Zanzibar | |
 Coperta primei ediții românești | |
| Informații generale | |
|---|---|
| Autor | John Brunner |
| Subiect | human overpopulation[*][[human overpopulation (undesirable condition where human numbers exceed the current carrying capacity of the environment)|]] |
| Gen | science fiction |
| Ediția originală | |
| Titlu original | Stand on Zanzibar |
| Limba | engleză |
| Editură | Nemira |
| Țara primei apariții | Marea Britanie |
| Data primei apariții | 1968 |
| Număr de pagini | 512 |
| ISBN | 973-9177-36-0 |
| Ediția în limba română | |
| Traducător | Sorin Moise |
| Data apariției | 1995 |
Modificădate / text  | |
„Zanzibar” (1968) (titlu original„Stand on Zanzibar”) este odistopie aparținândNoului Val din science fiction scrisă deJohn Brunner. Cartea a câștigatpremiul Hugo pentru „cel mai bun roman” în 1969, la al 27-leaWorldcon, precum șipremiul BSFA în același an șipremiul Tour-Apollo în 1973.
O carte de dimensiuni mari,Zanzibar a reprezentat o inovație în cadrul genului prin amestecarea narațiunii cu capitole dedicate furnizării informațiilor despre cadrul acțiunii, construind cadrul lumii viitorului prin intermediul unei prezentări complexe și multi-fațetate. Capitolele bogate în informații au fost deseori construite din paragrafe scurte, propoziții, sau preluări din slogane, frânturi de conversație, reclame, cântece, fragmente din ziare și cărți. Rezultatul duce cu gândul la bombardamentul informațional.
Însăși narațiunea urmărește viețile mai multor personaje, atent alese pentru a radiografia lumea viitorului. Unele dintre ele interacționează cu acțiunea principală, în timp ce altele adaugă profunzime lumii lui Brunner. Autorul a preluat tehnica dinU.S.A. Trilogy a luiJohn Dos Passos.[1][2][3] Pe prima pagină a romanului, Brunner oferă un citat dinGalaxia Gutenberg a luiMarshall McLuhan care aproximează această tehnică, intitulându-o "Maniera Innis".
Elementul principal al romanului îl constituiesuprapopularea și consecințele ei,[2] titlul făcând referire la o aserțiune de la începutul secolului al XX-lea conform căreia populația lumii ar putea încăpea peInsula Wight (cu o suprafață de 381 km2) dacă toți oamenii ar sta în picioare. Brunner a observat că populația în creștere a globului necesită acum o insulă mai mare — cei 3,5 miliarde de oameni existenți în 1968 putând sta peInsula Man (cu o suprafață de 572 km2), în timp ce cele 7 miliarde estimate de el pentru 2010 ar încăpea înZanzibar (cu o suprafață de 1.554 km2).[4]De-a lungul cărții, imaginea întregii rase stând umăr lângă umăr pe o mică insulă reprezintă o metaforă a unei lumi înghesuite, în care fiecare persoană se simte prizoniera unei celule care nu e înconjurată cu gratii, ci cu alte ființe umane. Către finalul cărții, o parte a acestei mulțimi îngenunchează (metaforic) înOceanul Indian care înconjoară insula.
La fel ca în opera lui Dos Passos, capitolele încep cu una dintre următoarele rubrici:
Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.Acțiunea se petrece în cea mai mare parte înStatele Unite ale Americii, în anul 2010. O serie de fire narative și viniete se bazează pe extrapolările făcute de Brunner pornind de la tendințele sociale, economice și tehnologice. Principala tendință de la care pornește este aceea a creșterii accelerate a populației și a impactului fenomenului: stresul social, legislațiaeugenică, diviziunea socială pe scară largă, șocul viitorului și extremismul. Unele dintre presupunerile lui Brunner s-au dovedit destul de corecte, altele nu, iar unele dintre idei reflectă în mod evident viziunea anilor '60.
Sunt prezentate multe concepte, produse și servicii futuriste.Lexiconul Hipcrime și alte opere ale sociologului ficțional Chad C. Mulligan constituie o sursă frecventă pentru citate, iar elementele argotice sunt presărate pe întreaga desfășurare a cărții. Este introdusă chiar și o nouă tehnologie, reprezentând o formă de programare mentală.
Cartea se concentrează asupra a doi oameni din New York, Donald Hogan și Norman Niblock House.[2] House devine director executiv al corporației atot-puternice General Technics și, folosindu-se de moștenireaafroamericană, avansează până în funcția de vice-președinte la vârsta de 26 de ani.
Hogan este un spion și împarte apartamentul cu House, acoperirea sa fiind aceea de student.
Cele două fire narative principale se referă la statulafrican fictiv Beninia (un nume care amintește deBenin din lumea noastră, deși la data scrierii cărții el era cunoscut sub numele deDahomey), care face un târg cu General Technics de a prelua administrarea țării, pentru a-i accelera dezvoltarea de la stadiul lumii a treia la cel de țară dezvoltată.
O acțiune secundară importantă este legată de o descoperire majoră în domeniulingineriei genetice, realizată în națiunea fictivă Yatakang (care pare a fiIndonezia), pe care Hogan este trimis de către guvernul SUA să o investigheze. Firele narative se intersectează în cele din urmă, dând naștere la consecințe importante pentru întreaga lume.
De-a lungul romanului apar citate din cărțile lui Chad C. Mulligan, un fost sociolog devenit comentator social[3], pentru a ilustra sau a oferi un element de contrast celor prezentate. Cărțile sunt:
Algis Budrys a declarat căZanzibar "îți taie respirația", afirmând că romanul "se încheagă aparent fără efort, creionând un viitor imediat după voie, despre care Brunner te convinge că așa va fi",Galaxy Science Fiction, mai 1969, pp. 138–40</ref>
Greg Bear a lăudatZanzibar la treizeci de ani după apariția lui ca fiind un roman science fiction care, în mod neobișnuit, nu a devenit depășit de când a fost publicat: "Nu este chiar viitorul pe care ni-l imaginăm, dar e la fel de proaspăt ca în 1968 și asta este o realizare de excepție!"[5]