Ajungând în cel de-al doilea balon, vaporii au fost constant supuși arcului electric, arc electric destinat să reproducă fulgerele.După o săptămână de funcționare au apărut compuși organici mai grei decât atomii, dintre ele 2% fiindamino acizi primitivi, care sunt baza tuturor lanțurilor proteice, care există pe Terra, prin urmare viață potențială.
Conform luiJeffrey Bada, profesor de biologie marină de laUniversitatea din San Diego
„ Imaginația publicului a fost captivată de rezultatul experienței. Aceste rezultate au fost coroborate trei ani mai târziu de alte experimente de la un grup independent. Între timp, conceptul desupă primordială a fost un succes răsunător în cărțile de benzi desenate, romane și filme.”
În pofida faptului, că teoria „supei primordiale” a suscitat multe dezbateri și a dat naștere multor lucrări științifice, Stanley Miller nu a primit niciodată Premiul Nobel.
