Movatterモバイル変換


[0]ホーム

URL:


Sari la conținut
Wikipediaenciclopedia liberă
Căutare

Spania

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Spania
Reino de España
Drapelul SpanieiStema Spaniei
Drapelul SpanieiStema Spaniei
DevizăPlus Ultra
(Mai departe)
Localizarea Spaniei
Localizarea Spaniei
Localizarea Spaniei
Geografie
Suprafață 
 - totală505.990 km² (locul 51)
Apă (%)1,04 %
Cel mai înalt punctTeide[6] (3.718 m)Modificați la Wikidata
Cel mai jos punctMina de Las Cruces[*][5] (−107 m)Modificați la Wikidata
Cel mai mare orașMadrid
VeciniAndorra[7]
Portugalia[7]
Maroc
Franța[7]
Gibraltar[7]Modificați la Wikidata
Fus orarCET (UTC+1)
Ora de varăCEST (UTC+2)
Populație
 - Estimare 202147.415.750
Limbi oficialespaniolă2
Etnonimspanioli(pl.)
spaniol(masc.)
spaniolă(fem.)Modificați la Wikidata
Guvernare
Sistem politicmonarhie parlamentară[*]Modificați la Wikidata
Rege⁠(d)Felipe al VI-leaModificați la Wikidata
Prim-ministruPedro SánchezModificați la Wikidata
LegislativParlamentul SpanieiModificați la Wikidata
CamereCongresul Deputaților
Senatul Spaniei
CapitalaMadrid[7][9] ()Modificați la Wikidata
Istorie
Stat independent
Formaresecolul XV
Uniune1516
Unificare1469
De iure1716
De facto1812
Aderare laUE1 ianuarie1986
Economie
PIB (PPC)2021
 - Total$1.942 trilioane[1]
 - Pe cap de locuitor$41.736[1] (locul 26)
PIB (nominal)2021
 - Total$1.450 trilioane[1] (locul 13)
 - Pe cap de locuitor (locul 26)$31.178[1]
Gini (2019)33.0[4] (mediu)
IDU (2019) 0.904[2] (foarte înalt[3]) (locul 25)
Monedăeuro (EUR[10])Modificați la Wikidata
Coduri și identificatori
CodCIOESPModificați la Wikidata
Cod mobil214Modificați la Wikidata
Prefix telefonic+34Modificați la Wikidata
ISO 3166-2ESModificați la Wikidata
Domeniu Internet.es4
1: Numele țării în limbii cooficiale:

2: Sunt cooficiale:catalana înCatalonia,Insulele Baleare șiComunitatea Valenciană,galiciana înGalicia,araneza înCatalonia șibasca înȚara Bascilor șiNavarra.
3:Insulele Canare: UTC/UTC+1.

4: Se poate și folosi domeniul.eu, pentru că Spania face parte dinUniunea Europeană.
Prezență online
site web oficial
pagină Facebook
cont X
canal YouTube
hasthtag
Modificădate / text Consultați documentația formatului

Spania (înspaniolăEspaña;pronunțiespaniolă:/esˈpaɲa/), în mod oficialRegatul Spaniei[11] (înspaniolăReino de España), este o țară dinsud-vestul Europei, cu câteva mici teritorii pesteStrâmtoarea Gibraltar și înOceanul Atlantic. Teritoriul său continental european este situat înPeninsula Iberică. Teritoriul include și douăarhipelaguri:Insulele Canare de pe coastaAfricii de Nord șiInsulele Baleare înMarea Mediterană.Exclavele⁠(d) africaneCeuta,Melilla șiPeñón de Vélez de la Gomera[12] fac din Spania singura țară europeană care are o frontieră fizică cu o țară africană (Maroc).Mai multe insule mici dinMarea Alboran fac parte și ele din teritoriul spaniol.Zona continentală a țării⁠(d) este mărginită la sud și est de Marea Mediterană; la nord și nord-est deFranța,Andorra șiGolful Biscaya; iar la vest și nord-vest dePortugalia și, respectiv, Oceanul Atlantic.

Cu o suprafață de 505.983 km², Spania este cea mai mare țară dinEuropa de Sud, a doua cea mai mare țară dinEuropa de Vest șiUniunea Europeană șia patra cea mai întinsă țară de pecontinentul european. Cu o populație care depășește 48,6 milioane, Spania estea șasea țară din Europa ca populație șia patra din Uniunea Europeană. Capitala Spaniei și cel mai mare oraș esteMadrid; printre altezone urbane⁠(d) majore se numărăBarcelona,Valencia,Sevilla,Zaragoza,Málaga,Murcia,Palma,Las Palmas de Gran Canaria șiBilbao.

Prin migrație și colonizare, s-au dezvoltat în regiune diverse culturi alături defenicieni,greci,celți șicartaginezi⁠(d). Romanii au cucerit regiunea în preajma anului 200 î.e.n., numind-oHispania, după numele fenician anterior,Sp(a)n sauSpania.[13] Spania a rămas sub stăpânirea romană până laprăbușirea Imperiului Roman de Apus în secolul al IV-lea, perioadă care a declanșat pătrundereaconfederațiilor tribale germanice din Europa Centrală.Vizigoții au apărut ca facțiune dominantă până în secolul al V-lea,regatul lor întinzându-se pe o mare parte a peninsulei.

La începutul secolului al VIII-lea, Regatul Vizigot a fost cucerit deCalifatul Umayyad, ceea ce a adus peste 700 de ani dedominație musulmană. Spania Islamică a devenit un important centru economic și intelectual, orașul Cordoba fiind unul dintre cele mai mari și mai bogate din Europa. Câteva regate creștine au apărut la periferia nordică a Peninsulei Iberice, printre careLeón,Castilia,Aragon,Portugalia șiNavarra. În următoarele șapte secole, o expansiune intermitentă spre sud a acestor regate — încadrată metaistoric ca o „recucerire” sauReconquista — a culminat cu cucerirea creștină a ultimei entități statale musulmane,Regatul Nasrid al Granadei, în 1492. În același an,Cristofor Columb sosea înLumea Nouă în numelemonarhilor catolici, a căror unire dinastică a Castiliei și Aragonului este uneori considerată apariția Spaniei ca țară unificată. Din secolul al XVI-lea până la începutul secolului al XIX-lea, Spania a dominatunul dintre cele mai mari imperii din istorie, care a fost printre primeleimperii globale; imensa sa moștenire culturală și lingvistică include peste 570 de milioane dehispanofoni⁠(d),[14] spaniola fiind astfel adoua limbă din lume ca număr de vorbitori nativi, după chineza mandarină. În Spania se găseșteal treilea cel mai mare⁠(d) număr de locuri dinPatrimoniulMondial UNESCO.

Spania este odemocrație parlamentarălaică și omonarhie parlamentară,[15] cu regeleFelipe al VI-lea cașef de stat. Este oțară foarte dezvoltată[16] și oțară cu venituri ridicate, cua paisprezecea cea mai mare economie din lume după PIB-ul nominal; precum șia șaisprezecea ca mărime după PPP. Spania este membră aOrganizației Națiunilor Unite (ONU), aUniunii Europene (UE), azonei euro, aConsiliului Europei (CE), aOrganizației Statelor Ibero-Americane (OEI), aUniunii pentru Mediterana, aOrganizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO),Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD),Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE),Spațiului Schengen,Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) și multor altor organizații internaționale. Deși nu este un membru oficial, Spania are o „invitație permanentă” lasummit-urile G20, participând la fiecare summit, ceea ce facemembră de facto a grupului.[17]

Etimologie

[modificare |modificare sursă]

Originile denumiriiromaneHispania și a denumirii moderneEspaña sunt incerte, deși fenicienii și cartaginezii s-au referit la regiune caSpania, de aceea cea mai larg acceptată etimologie este unasemito-feniciană.[13][18] Au existat mai multe relatări și ipoteze despre originea sa:

Doamna din Elche, posibil înfățișând-o peTanit, dinIberia cartagineză⁠(d), secolul al IV-lea î.e.n.

SavantulrenascentistAntonio de Nebrija⁠(d) a sugerat că cuvântulHispania ar fi evoluat din cuvântuliberic⁠(d)Hispalis, care înseamnă „oraș al lumii occidentale”.

Jesús Luis Cunchillos⁠(es)[traduceți] a susținut că rădăcina termenuluispan ar fi cuvântulfenicianspy, care înseamnă „a lucra metale”. De aceea,i-spn-ya ar însemna „țara unde se lucrează metale”.[19] Ar putea fi o derivare a termenului fenicianI-Shpania, adică „insula iepurilor”, „țara iepurilor” sau „marginea”, o referire la poziția Spaniei la capătul Mediteranei; monedele romane bătute în regiune începând cu domnia luiHadrian prezintă o siluetă feminină cu un iepure la picioare,[20] iarStrabon i-a spus „țara iepurilor”. Cuvântul în chestiune (comparabil cuShafan din ebraica modernă) înseamnă de fapt „Hyrax”, posibil pentru că fenicienii confundau cele două animale.[21]

Hispania poate deriva din utilizarea poetică a termenuluiHesperia⁠(d), reflectândpercepția grecească a Italiei ca „țară occidentală” sau „țară a soarelui-apune” (Hesperia,Ἑσπερία îngreacă) și Spania, fiind și mai la vest, caHesperia ultima.[22]

Există afirmația că „Hispania” a deriva din cuvântulbascEzpanna, care înseamnă „margine” sau „hotar”, o altă referire la faptul că Peninsula Iberică constituie colțul de sud-vest al continentului european.[22]

Doi erudiți spanioli din secolul al XV-lea,Don Isaac Abravanel șiSolomon ibn Verga⁠(d), au dat o explicație considerată astăzi folclorică. Ambii au scris în două lucrări publicate diferite că primii evrei care au ajuns în Spania au fost aduși cu corabia de către Phiros, care era confederat cu regele Babilonului când a asediat Ierusalimul. Phiros eragrec din naștere, dar i se dăduse un regat în Spania. Phiros s-a înrudit prin căsătorie cu Espan, nepotul regelui Heracles, care a condus și el un regat în Spania. Mai târziu, Heracles a renunțat la tronul său, preferând Grecia natală, lăsându-și regatul pe seama nepotului său, Espan, de la care și-a luat numele țaraEspaña (Spania). Pe baza mărturiilor lor, acest eponim ar fi fost deja utilizat în Spania pe la 350 î.e.n.[23]

Istorie

[modificare |modificare sursă]

Istoria scrisă a Peninsulei Iberice începe cu relatări despre un ținut populat în mare parte deiberi⁠(d),basci șicelți. La început, zonele de coastă au fost colonizate de cătrefenicieni, care au fondat cele mai vechi orașe din Europa de Vest,Cádiz șiMálaga. Influența feniciană s-a extins pe măsură ce o mare parte a Peninsulei a fost încorporată în cele din urmă înImperiul Cartaginez, devenind un teatru major alRăzboaielor Punice împotrivaImperiului Roman în expansiune. După ocucerire dificilă⁠(d), peninsula a intrat pe deplin substăpânire romană⁠(d). În Evul Mediu timpuriu, ea a intrat substăpânire vizigotă și apoi o mare parte a fost cucerită de invadatoriimusulmani dinAfrica de Nord. Într-unproces care a durat secole, micile regate creștine din nord au recâștigat treptat controlul asupra peninsulei. Ultimul stat musulmana căzut în 1492⁠(d), și, în același an, Columb a ajuns în America. S-a născut astfelun imperiu global care a făcut ca Spania să devină cel mai puternic regat din Europa, principala putere mondială timp de un secol și jumătate, și cel mai mare imperiu de peste mări timp de trei secole.

Războaiele continue și alte probleme au dus în cele din urmă la pierderea treptată a acestui statut.Conflictul napoleonian din Spania a dus la haos, declanșând mișcări de independență care au sfâșiat cea mai mare parte a imperiului și au lăsat țara instabilă din punct de vedere politic. Spania a suferit unrăzboi civil devastator în anii 1930 și apoi a intrat sub conducerea unuiguvern autoritar, care a condus țara printr-o perioadă de stagnare, urmată de o creștere bruscă a economiei. În cele din urmă, democrațiaa fost restabilită sub forma unei monarhii constituționale parlamentare. Spania a aderat la Uniunea Europeană, trecând printr-o renaștere culturală și o creștere economică constantă până la începutul secolului al XXI-lea, într-o nouă lume globalizată, cu provocări economice și ecologice diferite.

Preistoria și popoare preromane

[modificare |modificare sursă]
Castru celtic în Galicia

Cercetările arheologice de laAtapuerca indică faptul că Peninsula Iberică a fost populată dehominizi acum 1,2 milioane de ani.[24] ÎnAtapuerca s-au găsit fosile de la primiihominini cunoscuți din Europa,Homo antecessor. Oamenii moderni au ajuns pentru prima dată în Peninsula Iberică, dinspre nord, pe jos, acum aproximativ 35.000 de ani.[25] Cele mai cunoscute artefacte ale acestor așezări umane preistorice sunt faimoasele picturi dinpeștera Altamira din Cantabria din nordul Iberiei, care au fost create pe la 35.600 până la 13.500î.e.n. deoameni de Cro-Magnon⁠(d).[26][27] Dovezile arheologice și genetice sugerează că Peninsula Iberică a funcționat ca unul dintre numeroasele refugii majore din care nordul Europei a fost repopulat după sfârșitulultimei ere glaciare⁠(d).

Cele mai mari grupuri care locuiau în Peninsula Iberică înainte de cucerirea romană erauiberii⁠(d) șicelții. Iberii au locuit în partea mediteraneană a peninsulei, de la nord-est la sud-est. Celții au locuit o mare parte din laturile interioare și atlantice ale peninsulei, de la nord-vest la sud-vest.Bascii au ocupat zona de vest a lanțului muntos al Pirineilor și zonele adiacente, culturatartesilor influențați de fenicieni a înflorit în sud-vest, iarlusitanii⁠(d) șivetonii au ocupat zone în vestul central. Mai multe orașe au fost fondate de-a lungul coastei de cătrefenicieni, iar în est,grecii⁠(d) au înființat avanposturi comerciale și colonii. În cele din urmă, feniciano-cartaginezii⁠(d) s-au extins spre interior spre meseta; totuși, datorită triburilor războinice din interior, cartaginezii s-au stabilit doar pe coastele Peninsulei Iberice.

Hispania romană și Regatul Vizigot

[modificare |modificare sursă]
Amfiteatrul Roman⁠(d) dinMérida

În timpul celui deal Doilea Război Punic, aproximativ între 210 și 205 î.e.n.,Republica Romană în expansiune a capturat coloniile comerciale cartagineze aflate de-a lungul coastei mediteraneene. Deși romanii au avut nevoie de aproape două secole pentru a finalizacucerirea Peninsulei Iberice⁠(d), aceștia și-au păstrat controlul timp de peste șase secole. Dominația romană era susținută de lege, limba latină șidrumurile romane.[28]

Culturile populației celtice și iberice au fost treptatromanizate⁠(d) (latinizate) cu viteze diferite, în funcție de partea dinHispania în care trăiau, liderii locali fiind admiși în clasa aristocratică romană.[a][29] Hispania a servit drept grânar pentru piața romană, iar porturile sale exportau aur,lână,ulei de măsline și vin. Producția agricolă a crescut odată cu introducerea proiectelor de irigații, dintre care unele rămân și astăzi în uz. ÎmpărațiiHadrian,Traian,Teodosie I și filosofulSeneca s-au născut în Hispania.[b] Creștinismul a fost introdus în Hispania în secolul I e.n. și a devenit popular în orașe în secolul al II-lea e.n. În cea mai mare parte, limbile și religia actuale ale Spaniei, precum și baza legilor sale, provin din această perioadă.[28]

Reccared I⁠(d) și episcopii în timpulConciliului III din Toledo⁠(d), 589.Codex Vigilanus⁠(d), fol. 145,Biblioteca del Escorial

Slăbirea jurisdicției Imperiului Roman de Apus în Hispania a început în 409, cândsuebii șivandaliigermanici, împreună cualaniisarmatici, au intrat în peninsulă la invitația unui uzurpator roman. Aceste triburi traversaserăRinul la începutul anului 407 și devastaserăGalia. Suebii au format un regat în ceea ce este astăziGalicia modernă și nordulPortugaliei, în timp ce vandalii s-au stabilit în sudul Spaniei până la 420, înainte de a trece în Africa de Nord în 429 și de acuceri⁠(d) Cartagina în 439. Pe măsură ce Imperiul Roman de Apus s-a dezintegrat, baza socială și economică a devenit mult simplificată: dar chiar și într-o formă modificată, regimurile succesoare au menținut multe dintre instituțiile și legile imperiului târziu, inclusiv creștinismul și asimilarea la cultura romană aflată în evoluție.

Coroana votivă⁠(d) a luiRecceswinth⁠(d) dinTezaurul de la Guarrazar

Bizantinii au înființat o provincie occidentală,Spania, în sud, cu intenția de a revigora stăpânirea romană în toată Iberia. În cele din urmă, însă, Hispania a fost reunită subdominație vizigotă. Aceștivizigoți sau goți occidentali, după ce auprădat Roma sub conducerea luiAlaric (410), s-au îndreptat sprePeninsula Iberică, în frunte cuAthaulf⁠(d), și au ocupat porțiunea nord-estică.Wallia⁠(d) și-a extins stăpânirea pe cea mai mare parte a peninsulei, ținându-i pe suebi blocați în Galicia.Teodoric I a participat, împreună cu romanii și francii, labătălia de pe Câmpiile Catalaunice, unde a fost învinsAttila.Euric⁠(d) (466), care a pus capăt ultimelor rămășițe ale puterii romane din peninsulă, poate fi considerat primul monarh al Spaniei, deși suebii și-au păstrat independența în Galicia. Euric a fost și primul rege care a dat legi scrise vizigoților. În următoarele domnii, regii catolici ai Franței și-au asumat rolul de protectori ai hispano-romanilor catolici împotriva arianismului vizigoților, iar înrăzboaiele⁠(d) care au urmat,Alaric al II-lea⁠(d) șiAmalaric⁠(d) și-au pierdut viețile.

Athanagild⁠(d), răsculat împotriva regeluiAgila⁠(d), a chemat bizantinii și, ca răsplată pentru ajutorul pe care i l-au dat, le-a cedat zonele maritime din sud-est (554).Liuvigild⁠(d) a restabilit unitatea politică a peninsulei, supunându-i pe suebi, dar diviziunile religioase ale țării, ajungând chiar și la familia regală, au adus un război civil.Sfântul Hermengild, fiul regelui, punându-se în fruntea catolicilor, a fost învins și luat prizonier, și a suferit martiriul pentru că a respins comuniunea cu arienii.Reccared⁠(d), fiul lui Liuvigild și fratele Sfântului Hermengild, a adăugat unitate religioasă unității politice realizate de tatăl său, acceptând credința catolică înConciliul III din Toledo⁠(d) (589). Unitatea religioasă stabilită de acest conciliu a stat la baza acelei fuziuni a goților cu hispano-romanii care a dus la formarea poporului spaniol.Sisebut⁠(d) șiSuintila⁠(d) au finalizat expulzarea bizantinilor din Spania.[30]

Căsătoriile mixte între vizigoți și hispano-romani au fost interzise, deși în practică nu au putut fi în totalitate împiedicate, și au fost legalizate în cele din urmă de Liuvigild.[31] Savanții gotici spanioli, precumBraulio din Zaragoza⁠(d) șiIsidor din Sevilla, au jucat un rol important în conservareaculturii clasice grecești și romane⁠(d). Isidor a fost unul dintre cei mai influenți clerici și filosofi dinEvul Mediu din Europa, iar teoriile sale au fost vitale și pentru conversia Regatului Vizigot dintr-o țarăariană într-una catolică înConciliile de la Toledo⁠(d). Isidor a creat primaenciclopedie occidentală care a avut un impact uriaș în Evul Mediu.[32]

Epoca musulmană și Reconquista

[modificare |modificare sursă]
Moartea lideruluifrancRoland înfrânt de oalianță bască șimusulmană-Mulwallad (Banu Qasi⁠(d)) înbătălia din trecătoarea Roncevaux (778)⁠(d) a dat naștereRegatului Navarrei condus deÍñigo Arista⁠(d).

În secolul al VIII-lea, aproape toatăPeninsula Iberică a fostcucerită (711–718) dearmatele musulmane predominantmaure din Africa de Nord. Aceste cuceriri au făcut parte din expansiuneaCalifatului Umayyad. Doar o mică zonă montană din nord-vestul peninsulei a reușit să reziste invaziei inițiale. Legenda spune căcontele Julian⁠(d), guvernatorul Ceutei, ca răzbunare pentru violarea fiicei sale,Florinda⁠(d), de către regeleRoderic⁠(d), i-a invitat pe musulmani și le-a deschis porțile peninsulei.

Conformlegii islamice, creștinilor șievreilor li s-a acordat statutul inferior dedhimmi⁠(d). Acest statut le permitea creștinilor și evreilor să își practice religiile caOameni ai Cărții⁠(d) (credincioși ai unor religii monoteiste avraamice), dar li se impunea plata unui impozit special și aveau drepturi legale și sociale inferioare celor ale musulmanilor.[33][34]

Conversia laIslam a decurs într-un ritm din ce în ce mai alert. Se crede cămuladíes⁠(d) (musulmanii de origine etnicăiberică) ajunseseră să formeze majoritatea populației din Al-Andalus pe la sfârșitul secolului al X-lea.[35][36]

Comunitatea musulmană din Peninsula Iberică era ea însăși diversă și frământată de tensiuni sociale.Berberii din Africa de Nord, care furnizaseră cea mai mare parte a armatelor invadatoare,au intrat în conflict cu elitele arabe⁠(d) originare dinOrientul Mijlociu.[c] Cu timpul, s-au stabilit mari populații maure, în special învalea râului Guadalquivir, în câmpia de coastă aValenciei, pevalea râului Ebru și (spre sfârșitul acestei perioade) în regiunea montanăGranada.[36]

Marea Moschee din Córdoba se numără printre celemai vechi clădiri de moschei din lume⁠(d)

Córdoba, capitala califatului începând cu domnia luiAbd-ar-Rahman al III-lea, era cel mai mare, mai bogat și mai sofisticat oraș din vestul Europei. Comerțul mediteranean și schimburile culturale au înflorit. Musulmanii au importat o bogată tradiție intelectuală din Orientul Mijlociu și Africa de Nord. Unii filosofi importanți de la acea vreme au fostAverroes,Ibn Arabi șiMaimonide.Culturile romanizate din Peninsula Iberică au interacționat cu culturile musulmane și evreiești în moduri complexe, oferind regiunii o cultură distinctă.[36] În afara orașelor, unde locuia marea majoritate a populației, sistemul de proprietate funciară din epoca romană a rămas în mare parte intact, deoarece liderii musulmani rareori i-au deposedat pe proprietarii de terenuri, iar introducerea de noi culturi și tehnici a dus la o extindere a agriculturii, introducând noi produse care proveneau din Asia sau din fostele teritorii aleImperiului Roman.[37]

În secolul al XI-lea, teritoriile musulmane s-au fărâmițat în statele rivaleTaifa⁠(d) (arab, berber și slav),[38] dând micilor state creștine ocazia de a-și lărgi teritoriile.[36] Sosirea din Africa de Nord a sectelor islamice conducătoare aleAlmoravizilor șiAlmohazilor a restabilit unitatea teritoriilor musulmane, cu o aplicare mai strictă și mai puțin tolerantă a islamului, și a adus o revigorare a situației musulmanilor. Acest stat islamic reunit a cunoscut mai mult de un secol de succese care au anulat parțial câștigurile creștinilor.

Bazilica San Isidoro⁠(d),León

Reconquista (Recucerirea) a fost perioada de câteva secole în care stăpânirea creștină a fost restabilită în Peninsula Iberică.Reconquista este considerată a fi început cubătălia de la Covadonga, câștigată deDon Pelayo⁠(d) în 722 și a fost concurentă cu perioada stăpânirii musulmane din Peninsula Iberică. Victoria armatei creștine asupra forțelor musulmane a dus la creareaRegatului creștin al Asturiei de-a lungul munților de pe coasta de nord-vest. La scurt timp, în 739, forțele musulmane au fost alungate dinGalicia, care avea să găzduiască în cele din urmă unul dintre cele mai sfinte locuri din Europa medievală,Santiago de Compostela, și a fost încorporat în noul regat creștin.

În 1030,Regatul Navarrei controlacomitatele Aragonului⁠(d) șiCastiliei⁠(d), care mai târziu au devenit mari regate ale vremii.

Vikingii au invadat Galicia în 844, dar au fost învinși deRamiro I al Asturiei⁠(d) laA Coruña. Multe dintre victimele din rândul vikingilor au fost produse debalistele galicienilor — arme puternice cu proiectil cu torsiune, care arătau mai degrabă ca arbalete gigantice. 70 de nave vikinge au fost capturate și arse.[39][40] Vikingii au atacat Galicia din nou în 859, în timpul domniei luiOrdoño I al Asturiilor. Ordoño era angajat în acest moment împotriva dușmanilor săi constanți, maurii; dar un conte al provinciei, Don Pedro, i-a atacat pe vikingi și i-a învins.[41]

Regatul Leónului a fost cel mai puternic regat creștin timp de secole. În 1188 a avut loc prima sesiune parlamentară modernă din Europa laLeón (Cortesul din León⁠(d)).Regatul Castiliei, format din teritoriul leonez, a fost succesorul său ca cel mai puternic regat. Regii și nobilimea au luptat pentru putere și influență în această perioadă. Exemplul împăraților romani a influențat obiectivul politic al Coroanei, în timp ce nobilii au beneficiat defeudalism.

Petronilla de Aragon șiRamon Berenguer IV, contele de Barcelona⁠(d) .

Armatele musulmane au avansat și la nord de Pirinei, dar au fost înfrânte de forțele francilor înbătălia de la Poitiers,Francia și împinse din cea mai sudică regiune a Franței actuale, de-a lungul coastei, până în anii 760. Mai târziu,forțele francilor au înființatcomitate creștine⁠(d) la sud de Pirinei. Aceste mărci aveau să crească în regateleNavarrei șiAragonului.[42] Timp de câteva secole, frontiera fluctuantă dintre zonele controlate de musulmani și cele creștine din Iberia a fost de-a lungul râurilorEbru șiDuero.

Transmiterea islamică a clasicilor⁠(d) este principalacontribuție musulmană la Europa Medievală⁠(d).Limba castiliană — mai frecvent cunoscută (mai ales în istorie și în prezent) ca „spaniolă” după ce a devenit limba națională șilingua franca a Spaniei — a evoluat dinlatina vulgară, la fel ca și altelimbi romanice ale Spaniei, precumcatalana,asturiana⁠(d) șigaliciana⁠(d), precum și alte limbi romanice din Europa latină.Basca, singura limbă neromanică din Spania, a continuat să evolueze de la basca timpurie la cea medievală.Glosas Emilianenses⁠(d) (găsite laMănăstirile din San Millán de la Cogolla⁠(d) și scrise în latină, bască și romanică) au o mare valoare, ca unul dintre primele exemple scrise ale unor limbi romanice iberice.[43]

DestrămareaAl-Andalusului în regatele taifa concurente a ajutat regatele creștine iberice îndelung încercate să câștige inițiativa. Capturarea orașului strategicToledo în 1085 a marcat o schimbare semnificativă a echilibrului puterii în favoarea regatelor creștine. După o mare resurgență musulmană în secolul al XII-lea, marile cetăți maure din sud au căzut în mâinile Castiliei în secolul al XIII-lea — Córdoba în 1236 șiSevilla în 1248.Comitatul Barcelona⁠(d) șiRegatul Aragonului au intrat într-o uniune dinastică și au câștigat teritoriu și putere la Marea Mediterană. În 1229, a fost cucerităMallorca, apoi a urmatValencia în 1238. În secolele al XIII-lea și al XIV-lea, dinastiaMarinizilor⁠(d) dinMaroc a invadat și și-a stabilit unele capete de pod pe coasta de sud, dar a eșuat în încercarea de a restabili stăpânirea nord-africană asupra Peninsulei Iberice și au fost în curând alungați.

Portretul luiAlfonso al X-lea al Castiliei și Leonului din codexul Tumbo "A" din Santiago (datat între 1229 și 1255)

După 781 de ani deprezență musulmană în Spania, ultimul sultanatnasrid⁠(d) dinGranada, unstat tributar, a capitulat în sfârșit în 1492 monarhilor catoliciregina Isabella I aCastiliei[44] șiregele Ferdinand al II-lea alAragonului.[45][46][47]

Bătălia de la La Rochelle⁠(d), 1372

De la mijlocul secolului al XIII-lea, literatura și filozofia au început să înflorească din nou în regatele creștine peninsulare, pe baza tradițiilor romane și gotice. Un filosof important din acest timp esteRamon Llull.Abraham Cresques⁠(d) a fost un important cartograf evreu.Dreptul roman și instituțiile sale au fost modelul legiuitorilor. RegeleAlfonso al X-lea al Castiliei s-a concentrat pe întărirea acestui trecut roman și gotic și, de asemenea, pe conectarea regatelor creștine iberice cu restulcreștinătății europene medievale. Alfonso a lucrat pentru a fi ales împărat alSfântului Imperiu Roman și a publicat codulSiete Partidas.⁠(d)Școala de traducători din Toledo⁠(d) este numele care descrie în mod obișnuit grupul de cărturari care au lucrat împreună în orașul Toledo în secolele al XII-lea și al XIII-lea, pentru a traduce multe dintre lucrările filosofice și științifice dinaraba clasică,greaca vece șiebraica veche.

Secolul al XIII-lea a fost martor și la expansiuneaCoroanei Aragonului, centrată în nord-estul Spaniei, asupra insulelor din Marea Mediterană, până laSicilia și Neapole.[48] În această perioadăau fost înființate universitățile din Palencia⁠(d) (1212/1263) șiSalamanca (1218/1254).Moartea Neagră din 1348 și 1349 a devastat Spania.[49]

Catalanii și aragonienii s-au oferitîmpăratului bizantinAndronic al II-lea Paleologul pentru alupta cu turcii. După ce au cucerit teritorii din Asia Mică, ei și-au întors armele împotriva bizantinilor, care le-au ucis conducătorii; dar pentru această trădare, spaniolii, sub conducerea lui Bernard de Rocafort și Berenguer de Entenca, au cerut pedeapsa cumplită celebrată în istorie drept „Răzbunarea Catalană” șiau luat⁠(d)ducatul francde Atena⁠(d) (1311). Linia regală a Aragonului a dispărut odată cuMartin Umanistul⁠(d), iarCompromisul de la Caspe⁠(d) a dat coroanaCasei de Trastámara, care domnea deja în Castilia.

Ca și în restul Europei din Evul Mediu târziu,antisemitismul⁠(d) a crescut foarte mult în secolul al XIV-lea în regatele creștine (un eveniment cheie în acest sens a fost Moartea Neagră, deoarece evreii erau acuzați că otrăveau apele).[50] La mijlocul secolului al XIV-lea au existat ucideri în masă în Aragon și 12.000 de evrei au fost uciși la Toledo. În 1391, mulțimile creștine au mers din oraș în oraș în toată Castilia și Aragonul, ucigând aproximativ 50.000 de evrei.[51][52][53][54][55][56] Femeile și copiii au fost vânduți ca sclavi musulmanilor, iar multe sinagogi au fost transformate în biserici. Potrivit luiHasdai Crescas⁠(d), aproximativ 70 de comunități evreiești au fost distruse.[57]Sfântul Vincent Ferrer a convertit nenumărați evrei, printre care pe rabinul Josuah Halorqui, care a luat numele deJerónimo de Santa Fe⁠(d) și în orașul său i-a convertit pe mulți dintre foștii săi coreligionari în faimosulDisputatio din Tortosa⁠(d) (1413–1414).

Imperiul Spaniol

[modificare |modificare sursă]
Cristofor Columb se întâlnește cuIsabela I a Castiliei și cuFerdinand al II-lea al Aragonului înAlcázarul din Córdoba⁠(d)

În 1469, coroanele regatelor creștineCastilia șiAragon au fost unite princăsătoriaIsabelei I de Castilia cuFerdinand al II-lea de Aragon. Anul 1478 a început finalizarea cuceririiInsulelor Canare și în 1492, forțele combinate ale Castiliei și Aragonului au capturatEmiratul Granadei de la ultimul său conducător,Muhammad al XII-lea⁠(d), punând capăt ultimei rămășițe a unei prezențe islamice de 781 de ani în Peninsula Iberică. În același an,evreilor din Spania⁠(d) li s-aordonat să se convertească⁠(d) lacatolicism sub amenințarea că altfel vor fiexpulzați din teritoriile spaniole în timpulInchiziției spaniole.[58] Până la 200.000 de evrei au fostexpulzați din Spania⁠(d).[59][60][61] Au urmat expulzările din1493 din Sicilia aragoneză⁠(d) și dinPortugalia în 1497⁠(d).Tratatul de la Granada⁠(d) garanta toleranța religioasă față de musulmani,[62] dar a funcționat doar câțiva ani, înainte ca Islamul să fie scos în afara legii în 1502 în Regatul Castiliei și în 1527 în Regatul Aragon, ceea ce a făcut ca mare parte a minorității musulmane a Spaniei să devină oficialmoriscos⁠(d) creștini. La câteva decenii după rebeliunea moriscoșilor din Granada cunoscută sub numele deRăzboiul Alpujarras⁠(d), o proporție semnificativă din populația fostă musulmană a Spaniei a fost expulzată, stabilindu-se în principal în Africa de Nord.[d][63] Între 1609 și 1614, peste 300.000 demoriscos au fost trimiși pe nave în Africa de Nord și în alte locații și, din această cifră, aproximativ 50.000 au murit opunându-seexpulzării⁠(d) și 60.000 au murit pe drum.[64][65][66]

Anul 1492 a marcat și sosirea luiCristofor Columb înLumea Nouă, în timpul unei călătorii finanțate de Isabella. Prima călătorie a lui Columb a traversat Atlanticul și a ajuns în Insulele Caraibe, începând explorarea și cucerirea europeană a Americii, deși Columb a rămas convins că ajunsese înOrient. Un număr mare deindigeni americani au murit în lupta împotriva spaniolilor în timpul cuceririi,[67] iar alții au murit din diferite alte cauze. Unii cercetători consideră perioada inițială acuceririi spaniole — de la prima debarcare a lui Columb în Bahamas până la mijlocul secolului al XVI-lea — ca fiind cea mai evidentă situație degenocid din istoria omenirii.[68] Numărul morților ar fi putut ajunge la aproximativ 70 de milioane de indigeni (din 80 de milioane) în această perioadă, deoarece bolile precum variola, rujeola, gripa și tifosul, aduse în America de cuceritori, au decimat populația pre-columbiană.[69]

Codul lui Lienzo de Tlaxcala⁠(d) care arată întâlnirea din 1519 aconquistadoruluiHernán Cortés și a consilierului săuLa Malinche⁠(d) cu împăratul aztecMoctezuma al II-lea laTenochtitlan. Malinche a jucat un rol cheie în facilacucerire a Mexicului.

Colonizarea spaniolă a Americii a început cu colonizarea Caraibelor. A fost urmată de cucerirea unor puternice formațiuni statele precolumbiene din Mexicul central și de pe coasta Pacificului din America de Sud.Amestecul rasial dintre culturile și oamenii băștinași pe dee o parte și spanioli pe de altă parte a devenit norma. O expediție sponsorizată de coroana spaniolă a finalizat prima călătorie în jurul lumii din istoria omenirii,circumnavigația Magellan-Elcano⁠(d).Tornaviaje⁠(d) sau ruta de întoarcere din Filipine către Mexic a făcut posibilă ruta comercială agalionului Manila.⁠(d) Spaniolii s-au întâlnit din nou cu Islamul înAsia de Sud-Est și, pentru a încorporaFilipinele, expedițiile spaniole organizate dinMexicul recent creștinat auinvadat⁠(d) teritoriile filipineze aleSultanatului din Brunei⁠(d). Spaniolii s-au folosit de conflictul dintre regatele filipineze păgâne și musulmane pentru a le opune unele celorlalți, folosind astfel principiul „dezbină și cucerește”.[70] Spaniolii au văzut în războiul cu musulmanii dinBrunei și Filipine⁠(d) o repetare aReconquistei.[71]

În perioada modernă timpurie, a urmat o centralizare a puterii regale în detrimentul nobilimii locale, iar cuvântulEspaña, a cărui rădăcină este numele anticHispania, a început să fie folosit în mod obișnuit pentru a desemna întregul celor două regate, Castilia și Aragon.[63] Prin reformele lor politice, juridice, religioase și militare pe scară largă, monarhia hispanică a devenit oputere mondială⁠(d).

Unirea coroanelor Aragonului și Castiliei prin căsătoria suveranilor lor a pus baza Spaniei moderne și a Imperiului Spaniol, deși fiecare regat al Spaniei rămânea, din punct de vedere social, politic, legal, monetar și lingvistic, o țară separată.[72][73]

Două mari răscoale au izbucnit pe la începutul domniei împăratului habsburgic,Carol al V-lea:Răscoala Comuneros⁠(d) din Coroana Castiliei șiRăscoala Frățiilor⁠(d) din Coroana Aragonului.

Spania Habsburgică a fost una dintre principalele puteri mondiale de-a lungul secolului al XVI-lea și în cea mai mare parte a secolului al XVII-lea, o poziție consolidată de comerț și bogăție provenită din posesiunile coloniale. Regatul a devenit primaputere maritimă⁠(d) a lumii. A atins apogeul în timpul domniei primilor doimonarhi Habsburgi spanioli —Carol I (1516–1556) șiFilip al II-lea (1556–1598). În această perioadă au avut locRăzboaiele Italiene,Războiul Schmalkaldic⁠(d),Revolta Olandeză,Războiul Succesiunii Portugheze⁠(d), ciocniri cuotomanii, intervenția înRăzboaiele Religioase Franceze⁠(d) șiRăzboiul Anglo-Spaniol⁠(d)[74]

Harta anacronică a Imperiului spaniol
Principalele căi comerciale ale Imperiului spaniol

Prin explorarea și cucerirea sau alianțele și moștenirea căsătoriei regale,Imperiul Spaniol s-a extins pentru a include vaste zone din America, insule din zona Asia-Pacific, zone din Italia, orașe din Africa de Nord, precum și părți din ceea ce este acum Franța, Germania,Belgia,Luxemburg șiȚările de Jos.Prima circumnavigație⁠(d) a lumii a fost efectuată în 1519–1521. A fost primul imperiu peste care se spunea căsoarele nu apune niciodată⁠(d). Aceasta a fost oepocă a descoperirilor, cu explorări îndrăznețe pe mare și pe uscat, deschiderea de noirute comerciale⁠(d) peste oceane, cuceriri și începuturilecolonialismului european. Exploratorii spanioli au adus înapoimetale prețioase, mirodenii, obiecte de lux și plante necunoscute până atunci, și au jucat un rol important în transformarea felului cum înțelegeau europenii lumea.[75] Eflorescența culturală observată în această perioadă este acum denumităEpoca de Aur Spaniolă. Extinderea imperiului a provocat o imense frământări în America, pe măsură ce prăbușirea societăților și imperiilor și bolile noi din Europa au devastat populațiile indigene americane. Aparițiaumanismului,Contrareforma și noile descoperiri și cuceriri geografice au ridicat probleme care au fost abordate de mișcarea intelectuală cunoscută acum sub numele deȘcoala din Salamanca⁠(d), care a dezvoltat primele teorii moderne despre ceea ce acum se numeștedreptul internațional și drepturile omului.Juan Luis Vives⁠(d) a fost un alt umanist proeminent în această perioadă.

Supremația maritimă a Spaniei din secolul al XVI-lea a fost demonstrată de victoria asupra otomanilor laLepanto în 1571 și apoi, după dezastrulInvincibilei Armade în 1588, într-o serie de victorii împotrivaAngliei înRăzboiul Anglo-Spaniol din 1585–1604⁠(d). Cu toate acestea, în deceniile mijlocii ale secolului al XVII-lea, puterea maritimă a Spaniei a intrat într-un declin îndelungat, cu din ce în ce mai multe înfrângeri împotrivaProvinciilor Unite și apoi a Angliei; astfel că, prin anii 1660, îi era greu să-și mai apere posesiunile de peste mări de pirați și corsari.

Reforma Protestantă a atras regatul din ce în ce mai adânc în mocirla războaielor încărcate de religie. Rezultatul a fost o țară forțată să-și extindă permanent eforturile militare în Europa și în Marea Mediterană.[76] Până în deceniile de mijloc ale unui secol al XVII-lea marcat în Europa de războaie șiepidemii⁠(d), Habsburgii spanioli implicaseră țara în conflicte politico-religioase la nivelul întregului continent. Aceste conflicte i-au secătuit resursele și i-au subminat economia în general. Spania a reușit să păstreze controlul asupra celei mai mari părți a împrăștiatuluiImperiu Habsburgic și să ajute forțele imperiale aleSfântului Imperiu Roman să inverseze o mare parte din progresele făcute de forțele protestante, dar a fost în cele din urmă obligată să recunoascăsepararea Portugaliei⁠(d) și a Provinciilor Unite și, în cele din urmă, a suferit unele înfrângeri militare serioase în fața Franței în ultimele etape aleRăzboiului de Treizeci de Ani.[77] În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, Spania a intrat într-un declin treptat, timp în care a cedat mai multe mici teritorii Franței și Angliei; cu toate acestea, și-a menținut și și-a lărgit vastul imperiu de peste mări, care a rămas intact până la începutul secolului al XIX-lea.

Familia lui Filip al V-lea⁠(d). În timpulIluminismului din Spania⁠(d) a domnit o nouă familie regală,Casa de Bourbon.

Declinul a culminat cu o controversă privind succesiunea la tron care a consumat primii ani ai secolului al XVIII-lea.Războiul de Succesiune Spaniolă a fost un amplu conflict internațional combinat cu un război civil și avea să se soldeze cu pierderea posesiunilor europene și a poziției de mare putere continentală.[78] În timpul acestui război, a fost instalată o nouă dinastie originară din Franța,Bourbonii. Demult unite doar prin Coroană, regatele spaniole s-au unificat într-un singur adevărat stat spaniol atunci când primul rege Bourbon,Filip al V-lea, a unit coroanele Castiliei și Aragonului într-una singură, abolind multe dintre vechile privilegii și legi regionale.[79]

Secolul al XVIII-lea a adus o recuperare treptată și o creștere a prosperității în mare parte a imperiului. Noua monarhie de Bourbon s-a inspirat din sistemul francez de modernizare a administrației și a economiei.Ideile iluministe⁠(d) au început să câștige teren în rândul unora dintre elite și membri ai familiei regale.Reformatorii Bourboni⁠(d) au creat miliții disciplinate în toată zona Atlanticului. Spania avea nevoie de orice sursă de forță umană de care putea beneficia în timpul războaielor aparent nesfârșite din secolul al XVIII-lea — Războiul de Succesiune Spaniolă sauRăzboiul Reginei Anne⁠(d) (1702–1713),Războiul pentru urechea lui Jenkins (1739–1742) care a devenitRăzboiul de Succesiune Austriacă (1740–1748),Războiul de Șapte Ani (1756–1763) șiRăzboiul Anglo-Spaniol⁠(d) (1779–1783) — și noile sale miliții disciplinate au luptat în jurul Atlanticului, după cum era nevoie.

Liberalismul și statul național

[modificare |modificare sursă]
Rafael del Riego a condus răscoala anti-absolutistă care a declanșatTrienio Liberal⁠(d), parte aRevoluțiilor din 1820⁠(d) din Europa. Când absolutiștii au preluat din nou puterea, el a fost executat.

În 1793, Spania a intrat în război împotriva noiiRepublici Franceze revoluționare ca membră aprimei coaliții. A urmatRăzboiul Pirineilor⁠(d), care a polarizat țara într-o reacție împotrivaelitelor galicizate⁠(d) și în urma înfrângerii pe câmpul de luptă, s-a încheiat pacea cu Franța în 1795 printratatul de la Basel⁠(d) prin care Spania pierdea controlul asupra a două treimi din insulaHispaniola. Primul ministru,Manuel Godoy, s-a asigurat apoi că Spania se aliază cu Franța în scurtulRăzboi al celei de a Treia Coaliții, care s-a încheiat cu victoria maritimă britanică înbătălia de la Trafalgar din 1805. În 1807, un tratat secret între Napoleon și nepopularul prim-ministru spaniol a dus la o nouă declarație de război împotriva Marii Britanii și Portugaliei. Trupele lui Napoleon au intrat în țară pentru a invada Portugalia, dar au ocupat în schimb cetățile majore ale Spaniei. Regele spaniol a abdicat în favoarea frateluiNapoleon,Joseph Bonaparte.

Joseph Bonaparte a fost văzut ca unmonarh-marionetă⁠(d) și a fost privit cu dispreț de către spanioli.Răscoala din 2 mai 1808⁠(d) a fost una dintre numeroasele răscoale naționaliste din toată țara împotriva regimului bonapartist.[80] Aceste revolte au marcat începutul unui devastatorrăzboi de independență împotriva regimului napoleonian.[81] Cele mai celebrate bătălii ale acestui război au fost cele de laBruch⁠(d), în zonele înalte din Montserrat, în care țărănimea catalană a pus pe fugă o armată franceză;Bailén, undeCastaños⁠(d), în fruntea armatei Andaluziei, l-a învins peDupont⁠(d); și asediileZaragozei șiGironei⁠(d), demne de vechii spanioli dinSaguntum⁠(d) șiNumantia⁠(d).[30]

Napoleon a fost nevoit să intervină personal, învingând mai multe armate spaniole și forțând o armată britanică să se retragă. Cu toate acestea, acțiunea militară suplimentară a armatelor spaniole, agherilelor și a forțelor britanico-portugheze ale luiWellington, combinată cu dezastruoasainvazie a Rusiei de către Napoleon, a condus la izgonirea armatelor imperiale franceze din Spania în 1814 și la întoarcerearegelui Ferdinand al VII-lea.[82]

În timpul războiului, în 1810, un corp revoluționar,Cortesul din Cádiz⁠(d), a fost reunit pentru a coordona efortul împotriva regimului bonapartist și pentru a pregăti o constituție.[83] S-a întrunit ca un unic organism, iar membrii săi reprezentau întregul Imperiu Spaniol.[84] În 1812, a fost proclamată oconstituție⁠(d) pentru reprezentarea universală sub o monarhie constituțională, dar după căderea regimului bonapartist,Ferdinand al VII-lea a dizolvat Cortesul General și era hotărât să conducă camonarh absolut⁠(d). Aceste evenimente au prefigurat conflictul dintre conservatori și liberali din secolul al XIX-lea și de la începutul secolului al XX-lea.

Cucerirea Spaniei de către Franța a fost în folosul de anticolonialiștilor din America Latină, cărora nu le conveneau politicile guvernului imperial spaniol care a favoriza cetățenii spanioli (peninsularii⁠(d)) față de cei născuți peste mări (Criollos⁠(d)) și au cerutretroversia suveranității poporului⁠(d). Începând din 1809, coloniile americane ale Spaniei au început o serie de revoluții și și-au declarat independența, ducând larăzboaiele de independență hispano-americane, care au pus capăt controlului spaniol asupra coloniilor sale continentale din America. Încercarea regelui Ferdinand al VII-lea de areafirma controlul asupra coloniilor⁠(d) s-a dovedit inutilă, deoarece s-a confruntat cu opoziție nu numai în colonii, ci și în Spania, șiau urmat revolte ale armatei, conduse de ofițeri liberali. La sfârșitul anului 1826, singurele colonii americane deținute de Spania mai erauCuba șiPuerto Rico.

Războiul napoleonian a lăsat Spania ruinată economic, profund divizată și instabilă din punct de vedere politic. În deceniile anilor 1830 și 1840,carlismul⁠(d) (o mișcare reacționară legitimistă care susținea ramura urmașilor luiCarlos María Isidro de Bourbon, fratele mai mic al lui Ferdinand al VII-lea), a luptat împotrivacristinos⁠(d) sauisabelinos (care o susțineau pe reginaIsabella a II-a, fiica lui Ferdinand al VII-lea) înrăzboaiele carliste.Forțele isabeline au izbândit, dar conflictul dintreprogresiști⁠(d) șimoderați⁠(d) s-a încheiat cu o slabă perioadă constituțională timpurie. DupăRevoluția Glorioasă⁠(d) din 1868 și scurta perioadă aPrimei Republici Spaniole, aceasta din urmă a cedat unei perioade monarhice stabile,Restaurația, un regim bipartizan rigid alimentat deturnismo (rotația prestabilită a controlului guvernamental între liberali și conservatori) și forma de reprezentare politică în mediul rural (bazată peclientelism), cunoscută sub numele decaciquismo⁠(es)[traduceți].[85]

Puerta del Sol, Madrid, dupăRevoluția spaniolă din 1868⁠(d)

La sfârșitul secolului al XIX-lea au apărut mișcări naționaliste în Filipine și Cuba. În 1895 și 1896 a izbucnitrăzboiul de independență cubanez șirevoluția filipineză⁠(d) și în cele din urmă s-au implicat Statele Unite. Războiulhispano-american s-a desfășurat în primăvara anului 1898 și a dus la pierderea ultimelor părți din ce odinioară fusese vastul imperiu colonial spaniol, din afara Africii de Nord.El Desastre (dezastrul), după cum a fost denumit războiul în Spania, a dat un impuls suplimentargenerației lui '98 care analiza țara.

Deși perioada de la începutul secolului al XX-lea a fost una de prosperitate în creștere, secolul a adus puțină pace socială; Spania a jucat un rol minor înlupta pentru Africa, odată cu colonizareaSaharei Occidentale, aMarocului spaniol⁠(d) șiGuineei Ecuatoriale. A rămas neutră în timpul Primului Război Mondial (veziSpania în Primul Război Mondial⁠(d)). Pierderile grele suferite în timpulrăzboiului Rif⁠(d) din Maroc au adus discreditarea guvernului și au subminat monarhia.

Industrializarea, dezvoltarea căilor ferate și capitalismul incipient s-au dezvoltat în mai multe zone ale țării, în special înBarcelona, și au adus și aparițiamișcării muncitorești⁠(d) și a ideilor socialiste și anarhiste.Expoziția universală de la Barcelona din 1888⁠(d) șiCongresul Muncitoresc de la Barcelona din 1870 sunt exemple bune în acest sens. În 1879, se înființeazăPartidul Socialist Muncitoresc Spaniol. Sindicatul legat de acest partid,Unión General de Trabajadores, a fost fondat în 1888. În tendința anarho-sindicalistă a mișcării muncitoare din Spania,Confederación Nacional del Trabajo⁠(d) fost fondată în 1910, iarFederación Anarquista Ibérica⁠(d) în 1927.

Catalanismul și baschismul, alături de alte naționalisme și regionalisme din Spania, au apărut în acea perioadă.Partidul Naționalist Basc⁠(d) s-a format în 1895 șiLiga Regionalistă a Cataloniei⁠(d) în 1901.

Corupția politică și represiunea au slăbit sistemul democratic cu două mari partide al monarhiei constituționale.[86] Evenimentele și represiunea dinSăptămâna Tragică⁠(d) exemplifică instabilitatea socială a vremii.

Demonstrație laBarcelona în timpul evenimentelorSăptămânii Tragice⁠(d)

Greva La Canadiense⁠(d) din 1919 a dus la prima lege care limitează ziua de lucru la opt ore.[87]

După o perioadă de dictatură în timpul guvernelor generalilorMiguel Primo de Rivera șiDámaso Berenguer⁠(d) și amiraluluiAznar-Cabañas⁠(d) (1923-1931), au avut loc primele alegeri de după 1923, în mare măsură înțelese ca un plebiscit asupra monarhiei:alegerile locale din 12 aprilie 1931⁠(d). Acestea au adus o răsunătoare victorie a candidaților republicano-socialiști în marile orașe și în capitalele provinciale, cu o majoritate de consilieri monarhiști în zonele rurale. Regele a părăsit țara și a urmat proclamarea Republicii la, odată cu formarea unui guvern provizoriu.

Oconstituție⁠(d) pentru țară a fost adoptată în octombrie 1931 dupăalegerile generale constituante⁠(d) din iunie 1931 și au urmat o serie de cabinete prezidate deManuel Azaña, susținute de partidele republicane și dePSOE. La alegerile din 1933, dreapta a triumfat și în 1936 stânga. În timpul celei dea Doua Republici, a existat mari frământări politice și sociale, marcate de o radicalizare accentuată a stângii și a dreptei. Printre actele de violență din această perioadă s-au numărat arderi de biserici,lovitura de stat eșuată din 1932 condusă de José Sanjurjo⁠(d),Revoluția din 1934⁠(d) și numeroase atacuri împotriva liderilor politici rivali. Pe de altă parte, tot în timpul celei de a Doua Republici, au fost inițiate reforme importante pentru modernizarea țării: o constituție democratică, reformă agrară, restructurare a armatei, descentralizare politică șidreptul femeilor la vot⁠(d).

Războiul Civil și dictatura franchistă

[modificare |modificare sursă]

Războiul civil spaniol a izbucnit în 1936: în și, o parte a armateia efectuat o lovitură de stat⁠(d) care a triumfat în doar o parte a țării. Situația a dus la un război civil, în care teritoriul a fost împărțit în două zone: una subautoritatea guvernului republican, care se baza pe sprijinul extern din parteaUniunii Sovietice și aMexicului (și aBrigăzilor Internaționale⁠(d)), iar cealaltă controlată de puciști (facțiunea naționalistă sau rebelă), susținută în mod critic deGermania Nazistă șiItalia Fascistă. Republica nu a fost susținută de puterile occidentale din cauza politicii deneintervenție condusă de britanici. GeneralulFrancisco Franco a depus jurământul ca lider suprem al rebelilor la. A urmat o relație tensionată între guvernul republican și anarhiștii din popor care inițiaseră orevoluție socială parțială.⁠(d)

Războiul civil a fost dus cu brutalitate și au existatmulte atrocități comise de toate părțile. Războiul a luat viața a peste 500.000 de oameni și a provocat fuga a până la jumătate de milion de cetățeni din țară.[88][89] La, cu cinci luni înainte de începerea celui deal Doilea Război Mondial, partea rebelă condusă de Franco a ieșit învingătoare, impunând o dictatură asupra întregii țări.

Voluntari republicani laTeruel, 1936

Regimul a rămas în principal„neutru” din punct de vedere nominal în cel de al Doilea Război Mondial (și-a schimbat pentru scurt timp poziția în „non-beligerant”), deși simpatiza cuAxa și a oferitWehrmachtului nazistvoluntari spanioli pentru frontul de est. Singurul partid legal aflat sub dictatura lui Franco a fostFalange Española Tradicionalista y de las JONS (FET y de las JONS), format în 1937 prin fuziunea întreFalange Española de las JONS⁠(d) și tradiționaliștii carliști, și la care s-au adăugat restul de grupări de dreapta care sprijineau rebelii. Denumirea de „Movimiento Nacional⁠(d)”, uneori înțeleasă ca o structură mai largă decât FET y de las JONS propriu-zisă, s-a impus în mare măsură peste numele acesteia din urmă în documentele oficiale de-a lungul anilor 1950.

După cel de al Doilea Război Mondial, Spania a rămas izolată politic și economic, și a fost ținută în afara Organizației Națiunilor Unite. Acest lucru s-a schimbat în 1955, în perioadaRăzboiului Rece, când a devenit important din punct de vedere strategic pentru SUA să stabilească o prezență militară în Peninsula Iberică pentru a contracara orice posibilă manevră a Uniunii Sovietice în bazinul mediteranean. În anii 1960, Spania a înregistrat orată de creștere economică fără precedent⁠(d) care a fost propulsată de industrializare, o migrație internă masivă din zonele rurale cătreMadrid,Barcelona șiȚara Bascilor, și crearea unei industrii a turismului de masă. Conducerea lui Franco a fost caracterizată și deautoritarism,promovarea unei identități naționale unitare,național-catolicism⁠(d) șipolitici lingvistice discriminatorii⁠(d).

La,a avut loc o coliziune fatală între un B-52G și un KC-135 Stratotanker laPalomares. Explozibilii convenționali din două dintrebombele cu hidrogen⁠(d) de tipMk28⁠(d) au detonat la impactul cu solul, dispersândplutoniu pe fermele din apropiere.[90]

Restaurarea democrației

[modificare |modificare sursă]

În 1962, un grup de politicieni implicați în opoziția față de regimul Franco în interiorul țării și în exil s-au întâlnit în congresulMișcării Europene la München, unde au adoptat o rezoluție în favoarea democrației.[91][92][93]

Odată cu moartea lui Franco în noiembrie 1975,Juan Carlos a venit pe tron carege al Spaniei⁠(d) șișef de stat în conformitate cu legea franchistă. Odată cu aprobarea noiiConstituții spaniole din 1978 și curestabilirea democrației, statula cedat multă autoritate regiunilor și a creat o organizație internă bazată pecomunități autonome.Legea amnistiei din 1977⁠(d) a permis oamenilor din regimul lui Franco să continue să activeze în instituții fără consecințe, chiar și autorii unor crime din timpul tranziției către democrație, cum ar fimasacrul din 3 martie 1976 de la Vitoria⁠(d) saumasacrul din Atocha din 1977⁠(d).

Felipe González semnând tratatul de aderare laComunitatea Economică Europeană la

În Țara Bascilor,naționalismul basc⁠(d) moderat a coexistat cu omișcare naționalistă radicală condusă de organizația armatăETA până la dizolvarea acesteia în mai 2018.[94] Grupul fusese format în 1959 în timpul guvernării lui Franco, dar a continuat să-și desfășoare campania violentă chiar și după restabilirea democrației și primirea unei mari măsuri de autonomie regională.

La, elementele rebele din forțele de securitate au ocupat Cortesul în încercarea de a impuneun guvern susținut de militari⁠(d). Regele Juan Carlos a preluat personal comanda armatei și a ordonat cu succes conspiratorilor, prin intermediul televiziunii naționale, să se predea.[95]

În anii 1980, restaurarea democrației a făcut posibilă o societate deschisă în creștere. Au apărut noi mișcări culturale bazate pe libertate, precumLa Movida Madrileña și a apărut o cultură a drepturilor omului cuGregorio Peces-Barba⁠(d). La, Spania a aderat laNATO, acțiune confirmată printr-unreferendum după o puternică opoziție socială. În acel ana venit la putere Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE), primul guvern de stânga de 43 de ani. În 1986, Spania s-a alăturatComunității Economice Europene, care a devenit ulteriorUniunea Europeană. PSOE a fost înlocuit la guvernare dePartido Popular (PP) în 1996, după scandaluri legate de participarea guvernului luiFelipe González larăzboiul murdar împotriva ETA⁠(d); în acel moment, PSOE fusese aproape 14 ani consecutiv la putere.

Jocurile Olimpice de vară din 1992 de laBarcelona

La, Spania a adoptat pe deplineuro, iar Spania a cunoscut o creștere economică puternică, cu mult peste media UE la începutul anilor 2000. Cu toate acestea, îngrijorările mult mediatizate emise de mulți comentatori economici la vârful boomului avertizau că prețurile extraordinare ale proprietăților imobiliare și un deficit comercial ridicat vor duce probabil la un colaps economic dureros.[96]

În 2002 s-aprodus deversarea de petrol Prestige⁠(d) cu mari consecințe ecologice de-a lungul coastei atlantice a Spaniei. În 2003,José María Aznar l-a sprijinit pe președintele americanGeorge W. Bush înrăzboiul din Irak, iar în societatea spaniolă a avut loc o mișcare puternică împotriva războiului. La, o grupare teroristăislamistă locală,inspirată de Al-Qaeda a efectuat cel mai mare atac terorist din istoria spaniolă, când au ucis 191 de oameni și a rănit alte peste 1.800bombardând trenuri de navetiști în Madrid.[97] Deși suspiciunile inițiale s-au concentrat asupra grupării teroriste basceETA, în curând au apărut dovezi care să indice implicarea islamistă. Datorită apropieriialegerilor din 2004, problema responsabilității a devenit rapid o controversă politică, principalele partide concurente PP și PSOE făcând schimb de acuzații cu privire la gestionarea incidentului.[98] Alegerile din au fost câștigate de PSOE, în frunte cuJosé Luis Rodríguez Zapatero.[99]

Proporția de populație spaniolă născută în străinătate a crescut rapid în perioada de boom economic la începutul anilor 2000, dar a scăzut din cauza crizei financiare de la sfârșitul deceniului.[100] În 2005, guvernul spaniol a legalizatcăsătoria între persoane de același sex.[101] Descentralizarea a fost susținută împotriva unei aprigi rezistențe a Curții Constituționale și a opoziției conservatoare, la fel și politica de gen, cum ar fi cotele de gen sau legea împotriva violenței de gen. Au avut loc discuții guvernamentale cu ETA, iar gruparea a anunțat încetarea permanentă a violențelor în 2010.[102]

Spargereabulei imobiliare spaniole⁠(d) în 2008 a dus lacriza financiară spaniolă din 2008–2016⁠(d). Nivelurile ridicate ale șomajului, reducerile cheltuielilor guvernamentale și corupția înfamilia regală și înPartidul Popular au servit drept fundal laprotestele spaniole⁠(d) din 2011–2012.[103] A crescut șiseparatismul catalan. În 2011, partidul conservator al luiMariano Rajoy a câștigat alegerile cu 44,6% din voturi.[104] În calitate de prim-ministru, el a continuat să pună în aplicare măsurile de austeritate impuse de Pactul de stabilitate și creștere al UE.[105] La 19 iunie 2014, monarhul, Juan Carlos, a abdicat în favoarea fiului său, care a devenitFelipe al VI-lea.[106]

Demonstrații împotriva crizei și a șomajului ridicat în rândul tinerilor la Madrid,

La a avut loc unreferendum pentru independența Cataloniei⁠(d), și apoi, la,parlamentul catalan a votat să declare unilateralindependența față de Spania⁠(d) pentru a forma o Republică Catalană.[107][108] în aceeași zi în careSenatul spaniol discuta despre aprobarea guvernării directe asupra Cataloniei, așa cum ceruse premierul spaniol.[109][110] Mai târziu, în acea zi, Senatul a acordat puterea de a impune o guvernare directă, iar prim-ministrul Rajoy a dizolvat parlamentul catalan și a convocat noi alegeri.[111] Nicio țară nu a recunoscut Catalonia ca stat separat.[112]

La,Congresul Deputaților a adoptat o moțiune de neîncredere împotriva lui Rajoy și l-a înlocuit cu liderul PSOE,Pedro Sánchez.[113]

La, s-at confirmatrăspândirea în Spania avirusului ce cauzează COVID-19, Spania fiind din martie 2021 este țara cu al optulea cel mai mare număr de cazuri.

La 18 martie 2021, Spania a devenit a șasea națiune din lume care alegalizat eutanasierea activă⁠(d).[114]

Geografie

[modificare |modificare sursă]
Harta fizică a Spaniei

Cu 505.992 kilometri pătrați (195.365 mi2), Spania estea cincizeci și a doua țară ca întindere din lume șia patra din Europa⁠(d). Este cu circa 47.000 kilometri pătrați (18.000 mi2) mai mică decât Franța și cu 81.000 kilometri pătrați (31.000 mi2) mai mare decât statul american California. MunteleTeide (Tenerife) este cel mai înalt punct din Spania și este al treilea vulcan ca mărime din lume de la baza sa. Spania este oțară transcontinentală⁠(d), având teritoriu atât înEuropa, cât și înAfrica.

Spania se află între paralelele de27 °⁠(d) și44° latitudine nordică⁠(d) și meridianele de19° longitudine vestică⁠(d) și5° longitudine estică⁠(d).

La vest, Spania se învecinează cuPortugalia; la sud, se învecinează cuGibraltarul (unteritoriu britanic de peste mări) și cuMarocul, prinexclavele⁠(d) sale din Africa de Nord (Ceuta șiMelilla și prin peninsulaVélez de la Gomera). La nord-est, de-a lungullanțului muntos Pirinei, se învecinează cu Franța și cuAndorra. De-a lungul Pirineilor înGirona, există o micăexclavă, numită Llívia, complet înconjurată de Franța.

Cu o lungime de 1.214 kilometri (754 mi),frontiera între Portugalia și Spania⁠(d) este ceamai lungă frontieră neîntreruptă dinUniunea Europeană .[115]

Insulele

[modificare |modificare sursă]

Spania cuprinde șiInsulele Baleare dinMarea Mediterană,Insulele Canare din Oceanul Atlantic și o serie de insule nelocuite pe partea mediteraneană astrâmtorii Gibraltar, cunoscute sub numele deplazas de soberanía („locuri de suveranitate”, sau teritorii aflate sub suveranitate spaniolă), precumInsulele Chafarinas șiAlhucemas⁠(d). PeninsulaVélez de la Gomera este, de asemenea, considerată oplaza de soberanía. InsulaAlborán, situată în Marea Mediterană între Spania și Africa de Nord, este administrată și de Spania, în special de comunaAlmería, Andaluzia. MicuțaInsulă a Fazanilor⁠(d) din râulBidasoa⁠(d) estecondominiu hispano-francez.

Există 11 insule majore în Spania, toate având propriile organe de conducere (Cabildos insulares⁠(d) în Canare,Consells insulars în Baleare). Aceste insule sunt menționate în mod specific de Constituția spaniolă, la stabilirea reprezentării lor senatoriale (Ibiza și Formentera sunt grupate, deoarece formează împreunăinsulele Pityusice⁠(d), parte a arhipelagului Balearelor). Aceste insule sunt:

Muntele Teide,Tenerife, Insulele Canare
InsulăPopulație (2020[116])CapitalăProvincieArhipelag / comunitate autonomă
Tenerife928.604Santa Cruz de TenerifeSanta Cruz de TenerifeInsulele Canare
Mallorca912.171PalmaBaleare (Balears)Insulele Baleare
Gran Canaria855,521Las Palmas de Gran CanariaLas PalmasInsulele Canare
Lanzarote155.812ArrecifeLas PalmasInsulele Canare
Ibiza (Eivissa)151,827Ibiza (Eivissa, oraș)Baleare (Balears)Insulele Baleare
Fuerteventura119.732Puerto del RosarioLas PalmasInsulele Canare
Menorca95.641Mahón⁠(d) (Maó)Baleare (Balears)Insulele Baleare
La Palma83.458Santa Cruz de La PalmaSanta Cruz de TenerifeInsulele Canare
La Gomera21.678San Sebastián de La GomeraSanta Cruz de TenerifeInsulele Canare
Formentera11.904Formentera (San Francisco Javier⁠(d),Sant Francesc Xavier)Baleare (Balears)Insulele Baleare
El Hierro11.147ValverdeSanta Cruz de TenerifeInsulele Canare

Munți și râuri

[modificare |modificare sursă]
Parcul Național Ordesa y Monte Perdido dinPirinei, unsit în Patrimoniul Mondial UNESCO

Spania continentală este oțară muntoasă, dominată deplatouri înalte și lanțuri montane. După Pirinei, principalele lanțuri montane suntCordillera Cantábrica (Munții Cantabrici),Sistema Ibérico⁠(d) (Sistemul Iberic),Sistema Central⁠(d) (Sistemul Central),Montes de Toledo⁠(d),Sierra Morena⁠(d) șiSistema Bético⁠(d) (Sistemul Baetic) al cărui vârf cel mai înalt,Mulhacén⁠(d), de 3.478 metri (11.411 ft), situat înSierra Nevada, este cea mai înaltă altitudine din Peninsula Iberică. Cel mai înalt punct din Spania esteTeide, unvulcan activ de 3.718 m din Insulele Canare.Meseta Central⁠(d) (adesea tradus ca „Podișul Interior”) este un vast platou în inima Spaniei peninsulare.

Există mai multerâuri importante în Spania, cum ar fiTajo,Ebru,Guadiana,Douro (Duero),Guadalquivir,Júcar,Segura⁠(d),Turia șiMinho (Miño). De-a lungul coastei se găsesccâmpii aluvionare, dintre care cea mai mare este cea a Guadalquivirului, dinAndaluzia.

Clima

[modificare |modificare sursă]
Coasta de la nord de Munții Cantabrici prezintă un climat oceanic umed
Capătul cel mai sud-estic al peninsulei iberice are un climat arid.

Pot fi identificate trei zone climatice principale, în funcție de situația geografică și condițiileorografice:[117][118][119]

  • Clima mediteraneană, caracterizată prin veri calde/călduroase și uscate, este dominantă în peninsulă. Are două variații:Csa șiCsb conformclasificării climatice Köppen.
    • ZonaCsa este asociată zonelor cu veri călduroase. Este predominantă pe coasta mediteraneană și sudică a Atlanticului și în interiorulAndaluziei, Extremadura și în mare parte, dacă nu chiar în cea mai mare parte a centrului țării. ZonaCsa acoperă zonele climatice atât cu ierni relativ calde, cât și cu ierni reci, care sunt considerate extrem de diferite între ele la nivel local, motiv pentru care clasificarea Köppen este adesea evitată în Spania. Hărțile climatice locale împart în general zona mediteraneană (care acoperă cea mai mare parte a țării) între zonele cu ierni blânde și cele cu ierni reci, mai degrabă decât în funcție de temperaturile de vară.
    • ZonaCsb are veri calde, dar nu chiar călduroase, și se extinde în zone suplimentare cu ierni reci, care nu sunt asociate de obicei cu clima mediteraneană, cum ar fi o mare parte din centrul și nord-centrul Spaniei (de exemplu, vestulCastilei-Leónului, nord-estulCastiliei-La Mancha și nordulMadridului) și în zone mult mai ploioase (în specialGalicia). Zonele cu precipitații relativ ridicate, cum ar fi Galicia, nu sunt considerate mediteraneene în cadrul clasificărilor locale, ci sunt clasificate ca oceanice.
  • Clima semi-aridă (BSk,BSh), este predominantă în sfertul sud-estic al țării, dar este răspândită și în alte zone ale Spaniei. Acoperă cea mai mare parte aregiunii Murcia, sudulValenciei și estul Andaluziei, unde există și adevărate climate călduroase deșertice. Mai la nord, este predominantă în partea superioară și mijlocie avăii Ebrului, care traversează sudulNavarrei, centrul Aragonului și vestul Cataluniei. De asemenea, se găsește în Madrid, Extremadura, Castilla-La Mancha și în unele locații din vestul Andaluziei. Sezonul uscat se extinde și dincolo de limitele calendaristice ale verii, iar temperatura medie depinde de altitudine și latitudine.
  • Clima oceanică (Cfb), situată în sfertul nordic al țării, în special în regiunea atlantică (Țara Bascilor,Cantabria,Asturia și parțial Galicia și Castilia-León). În plus, se găsește și în nordul Navarrei, în majoritatea zonelor de munte de-a lungulSistemului Iberic⁠(d) și pevăile Pirineilor, unde apare și o variantă subtropicală umedă (Cfa). Temperaturile de iarnă și de vară sunt influențate de oceane și nu au secetă sezonieră.

În afară de aceste tipuri principale, pot fi găsite și alte subtipuri, cum ar ficlima alpină în zone cu altitudine foarte mare,clima subtropicală umedă în zonele din nord-estul Spaniei șiclimatele continentale (Dfc,Dfb/Dsc,Dsb) dinPirinei precum și în părți dinlanțul Cantabric,Sistemul Central⁠(d),Sierra Nevada șiSistemul Iberic⁠(d) și oclimă deșertica⁠(d) tipică (BWk,BWh) în zona Almería, Murcia și în estulInsulelor Canare. Zonele joase din Insulele Canare au o medie peste 18,0 °C (64,4 °F) în luna lor cea mai rece, având astfel unclimat tropical.

Fauna și flora

[modificare |modificare sursă]
Lupul iberic⁠(d) înCastilia și Leon . Regiunea deține 25% din suprafața acoperită de spațiile naturale protejateNatura 2000.

Fauna prezintă o mare diversitate care se datorează în mare parte poziției geografice a Peninsulei Iberice între Atlantic și Marea Mediterană și între Africa șiEurasia, precum și marea diversitate de habitate șibiotopuri, rezultatul unei varietăți considerabile de climat și regiuni bine diferențiate.

Vegetația din Spania este variată din cauza mai multor factori, inclusiv diversitatea terenului, clima șilatitudinea. Spania include diferiteregiuni fitogeografice⁠(d), fiecare cu propriile sale caracteristici florale care rezultă în mare parte din interacțiunea dintre climă, topografie, tipul de sol și foc și factoribiotici⁠(d). Țara a avut un scor mediu de 4,23/19 laindicele integrității peisajului forestier⁠(d) în 2019, clasându-se pe locul 130 la nivel global din 172 de țări.[120]

Politică

[modificare |modificare sursă]

Istoria constituțională a Spaniei datează de la constituția din 1812. În iunie 1976, noul rege al SpanieiJuan Carlos l-a demis peCarlos Arias Navarro⁠(d) și l-a numit pe reformatorulAdolfo Suárez în funcția de prim-ministru.[121][122]Alegerile generale din 1977 care au rezultat au convocatCortesul Constituant⁠(d) (Parlamentul spaniol, în calitatea sa de adunare constituțională) în scopul redactării și aprobării constituției din 1978.[123] După un referendum național din, 88% dintre alegători au aprobat noua constituție — punctul culminant altranziției Spaniei spre democrație.

Drept urmare, Spania este acum alcătuită din 17comunități autonome și douăorașe autonome cu diferite grade de autonomie datorită Constituției sale, care afirmă totuși în mod explicit unitatea indivizibilă a națiunii spaniole. Constituția specifică, de asemenea, că Spania nu are religie de stat și că toți sunt liberi să practice și să aibă orice credință doresc.

Administrația spaniolă a aprobat în 2007Legea privind egalitatea de gen, care vizează promovareaegalității între sexe⁠(d) în viața politică și economică spaniolă.[124] Conform datelorUniunii Interparlamentare de la, 137 din cei 350 de membri ai Congresului erau femei (39,1%), în timp ce în Senat erau 101 femei din 266 (39,9%), Spania fiind astfel pe locul 16 în lista țărilor clasificate în funcție de proporția femeilor dincamera inferioară (saucamera unică).[125]Indicele de participare a femeilor⁠(d) înRaportul Națiunilor Unite privind dezvoltarea umană este de 0,794 pentru Spania, a 12-a țară în lume.[126]

Guvernarea

[modificare |modificare sursă]
Congresul Deputaților

Spania este omonarhie constituțională, cu un monarh ereditar și unparlament bicameral,Cortes Generales (Curțile generale).[127]

Ramura legislativă este alcătuită dinCongresul Deputaților (Congreso de los Diputados), o cameră inferioară cu 350 de membri, aleși prin vot popular pe liste de alianțe sau partide, prin reprezentare proporțională pentru a îndeplini mandate de patru ani, șiSenatul (Senado), o cameră superioară cu 259 de locuri din care 208 sunt aleși direct prin vot popular, folosindmetoda votului limitat⁠(d), iar ceilați 51 sunt numiți de legislativele regionale pentru a îndeplini mandate tot de patru ani.

Ramura executivă este formată dintr-unConsiliu de Miniștri⁠(d) prezidat de prim-ministru, care estenominalizat drept candidat de cătremonarh⁠(d) după consultări cu reprezentanți ai diferitelor grupuri parlamentare, votat de membrii camerei inferioare în timpul unei sesiuni de învestitură și apoi numit formal de monarh.

Șeful de stat,Felipe al VI-lea; și șeful guvernului,Pedro Sánchez
  • Șef de stat (rege)
  • Guvern

Prim-ministrul, viceprim-miniștrii și restul miniștrilor se reunesc înConsiliul de Miniștri⁠(d).

Spania este organizată administrativ ca un așa-numitEstado de las Autonomías („statul autonomiilor”); este una dintre cele maidescentralizate țări din Europa, alături de Elveția, Germania și Belgia;[128] de exemplu, toate comunitățile autonome au propriile parlamentele alese, propriile guverne,administrații publice⁠(d), bugete și resurse. Sistemele de sănătate și educație, printre altele, sunt gestionate de comunitățile spaniole individuale și, în plus, Țara Bascilor și Navarra își gestionează și propriile finanțe publice pe baza dispozițiilorforale.⁠(d) În Catalonia, Țara Bascilor, Navarra și Insulele Canare, un corp de poliție autonom cu drepturi depline înlocuiește unele dintre funcțiile poliției de stat.

Relațiile externe

[modificare |modificare sursă]
Palau Reial de Pedralbes⁠(d) din Barcelona, sediulUniunii Mediteraneene.

În urma revenirii la democrație după moartea luiFranco în 1975,prioritățile politicii externe ale Spaniei erau ieșirea din izolarea diplomatică aperioadei franchiste și extinderearelațiilor diplomatice, intrarea înComunitatea Europeană și definirea relațiilor de securitate cu Occidentul.

Ca membră aNATO din 1982, Spania s-a impus ca participantă la activități internaționale multilaterale de securitate. Aderarea Spaniei la UE reprezintă o parte importantă a politicii sale externe. Chiar și în multe probleme internaționale dincolo de Europa de Vest, Spania preferă să își coordoneze eforturile cu partenerii săi din UE prin mecanismele de cooperare politică europeană. 

Spania și-a menținut relațiile speciale cuAmerica hispanică⁠(d) și cuFilipinele. Politica sa subliniază conceptul de comunitateibero-americană, în esență reînnoirea conceptului deHispanidad sauHispanismo⁠(d), așa cum este adesea menționat, care încearcă să lege Peninsula Iberică de America Hispanică prin limbă, comerț, istorie și cultură. Este fundamental „bazat pe valori comune și pe recuperarea democrației”.[129]

Dispute teritoriale

Spania revendică Gibraltar⁠(d), unteritoriul de peste mări al Regatului Unit, având 6 kilometri pătrați și aflat în partea de sud aPeninsulei Iberice. Pe atunci oraș spaniol, a fost cucerit de o forță anglo-olandeză în 1704 în timpulRăzboiului de Succesiune Spaniolă în numelearhiducelui Carol, pretendent la tronul spaniol.

Situația juridică a Gibraltarului a fost soluționată în 1713 prinTratatul de la Utrecht, în care Spania a cedat teritoriul pentru totdeauna coroanei britanice,[130] cu stipularea că, în cazul în care britanicii ar abandona acest post, el trebuie să fie oferit mai întâi Spaniei. Din anii 1940, Spania a revendicat retrocedarea Gibraltarului. Majoritatea covârșitoare agibraltarienilor⁠(d) se opune cu tărie acestui lucru, împreună cu orice propunere de suveranitate comună.[131] Rezoluțiile ONU solicită Regatului Unit și Spaniei să ajungă la un acord cu privire la statutul Gibraltarului.[132][133]

Vedere aeriană care prezintăStânca Gibraltar⁠(d),istmul Gibraltarului⁠(d) șiGolful Gibraltar⁠(d).

Revendicarea Spaniei face o distincție întreistmul⁠(d) care leagă stânca de zona continentală spaniolă, pe de o parte, și stânca și orașul Gibraltar, pe de altă parte. În timp ce stânca și orașul au fost cedate prin Tratatul de la Utrecht, Spania afirmă că „ocupația istmului este ilegală și contra principiilordreptului internațional”.[134] Regatul Unit se bazează pe argumentede facto ale posesiuni prinprescripție⁠(d) în legătură cu istmul,[135] întrucât a existat „posesiune continuă [a istmului] pe o perioadă îndelungată de timp”.[136]

O altă revendicare a Spaniei este despreInsulele Savage⁠(d), deținute dePortugalia. Spre deosebire de poziția portugheză, Spania susține ele sunt mai degrabă stânci decât insule și, prin urmare, Spania nu acceptă nicio extindere aZonei Economice Exclusive portugheze (200 de mile marine) generată de insule, recunoscând în același timp căSelvagens auape teritoriale (12 mile marine). La, Spania a trimis ONU o scrisoare exprimând aceste opinii.[137][138]

Spania revendică suveranitatea asuprainsulei Perejil, oinsuliță mică, stâncoasă și nelocuită situat pe malul sudic alStrâmtorii Gibraltar. Insula se află la 250 metri (820 ft) în largul coastei Marocului, la 8 kilometri (5,0 mi) deCeuta și 13,5 kilometri (8,4 mi) de Spania continentală. Suveranitatea este disputată între Spania și Maroc. A fost subiectul unui incident armat între cele două țări în 2002. Incidentul s-a încheiat atunci când ambele țări au fost de acord să revină lastatus quo ante dinainte de ocuparea insulei de către marocani. Insula este acum pustie și fără niciun semn de suveranitate.

Pe lângă Insula Perejil, teritoriile deținute de Spania revendicate de alte țări sunt două: Marocul revendică orașele spaniole Ceuta șiMelilla și insulițeleplazas de soberanía de pe coasta de nord a Africii. Portugalia nu recunoaște suveranitatea Spaniei asupra teritoriuluiOlivenza care a fost anexat de Spania în 1801 dupărăzboiul portocalelor⁠(d). Poziția Portugaliei a fost că teritoriul estede iure portughez șide facto spaniol.[139]

Armata

[modificare |modificare sursă]
Almirante Juan de Borbón (F-102)⁠(d), o fregată declasa F100 a Marinei Spaniole care încorporează sistemul de luptă Aegis .

Forțele armate ale Spaniei sunt cunoscute sub numele de Forțele ArmateSpaniole (Fuerzas Armadas Españolas).Comandantul suprem al acestora⁠(d) esteregele Spaniei⁠(d),Felipe al VI-lea.[140] Următoarele autorități militare în linie sunt prim-ministrul și ministrul apărării. A patra autoritate militară a statului esteșeful Statului Major al Apărării⁠(d) (JEMAD).[141]Statul Major al Apărării⁠(d) (Estado Mayor de la Defensa) îl asistă pe JEMAD ca organism auxiliar.

Forțele armate spaniole sunt împărțite în trei ramuri:[142]

Serviciul militar obligatoriu a fost eliminat în 2001.[143]

Drepturile omului

[modificare |modificare sursă]
Europride la Madrid. În 2017 a avut loc un summit cu privire la drepturile LGBTI în același timp cu sărbătorileWorld Pride.[144]

Constituția spaniolă din 1978 „protejează toți spaniolii și toate popoarele Spaniei în exercitarea drepturilor omului, a culturilor și tradițiilor, a limbilor și a instituțiilor lor”.[145]

PotrivitAmnesty International (AI), anchetarea de către autorități privind presupusele abuzuri ale poliției durează adesea excesiv de mult, iar pedepsele aplicate celor vinovați sunt prea ușoare.[146] Violența împotriva femeilor este o problemă, pe care Guvernul a luat măsuri pentru a o aborda.[147][148]

Spania oferă unul dintre cele mai înalte grade de libertate din lume pentru comunitateaLGBT. Printre țările studiate dePew Research Center⁠(d) în 2013, Spania este clasată pe primul loc în ceea ce privește acceptarea homosexualității, 88% dintre cei chestionați spunând că homosexualitatea ar trebui acceptată.[149]

Împărțire administrativă

[modificare |modificare sursă]

Statul spaniol este împărțit în 17 comunități autonome și 2 orașe autonome, ambele grupuri fiind cea mai înaltă sau prima divizie administrativă a țării. Comunitățile autonome sunt împărțite în provincii, 50 în total, iar la rândul lor, provinciile sunt împărțite în comune. În Catalonia, există două divizii suplimentare,comarques (sing.comarca) șivegueries (sing.vegueria), ambele având puteri administrative;comarques fiind comuniuni de comune, iarvegueries fiind agregări decomarques. Conceptul decomarca există în toate comunitățile autonome, dar, spre deosebire de Catalonia, acestea sunt doar subdiviziuni istorice sau geografice.

Comunitățile autonome

[modificare |modificare sursă]

Comunitățile autonome din Spania sunt diviziunile administrative de primul nivel ale țării. Ele au fost create după intrarea în vigoare a actualei constituții (în 1978) ca recunoaștere a dreptului la autoguvernare al „naționalităților și regiunilor Spaniei⁠(d)”.[150] Comunitățile autonome trebuia să cuprindă provincii adiacente cu trăsături istorice, culturale și economice comune. Această organizare teritorială, bazată pedevoluție, este cunoscută în Spania drept „statul autonomiilor”.

Legea instituțională de bază a fiecărei comunități autonome esteStatutul de autonomie⁠(d). Statutele de autonomie stabilesc numele comunității în funcție de identitatea lor istorică și contemporană, limitele teritoriilor sale, numele și organizarea instituțiilor de guvernare și drepturile de care se bucură conform constituției.[151]

Guvernele tuturor comunităților autonome trebuie să se bazeze pe o împărțire a puterilor și să cuprindă

  • o adunare legislativă ai cărei membri trebuie să fie aleși prinvot universal conform sistemului dereprezentare proporțională și în care toate zonele care integrează teritoriul sunt reprezentate în mod echitabil;
  • un consiliu guvernamental, cu funcții executive și administrative condus de un președinte, ales de Adunarea Legislativă și desemnat deregele Spaniei⁠(d);
  • o instanță supremă, aflată sub instanța supremă a Spaniei, care conduce sistemul judiciar din comunitatea autonomă.

Cataloniei, Galiciei și Țării Bascilor, care s-au identificat canaționalități, li s-a acordat autoguvernarea printr-un proces rapid. Andaluzia a preluat această denumire și în primul său statut de autonomie, chiar dacă a urmat procesul mai lung stipulat în constituție pentru restul țării. În mod progresiv, alte comunități în revizuirea Statutelor lor de autonomie au luat și ele această denumire în conformitate cu identitățile lor istorice și moderne, cum ar fi Comunitatea Valenciană,[152] Insulele Canare,[153] Insulele Baleare,[154] și Aragonul.[155]

Comunitățile autonome au o largă autonomie legislativă și executivă, cu propriile lor parlamente și guverne regionale. Distribuția puterilor poate fi diferită pentru fiecare comunitate, în conformitate cu Statutele lor de autonomie, deoarece intenția descentralizării a fost să fie asimetrică. Doar două comunități — Țara Bascilor și Navarra — au autonomie fiscală deplină. Dincolo de autonomia fiscală,naționalitățile — Andaluzia, Țara Bascilor, Catalonia și Galicia — au preluat mai multe puteri decât restul comunităților, printre care și capacitatea președintelui regional de a dizolva parlamentul și de a convoca alegeri în orice moment. În plus, Țara Bascilor, Catalonia și Navarra au corpuri de poliție proprie:Ertzaintza⁠(d),Mossos d'Esquadra⁠(d) și, respectiv,Policía Foral⁠(d). Alte comunități au forțe mai limitate sau deloc, cum ar fiPolicía Autónoma Andaluza[156] dinAndaluzia sauBESCAM⁠(d) din Madrid.

Cu toate acestea, modificările recente aduse Statutelor de Autonomie existente sau promulgarea de noi Statute în totalitate au redus asimetria dintre puterile acordate inițialnaționalităților și cele ale restului regiunilor.

În cele din urmă, alături de cele 17 comunități autonome, două orașe autonome fac parte, de asemenea, din statul autonomiilor și sunt diviziuni teritoriale de prim ordin:Ceuta șiMelilla. Acestea sunt două exclave situate în coasta nordică a Africii.

Provincii și comune

[modificare |modificare sursă]

Comunitățile autonome sunt împărțite înprovincii, care au servit drept elemente teritoriale constitutive ale primelor. La rândul lor, provinciile sunt împărțite încomune. Existența atât a provinciilor, cât și a comunelor este garantată și protejată de constituție, nu neapărat de Statutele de autonomie în sine. Comunelor li se acordă autonomie pentru a-și gestiona afacerile interne, iar provinciile sunt unități teritoriale menite să desfășoare activitățile statului.[157]

Structura actuală a diviziunii provinciale se bazează — cu modificări minore — peîmpărțirea teritorială⁠(d) din 1833 realizată de cătreJavier de Burgos⁠(d) și, în total, teritoriul spaniol este împărțit în 50 de provincii. Comunitățile din Asturias, Cantabria, La Rioja, Insulele Baleare, Madrid, Murcia și Navarra sunt singurele comunități care cuprind o singură provincie, care este coextensivă cu comunitatea însăși. În aceste cazuri, rolul instituțiilor administrative ale provinciei este jucat și de instituțiile guvernamentale ale comunității.

Economia

[modificare |modificare sursă]
Spania este membră aspațiului Schengen, azonei euro și apieței unice europene.

Economia mixtă capitalistă a Spaniei este a14-a ca mărime la nivel mondial șia 5-a ca mărime⁠(d) dinUniunea Europeană, precum și a 4-a ca mărime dinzona euro.

Guvernul de centru-dreapta al fostului prim-ministruJosé María Aznar a reușit să obțină admiterea în grupul de țări care au lansat monedaeuro în 1999.Șomajul s-a situat la 17,1% în iunie 2017,[158] sub rata șomajului de la începutul anilor 1990 din Spania, de peste 20%. Ratașomajului în rândul tinerilor⁠(d) (35% în martie 2018) este extrem de ridicată în comparație cu media UE.[159] Punctele slabe perene ale economiei Spaniei includ oeconomie informală amplă,[160][161][162] și un sistem de educație despre care OECD raportează că este printre cele mai slabe din țările dezvoltate, împreună cu Statele Unite și Regatul Unit.[163]

La mijlocul anilor 1990, economia reluat creșterea întreruptă de recesiunea globală de la începutul anilor 1990. Creșterea economică puternică a ajutat guvernul să reducă datoria guvernamentală ca procent din PIB, iar rata ridicată a șomajului din Spania a început să scadă constant. Cu bugetul guvernamental echilibrat și inflația sub control, Spania a fost admisă în zona euro în 1999.

Din anii 1990, unele companii spaniole au câștigat statutul de multinațională, extinzându-și deseori activitățile în America Latină, apropiată din punct de vedere cultural. Spania este al doilea cel mai mare investitor străin de acolo, după Statele Unite. Companiile spaniole s-au extins și în Asia, în special în China și India.[164] Această expansiune globală timpurie este un avantaj competitiv față de concurenții și vecinii săi europeni. Motivul acestei expansiuni timpurii este interesul în plină expansiune față de limba și cultura spaniolă în Asia și Africa și o cultură corporativă care a învățat să își asume riscuri pe piețe instabile.

CartierulAbando⁠(d), Bilbao

Companiile spaniole au investit în domenii precumcomercializarea energiei regenerabile⁠(d) (Iberdrola a fost cel mai mare operator de energie regenerabilă din lume[165]), companii de tehnologie precumTelefónica,Abengoa⁠(d),Mondragon Corporation⁠(d) (care este cea mai marecooperativă muncitorească din lume⁠(d)),Movistar,Hisdesat⁠(d),Indra⁠(d), producătorii de trenuri precumCAF⁠(d),Talgo, corporații globale precum firma de textileInditex, companii petroliere precumRepsol sauCepsa⁠(d) și infrastructură, șase dintre cele mai mari zece firme internaționale de construcții specializate în transport fiind spaniole, precumFerrovial⁠(d),Acciona⁠(d),ACS⁠(d),OHL⁠(d) șiFCC.[166]

În 2005,sondajul privind calitatea vieții⁠(d) derulat deEconomist Intelligence Unit⁠(d) a plasat Spania printre primele 10 din lume.[167] În 2013, același sondaj (numit acum „indicele Unde să te naști”), a clasat Spania pe locul 28 în lume.[168]

În 2010, orașulbascBilbao a fost distins cu premiulLee Kuan Yew World City⁠(d),[169] iar primarul său la acea vreme,Iñaki Azkuna⁠(d), a primitpremiul World Mayor⁠(d) în 2012.[170] Capitala bascăVitoria-Gasteiz a primitpremiul Capitala Verde Europeană în 2012.[171]

Industria auto

[modificare |modificare sursă]
Fabrica Renault dinValladolid

Industria auto este unul dintre cei mai mari angajatori din țară. În 2015, Spania era a opta țară producătoare de automobile din lume și al doua din Europa după Germania.[172]

Până în 2016, industria auto a generat 8,7 la sută dinprodusul intern brut al Spaniei, angajând aproximativ nouă la sută din industria prelucrătoare.[172] Până în 2008, industria automobilelor era a doua cea mai exportată industrie,[173] în timp ce în 2015, aproximativ 80% din producția totală era destinată exportului.

Companiile germane au investit 4,8 miliarde de euro în Spania în 2015, făcând din această țară cea a doua cea mai mare destinație pentruinvestiții străine directe⁠(d) germane, după SUA. Cea mai mare parte a acestei investiții — 4 miliarde de euro — a revenit industriei auto a țării.[172]

Agricultură

[modificare |modificare sursă]

Suprafețele de cultură au fost cultivate în două moduri extrem de diverse. Suprafețele care se bazează pe cultivarea neirigată (secano), care reprezentau 85% din întreaga suprafață de cultură, depindeau numai de precipitații ca sursă de apă. Acestea includeau regiunile umede din nord și nord-vest, precum și vaste zone aride care nu fuseseră irigate. Regiunile mult mai productive dedicate cultivării irigate (regadío) reprezentau 3 milioane de hectare în 1986, iar guvernul spera că această suprafață se va dubla în cele din urmă, deoarece deja se dublase din 1950.Almería — una dintre cele mai aride și pustii provincii din Spania — s-a dezvoltat puternic, devenind un centru de cultivare a culturilor de iarnă de diverse fructe și legume pentru export către Europa.

Opodgorie înRioja

Deși doar aproximativ 17% din suprafețele cultivate ale Spaniei au fost irigate, s-a estimat că ele ar fi sursa a între 40 și 45% din valoarea brută a producției vegetale și 50% din valoarea exporturilor agricole. Mai mult de jumătate din suprafața irigată a fost cultivată cuporumb,pomi fructiferi și legume. Printre alte produse agricole care au beneficiat de irigații se numără struguri, bumbac,sfeclă de zahăr, cartofi,leguminoase,măslini, mango,căpșuni⁠(d), roșii șiplante furajere. În funcție de natura culturii, a fost posibilă recoltarea a două culturi succesive în același an pe aproximativ 10% din terenul irigat al țării.

Citricele, legumele,cerealele,uleiul de măsline și vinul — produsele agricole tradiționale ale Spaniei‍—‌ au continuat să fie importante în anii 1980. În 1983, acestea reprezentau 12%, 12%, 8%, 6% și respectiv 4% din producția agricolă a țării. Din cauza dietei modificate a unei populații din ce în ce mai bogate, a existat o creștere notabilă a consumului de animale, păsări de curte șiproduse lactate. Producția de carne destinată consumului intern a devenit cea mai importantă activitate agricolă, reprezentând 30% din toată producția agricolă în 1983. O atenție sporită la animale a fost motivul pentru care Spania a devenit un importator net de cereale. Condițiile ideale de creștere, combinate cu apropierea de piețele importante din nordul Europei, au făcut ca citricele să fie principala marfă de export a Spaniei. Legumele și fructele proaspete produse prin irigare intensivă au devenit, de asemenea, mărfuri importante pentru export, la fel ca șiuleiul de floarea soarelui, care a fost produs pentru a concura cu uleiurile de măsline mai scumpe și existente în exces din toate țările mediteraneene aleComunității Europene.

Turism

[modificare |modificare sursă]
Benidorm, una dintre cele mai mari destinații turistice litorale din Europa

În 2017, Spania a fost a doua cea mai vizitată țară din lume, înregistrând 82 de milioane de turiști, ceea ce a marcat al cincilea an consecutiv de cifre record.[174] SediulOrganizației Mondiale a Turismului este situat laMadrid.

Amplasarea geografică a Spaniei, litoralurile, peisajele diverse, patrimoniul istoric, cultura vibrantă și infrastructura excelentă au făcut din industria turistică internațională a țării una dintre cele mai mari din lume. În ultimele cinci decenii, turismul internațional din Spania a crescut pentru a deveni al doilea ca mărime din lume în ceea ce privește cheltuielile, în valoare de aproximativ 40 miliarde de euro sau aproximativ 5% din PIB în 2006.[175][176]

Castilia și Leon reprezintă liderul spaniol înturismul rural⁠(d) datorită patrimoniul ecologic și arhitectural.

Energie

[modificare |modificare sursă]
Centrale fotovoltaice (prim-plan) șicentrale solare termice (fundal) în provincia Sevilla

În 2010, Spania a devenitliderul mondial al energiei solare⁠(d) când a depășit Statele Unite cu o centrală masivă numităLa Florida⁠(d), lângăAlvarado, Badajoz.[177][178] Spania este și principalul producător european de energie eoliană.[179][180] În 2010, turbinele eoliene spaniole au generat 42.976 GWh, ceea ce a reprezentat 16,4% din toată energia electrică produsă în Spania.[181][182][183] La, energia eoliană instantaneu generată a atins un maxim istoric, acoperind 53% din cererea de electricitate din Spania continentală[184] și generând o cantitate de energie echivalentă cu cea a 14reactoare nucleare.[185] Alte energii regenerabile utilizate în Spania sunthidroelectrică, debiomasă⁠(d) șimarină⁠(d) (2 centrale electrice în construcție).[186]

Sursele de energie neregenerabile utilizate în Spania suntnucleare (8 reactoare operative), pegaz⁠(d),cărbune⁠(d) șipetrol⁠(d). Combustibilii fosili au generat împreună 58% din energia electrică a Spaniei în 2009, puțin sub media OCDE de 61%. Energia nucleară a reprezentat încă 19%, iar cele eoliană și hidroelectrică aproximativ 12% fiecare.[187]

Transport

[modificare |modificare sursă]
Portul Valencia⁠(d), unul dintre cele mai aglomerate dinBanana de Aur

Sistemul rutier spaniol este centralizat, cu șase autostrăzi care leagăMadridul deȚara Bascilor,Catalonia,Valencia,Andaluzia de Vest, Extremadura șiGalicia. În plus, există autostrăzi de-a lungul coastelor Atlanticului (FerrolVigo), cantabrică (OviedoSan Sebastián) șimediteraneană (GironaCádiz). Spania își propunea să pună un milion demașini electrice în circulație până în 2014, ca parte a planului guvernului de a economisi energie și de a sporieficiența energetică⁠(d).[188] Fostul ministru al industrieiMiguel Sebastián⁠(d) spunea că „vehiculul electric este viitorul și motorul unei revoluții industriale”.[189]

Spania are cea mai extinsă rețea feroviară de mare viteză din Europa și a doua din lume după China.[190][191] Începând din 2019, Spania are în total peste 3.400 km de linii de mare viteză[192] care leagăMálaga,Sevilla,Madrid,Barcelona,Valencia șiValladolid, cu trenuri operate la viteze comerciale de până la 310 km/h.[193] În medie, trenurile spaniole de mare viteză sunt cele mai rapid din lume, urmate deshinkansenul japonez șiTGV-ul francez.[194] În ceea ce privește punctualitatea, Spania este a doua în lume (98,5% la sosire la timp) după shinkansen (99%).[195] Prin ambițiosulprogram AVE (trenurile spaniole de mare viteză), Spania își propunea ca până în 2020 să aibă 7.000 km de trenuri de mare viteză care leagă aproape toate orașele de provincie de Madrid în mai puțin de trei ore și Barcelona în patru ore.

Există 47 de aeroporturi publice în Spania. Cel mai aglomerat esteaeroportul din Madrid (Barajas), cu 50 de milioane de pasageri în 2011, fiindal 15-lea cel mai aglomerat aeroport din lume, precum și al patrulea cel mai aglomerat aeroport al Uniunii Europene.Aeroportul din Barcelona (El Prat) este un alt aeroport important, cu 35 de milioane de pasageri în 2011, al 31-lea cel mai aglomerat aeroport din lume. Alte aeroporturi principale sunt situate înMallorca (23 de milioane de pasageri),Málaga (13 milioane de pasageri),Las Palmas (Gran Canaria) (11 milioane de pasageri),Alicante (10 milioane de pasageri), iar altele mai mici, cu numărul de pasageri între 4 și 10 milioane, de exempluTenerife (două aeroporturi),Valencia,Sevilla,Bilbao,Ibiza,Lanzarote,Fuerteventura. Sunt și peste 30 de aeroporturi cu un număr de pasageri sub 4 milioane.

Știință și tehnologie

[modificare |modificare sursă]
Observatorul Roque de los Muchachos,Instituto de Astrofísica de Canarias

În secolele al XIX-lea și al XX-lea, știința din Spania a rămas înapoiată din cauza gravei instabilități politice și din cauza subdezvoltării economice cronice. În ciuda acestor condiții, au apărut câțiva oameni de știință și ingineri importanți. Cei mai notabili au fostMiguel Servet,Santiago Ramón y Cajal,Narcís Monturiol⁠(d),Celedonio Calatayud⁠(d),Juan de la Cierva⁠(d),Leonardo Torres y Quevedo,Margarita Salas⁠(d) șiSevero Ochoa⁠(d) .

Consejo Superior de Investigaciones Científicas (CSIC) este cea mai importantă agenție publică dedicată cercetării științifice din țară. S-a clasat a cincea în topul instituțiilor științifice guvernamentale din lume (și a 32-a în ansamblu) în clasamentul SCImago Institutions 2018.[196]

Din 2006,Mobile World Congress se ține laBarcelona.

Demografie

[modificare |modificare sursă]

În 2019, populația Spaniei a atins oficial 47 de milioane de oameni, după cum este înregistrat dePadrón municipal (Registrul Comunelor Spaniei).[197] Densitatea populației Spaniei, la 91 de locuitori/km2, este mai mică decât cea a majorității țărilor din Europa de Vest, iar distribuția sa în toată țara este foarte inegală. Cu excepția regiunii care înconjoară capitala,Madrid, cele mai populate zone se află în jurul coastei. Populația Spaniei a crescut de 2 ori și jumătate din 1900, când se ridica la 18,6 milioane, în principal datorită spectaculoasei explozii demografice din anii 1960 și de la începutul anilor 1970.[198]

Piramida populației din Spania din 1950 până în 2014

În 2017, rata medie afertilității totale⁠(d) (TFR) în toată Spania a fost de 1,33 copii născuți pe femeie,[199] una dintre cele mai mici din lume, sub rata de înlocuire de 2,1, rămâne considerabil sub nivelul maxim de 5,11 copii născuți pe femeie înregistrat în 1865.[200] Ca urmare, Spania are una dintre cele mai îmbătrânite populații din lume, cu vârsta medie de 43,1 ani.[201]

Spaniolii localnici reprezintă 88% din populația totală a Spaniei. După cerata natalității⁠(d) și rata de creștere a populației din Spania au scăzut în anii 1980, populația a revenit din nou pe creștere prin revenirea multor spanioli care emigraseră în alte țări europene în anii 1970 și, mai recent, alimentată de un număr mare de imigranți care alcătuiesc acum 12% din populație. Imigranții provin în principal din America Latină (39%), Africa de Nord (16%), Europa de Est (15%) șiAfrica Subsahariană (4%).[202] În 2005, Spania a instituit un program de amnistie de trei luni prin care anumitor străini nedocumentați până atunci li s-a acordat rezidență legală.[203]

În 2008, Spania a acordat cetățenie pentru 84.170 de persoane, în principal persoanelor din Ecuador, Columbia și Maroc.[204] O mare parte din rezidenții străini din Spania provin și din alte țări din Europa de Vest și Centrală. Aceștia sunt în mare parte britanici, francezi, germani, olandezi și norvegieni. Ei locuiesc în principal pe coasta mediteraneană și în insulele Baleare, unde mulți aleg să-și trăiască pensionarea sau sălucreze de la distanță.

La 1 ianuarie 2022, populația rezidentă estimată a Spaniei era de 47.432,9 mii locuitori.

Dintre aceștia, cetățenii spanioli erau 42.025,4 mii de persoane.[1]Arhivat în, laWayback Machine.

Alte naționalități cu populații importante ca mărime (în mii):

- români: 631,6

- britanici: 315,8

- italieni: 298,2

- germani: 142,6

- francezi: 127,7

- bulgari: 116,8

- portughezi: 107,2

- polonezi: 65,5

- olandezi: 54,9

- belgieni: 43,2

- suedezi: 26,1

- irlandezi: 20,3

- lituanieni: 18,0

- finlandezi: 12,5

- danezi: 11,6

- alte state U.E.: 64,9

- ucraineni: 105,7

- ruși: 82,9

- moldoveni: 18,7

- elvețieni: 17,0

- norvegieni: 14,4

- alte state europene: 51,4

- marocani: 775,2

- senegalezi: 62,9

- algerieni: 58,2

- nigerieni: 28,0

- malieni: 24,0

- gambieni: 19,2

- ghanezi: 14,2

- guineea ecuatoriala: 10,5

- din alte țări africane: 61,4

- americani: 51,1

- mexicani: 31,5

- cubanezi: 70,3

- hondurani: 125,2

- dominicani: 57,9

- nicaraguani: 56,5

- alte țări nord- și central-americane: 48,5

- columbieni: 315,4

- venezueleni: 220,3

- ecuadorieni: 120,1

- peruvieni: 117,9

- argentinieni: 104,1

- brazilieni: 82,0

- paraguayeni: 67,3

- bolivieni: 50,3

- chilieni: 27,0

- uruguayeni: 26,7

- chinezi: 193,0

- pakistanezi: 64,7

- indieni: 45,9

- filipinezi: 36,4

- bangladeshieni: 15,1

- alte țări din Asia: 71,2

Apatrizii erau 2,4 mii persoane.

Populații substanțiale descendente din coloniști spanioli și imigranți există în alte părți ale lumii, mai ales în America Latină. Începând cu sfârșitul secolului al XV-lea, un număr mare de coloniști iberici s-au stabilit în ceea ce a devenit America Latină și în prezent majoritatealatino-americanilor albi⁠(d) (care reprezintă aproximativ o treime din populația Americii Latine) sunt de origine spaniolă sau portugheză. Aproximativ 240.000 de spanioli au emigrat în secolul al XVI-lea, mai ales înMexic.[205] Alți 450.000 au pleat în secolul al XVII-lea.[206] Estimarea între anii 1492 și 1832 este de 1,86 milioane de emigranți.[207] Între 1846 și 1932 se estimează că aproape 5 milioane de spanioli au emigrat în America, în special înArgentina șiBrazilia.[208] Aproximativ două milioane de spanioli au migrat în alte țări din Europa de Vest între 1960 și 1975. În aceeași perioadă, aproximativ 300.000 au mers în America Latină.[209]

Urbanizarea

[modificare |modificare sursă]
Zone metropolitane
 v  d  m Cele mai mari orașe dinSpania
Instituto Nacional de Estadística (2019)
LocNumele orașuluiComunitate autonomăPop.LocNumele orașuluiComunitate autonomăPop.
Madrid
Madrid

Barcelona
Barcelona

1MadridMadrid3.266.12611AlicanteComunitatea Valenciană334.887Valencia
Valencia

Sevilla
Sevilla

2BarcelonaCatalonia1.608.74612CórdobaAndaluzia325.701
3ValenciaComunitatea Valenciană794.28813ValladolidCastilia și León298.412
4SevillaAndaluzia688.59214VigoGalicia295.364
5ZaragozaAragon674.99715GijónPrincipatul Asturiilor271.780
6MálagaAndaluzia574.65416L'HospitaletCatalonia254.804
7MurciaMurcia453.25817Vitoria-GasteizȚara Bascilor251.774
8Palma de MallorcaInsulele Baleare416.06518A CoruñaGalicia245.711
9Las Palmas de Gran CanariaInsulele Canare379.92519ElcheComunitatea Valenciană232.517
10BilbaoȚara Bascilor346.84320GranadaAndaluzia232.462
Distribuția geografică a populației spaniole în 2008

Sursa: „Áreas urbanas +50 ”,Ministerul Lucrărilor Publice și Transporturilor (2013)[210]

Popoare

[modificare |modificare sursă]

Constituția spaniolă din 1978, în al doilea articol, recunoaște mai multeentități contemporane —naționalități —[e] și regiuni, în contextul națiunii spaniole.

Spania a fost descrisă ca unstat plurinaționalde facto.[211][212] Identitatea Spaniei se datorează mai mult unei suprapuneri a diferitelor identități teritoriale și etnolingvistice și mai puțin unei singure identități spaniole. În unele cazuri, unele dintre identitățile teritoriale pot intra în conflict cu cultura spaniolă dominantă. Printre iIdentitățile tradiționale distincte din Spania se numărăbascii,catalanii,galicienii, andaluzii și valencienii,[213] deși într-o oarecare măsură toate cele 17 comunități autonome pot revendica o identitate locală distinctă.

Această ultimă caracteristică a „identității partajate” între nivelul mai local sau comunitatea autonomă și nivelul spaniol este cea care face ca problema identității în Spania să fie complexă și departe de a fi univocă.

Grupuri minoritare

[modificare |modificare sursă]
Sărbătoarea Zilei Romilor pe la Madrid

Spania are mai mulți urmași ai populațiilor din fostele colonii, în special America Latină și Africa de Nord. Un număr mai mic de imigranți din mai multețări sub-sahariene s-au stabilit recent în Spania. Există și un număr considerabil de imigranți asiatici, dintre care majoritatea sunt originari din Orientul Mijlociu,Asia de Sud și China. Cel mai mare grup de imigranți este european; reprezentat de un număr mare de români, britanici,germani, francezi și alții.[214]

SosireaGitanos⁠(d), unpopor rom, a început în secolul al XVI-lea; estimările populației rome spaniole variază de la 750.000 la peste un milion.[215][216][217][218][219] Există șimercheros⁠(d) (sauquinquis), un grup minoritar anterior nomad. Originea lor este neclară.

Din punct de vedere istoric,evreii sefarzi șimoriscos⁠(d) sunt principalele grupuri minoritare originare din Spania și cu o contribuție la cultura spaniolă.[220] Guvernul spaniol oferă cetățenie spaniolă evreilor sefarzi.[221]

Imigrația

[modificare |modificare sursă]
Distribuția populației străine în Spania în 2005 pe procente

Conform statisticilor oficiale spaniole ( INE ) erau 5,4 milioane de rezidenți străini în Spania în 2020 (11,4%)[222] în timp ce toți cetățenii născuți în afara Spaniei erau în număr de 7,2 milioane în 2020, 15,23% din populația totală.

Potrivit datelor statistice despre permisele de ședere pentru 2011, peste 860.000 erau români, aproximativ 770.000 eraumarocani⁠(d), aproximativ 390.000 erau britanici, iar 360.000 erauecuadorieni⁠(d).[223] Alte comunități străine considerabile sunt columbienii, bolivienii, germanii, italienii,bulgarii și chinezii. În Spania trăiesc peste 200.000 de imigranți din Africa Subsahariană, în principalsenegalezi șinigerieni⁠(d).[224] Din 2000, Spania a cunoscut ocreștere demografică⁠(d) ridicată ca urmare a fluxurilor de imigrație, în ciuda ratei natalității care este doar la jumătate din nivelul de înlocuire. Acest flux brusc și continuu de imigranți, în special cei care sosesc ilegal pe mare, a provocat tensiuni sociale notabile.[225]

În cadrul UE, Spania a avut a doua cea mai mare rată a imigrației în termeni procentuali dupăCipru, dar a fost, de departe, cea mai mare în cifre absolute, până în 2008.[226] Numărul imigranților din Spania a crescut de la 500.000 de persoane în 1996 la 5,2 milioane în 2008 dintr-o populație totală de 46 de milioane.[227][228] Numai în 2005, un program de regularizare a crescut populația legală de imigranți cu 700.000 de persoane.[229] Există o serie de motive pentru nivelul ridicat al imigrației, inclusiv legăturile culturale ale Spaniei cu America Latină, poziția sa geografică, porozitatea frontierelor sale, dimensiunea mare a economiei subterane și ponderea mare a sectoarelor agricol și de construcții, care cer forță de muncă mai ieftină decât poate fi oferită de forța de muncă națională.

Un alt factor semnificativ din punct de vedere statistic este numărul mare de rezidenți de origine din UE care se pensionează de obicei pe coasta mediteraneeană a Spaniei. De fapt, Spania a fost cel mai mare absorbant de migranți din Europa din 2002 până în 2007, populația sa de imigranți crescând de peste două ori, după ce au sosit 2,5 milioane de oameni.[230] În 2008, înainte de declanșarea crizei economice,Financial Times relata că Spania este cea mai favorizată destinație pentru europenii occidentali care doresc să plece din țara lor și care caută un loc de muncă în altă parte a UE.[231]

În 2008, guvernul a instituit un „Plan de întoarcere voluntară” care încuraja imigranții șomeri din afara UE să se întoarcă în țările lor de origine și să primească mai multe stimulente, inclusiv dreptul de a-și păstra ajutorul de șomaj și de a-și transfera contribuțiile efectuate la sistemul spaniol de asigurări sociale.[232] Programul a avut un efect redus; în primele sale două luni, doar 1.400 de imigranți au acceptat oferta.[233] Ceea ce nu a reușit acest program, a reușit criza economică puternică și prelungită a făcut-o din 2010 până în 2011, în care zeci de mii de imigranți au părăsit țara din cauza lipsei locurilor de muncă. Numai în 2011, peste jumătate de milion de persoane au părăsit Spania. Pentru prima dată în decenii, rata migrației nete a devenit negativă, iar nouă din 10 emigranți erau străini.[234]

Limbile

[modificare |modificare sursă]
Limbile Spaniei

Spania este multilingvă din punct de vedere legal[235] iar Constituția stabilește că națiunea va proteja „toți spaniolii și popoarele Spaniei în exercitarea drepturilor omului, a culturilor și tradițiilor lor, a limbilor și a instituțiilor”.[236]

Spaniola (español) — recunoscută în constituție cu numele decastiliană (castellano) — este limba oficială a întregii țări și este dreptul și datoria fiecărui spaniol să o cunoască. Constituția stabilește, de asemenea, că „celelalte limbi spaniole” — adică celelalte limbi ale Spaniei — vor fi și ele oficiale în comunitățile lor autonome în conformitate cu statutele lor, cu legislațiile lor organice regionale și că „bogăția modalităților lingvistice distincte ale Spaniei reprezintă un patrimoniu care va face obiectul unui grad special de respect și protecție."[237]

Celelalte limbi oficiale ale Spaniei, co-oficiale cu spaniola sunt:

Ca procent din populația generală din toată Spania, spaniola este vorbită nativ de 74%, catalana de 17%, galiciana de 7% și basca de 2% din toți spaniolii. Occitana este vorbită de mai puțin de 5.000 de persoane, doar în mica regiuneVal d'Aran.[238]

Altelimbi romaniceminoritare, deși nu sunt oficiale, au o recunoaștere specială, cum ar filimba astur-leoneză⁠(d) (asturianu,bable[239] saullionés) înAsturia și în nord-vestulCastiliei și Leónului, șiaragoneza (aragonés) înAragon.

În orașul autonom spaniol nord-africanMelilla,berbera rifană⁠(d) este vorbită de o parte semnificativă a populației. Similar, înCeuta, un procent semnificativ din populație vorbeștearaba Darija⁠(d). În zonele turistice de pe coasta mediteraneană și a insulelor, engleza și germana sunt vorbite pe scară largă de turiști, rezidenți străini și lucrători în turism.[240]

Educație

[modificare |modificare sursă]
Campusul Poblenou,Universitat Pompeu Fabra — Barcelona

Învățământul de stat din Spania este gratuit și obligatoriu de la șase la șaisprezece ani. Sistemul educațional actual este reglementat de legea educațională din 2006, LOE (Ley Orgánica de Educación) sau Legea organică a educației.[241] În 2014, LOE a fost parțial modificată de noua și controversata lege LOMCE (Ley Orgánica para la Mejora de la Calidad Educativa) sau Legea organică pentru îmbunătățirea sistemului de învățământ, denumită în mod obișnuitLey Wert (Legea Wert).[242] Din 1970 până în 2014, Spania a avut șapte legi diferite ale educației (LGE, LOECE, LODE, LOGSE, LOPEG, LOE și LOMCE).[243]

Nivelurile educației sunt învățământul preșcolar, învățământul primar,[244] învățământul secundar[245] și învățământul post-16.[246] În ceea ce privește educația de dezvoltare profesională sau învățământul profesional, există trei niveluri în afară de diplomele universitare:Formación Profesional Básica (învățământ profesional de bază);Ciclo Formativo de Grado Medio sauCFGM (învățământ profesional de nivel mediu) care poate fi studiat după terminarea învățământului secundar șiCiclo Formativo de Grado Superior sauCFGS (învățământ profesional de nivel superior), care poate fi studiat după terminarea educației post-16.[247]

Sănătatea

[modificare |modificare sursă]

Sistemul sanitar din Spania este considerat unul dintre cele mai bune din lume, pe poziția a 7-a în clasamentul elaborat deOrganizația Mondială a Sănătății.[248] Asistența medicală este publică, universală și gratuită pentru orice cetățean legal al Spaniei.[249] Cheltuielile totale pentru sănătate sunt de 9,4% din PIB, ușor peste media de 9,3% dinOCDE.

Religia

[modificare |modificare sursă]
InteriorulSchitului El Rocío⁠(d) în timpul unei ceremonii catolice.

Romano-catolicismul, care are o lungă istorie în Spania, rămâne religia dominantă. Deși nu mai are statut oficial prin lege, în toate școlile publice din Spania studenții trebuie să aleagă fie lecții de religie, fie de etică. Catolicismul este religia cel mai frecvent predată, deși învățăturile despre islam,[250] iudaism,[251] și creștinismul evanghelic[252] sunt și ele recunoscute prin lege. Potrivit unui studiu realizat în 2020 de Centrul Spaniol pentru Cercetări Sociologice, aproximativ 61% dintre spanioli se autoidentifică dreptcatolici, 3% de alte credințe și aproximativ 35% se identificăfără religie.[253] Majoritatea spaniolilor nu participă regulat la slujbele religioase. Un studiu din 2019 arată că dintre spaniolii care se identifică ca fiind religioși, 62% merg la biserică foarte rar sau niciodată, 16% merg la biserică de câteva ori pe an, 7% o dată pe lună și 13% în fiecare duminică sau de mai multe ori pe săptămână. Sondajele recente sugerează că între 20% și 27% din populația spaniolă este nereligioasă.[254][255][256]

Constituția spaniolă consacrălaicismul în guvernare, precum și libertatea de religie sau credință pentru toți, spunând că nicio religie nu ar trebui să aibă un „caracter de stat”, permițând în același timp statului să „coopereze” cu grupurile religioase.

Au fost patru papi spanioli.Damasus I,Calixt al III-lea,Alexandru al VI-lea șiBenedict al XIII-lea. Misticismul spaniol a furnizat o resursă intelectuală importantă împotriva protestantismului.Carmelitele, precumTereza din Ávila, o călugărițăreformistă, șiIoan al Crucii, preot, au preluat conducerea mișcării lor de reformare. Mai târziu, ei au devenitDoctori ai Bisericii.Societatea lui Isus a fost cofondată deIgnațiu de Loyola, ale căruiexerciții spirituale și a cărui mișcare au condus la înființarea a sute de colegii și universități din lume, inclusiv 28 doar în Statele Unite. Cofondatorul Societății,Francisco de Xavier, a fost un misionar care a ajuns în India și mai târziu în Japonia. În anii 1960 iezuițiiPedro Arrupe șiIgnacio Ellacuría au susținut mișcareaTeologia Eliberării.

Bisericile protestante au aproximativ 1.200.000 de membri.[257] Există aproximativ 105.000 demartori ai lui Iehova.Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă are aproximativ 46.000 de adepți în 133 de congregații din toate regiunile țării și are untemplu⁠(d) îndistrictul Moratalaz⁠(d) din Madrid.[258]

Un studiu realizat deUniunea Comunităților Islamice din Spania⁠(d) a demonstrat că în 2019 erau peste 2.100.000 de locuitori musulmani în Spania, reprezentând 4–5% din populația totală a Spaniei. Marea majoritate era compusă din imigranți și descendenți originari dinMaghreb (în specialMaroc) și alte țări africane. Peste 879.000 (42%) dintre ei aveau cetățenia spaniolă.[259]

Valurile recente de imigrație au dus, de asemenea, la un număr tot mai mare dehinduși,budiști,sikhi⁠(d) șimusulmani. DupăReconquista din 1492, nu au mai trăit în Spania musulmani timp de secole. Expansiunea colonială de la sfârșitul secolului al XIX-lea în nord-vestul Africii a adus cetățenia deplină unui număr de rezidenți dinMarocul spaniol⁠(d) șiSahara Occidentală. De atunci, rândurile lor au mai fost consolidate de imigrația recentă, în special din Maroc și Algeria. 

Iudaismul a fost practic inexistent în Spania de la expulzarea din 1492 până în secolul al XIX-lea, când evreilor li s-a permis din nou să intre în țară. În prezent, există în jur de 62.000 de evrei în Spania, adică 0,14% din populația totală. Majoritatea sunt sosiți în secolul trecut, în timp ce unii sunt descendenți ai evreilor spanioli anteriori. Se crede că aproximativ 80.000 deevrei trăiau în Spania înainte de expulzarea acestora.[260] Totuși, Enciclopedia Evreiască afirmă că numărul de peste 800.000 este prea mare și că cel de 235.000 este prea mic: 165.000 sunt dați ca expulzați, numărul acesta fiind mai degrabă 200.000, iar numărul de convertiți după pogromurile din 1391 este mai mic. Alte surse sugerează 200.000 de convertiți, mai ales după pogromurile din 1391 și peste 100.000 expulzați. Descendenții acestor evrei sefarzi expulzați în 1492 primesc cetățenia spaniolă dacă o solicită.[261]

Cultura

[modificare |modificare sursă]

Spania este oțară occidentală. Aproape fiecare aspect al vieții spaniole este pătruns de patrimoniul cultural latin, făcând din Spania una dintre principalelețări latine din Europa. Cultura spaniolă este marcată de puternice legături istorice cu catolicismul, care a jucat un rol esențial în formarea și identitatea ulterioară a țării. Arta, arhitectura, bucătăria și muzica din Spania au fost modelate de valuri succesive de invadatori străini, precum și de clima și geografia mediteraneană a țării. Epoca colonială, lungă de secole, a globalizat limba și cultura spaniolă, Spania absorbind și produsele culturale și comerciale ale diversului săuimperiu.

Situri din patrimoniul mondial

[modificare |modificare sursă]

Spania are 47 desituri în Patrimoniul Mondial. Printre acestea se numără peisajulMonte Perdido dinPirinei, care este comun cu Franța, siturile preistorice de artă rupestră dinValea Côa⁠(d) șiSiega Verde⁠(d), care este comun cu Portugalia,Patrimoniul lui Mercur⁠(d), comun cu Slovenia șipădurile primare și bătrâne de fagi, sit comun cu mai multe alte țări din Europa.[262] În plus, Spania are și 14 elemente depatrimoniu cultural imaterial⁠(d), sau „comori umane”.[263]

Literatură

[modificare |modificare sursă]
Statui de bronz ale lui Don Quijote și Sancho Panza, în Plaza de España din Madrid

Cele mai vechi exemple înregistrate de literatură populară în limbi romanice datează din aceeași perioadă și din aceeași zonă, bogatul amestec de culturi musulmană, evreiască și creștină din Spania musulmană, în care au lucrat Maimonide, Averroes și alții,harjalele⁠(d) (jarchas).

În timpulReconquistei, a fost scris poemul epicCantar de Mio Cid despre un personaj real — luptele sale, cuceririle și viața de zi cu zi. Este remarcabilă și povestea romantică cavalerească valencianăTirant lo Blanch scrisă învalenciană.

Alte opere majore din epoca medievală au fostMester de Juglaría⁠(d),Mester de Clerecía⁠(d),Coplas por la muerte de su padre sauEl Libro de buen amor⁠(d) (Cartea bunei iubiri).

În timpulRenașterii, piesele cele mai mari suntLa Celestina șiEl Lazarillo de Tormes⁠(d), în timp ce multă literatură religioasă a fost creată de poeți precumLuis de León,San Juan de la Cruz,Santa Teresa de Jesús etc.

Barocul a fost cea mai importantă perioadă pentru cultura spaniolă, în vremurileImperiului Spaniol. FaimosulDon Quijote de La Mancha deMiguel de Cervantes a fost scris în această epocă. Alți scriitori din acea perioadă sunt:Francisco de Quevedo,Lope de Vega,Calderón de la Barca sauTirso de Molina.

În timpuliluminismului găsim nume precumBenito Jerónimo Feijóo,Gaspar Melchor de Jovellanos sauLeandro Fernández de Moratín.

Înperioada romantică,José Zorrilla⁠(d) a creat una dintre cele mai emblematice figuri din literatura europeană înDon Juan Tenorio⁠(d). Alți scriitori din această perioadă suntGustavo Adolfo Bécquer,José de Espronceda,Rosalía de Castro sauMariano José de Larra.

Miguel Delibes descrie situația Spaniei rurale dupăexodul rural din anii 1950.

Artiști precumBenito Pérez Galdós,Emilia Pardo Bazán,Leopoldo Alas (Clarín),Concepción Arenal⁠(d),Vicente Blasco Ibáñez șiMenéndez Pelayo au creat opere de artărealiste. Realismul a oferit descrieri ale vieții și societății contemporane „așa cum erau”. În spiritul „realismului” general, autorii realiști au optat pentru reprezentări ale activităților și experiențelor cotidiene și banale, în loc de prezentări romantizate sau stilizate.

Grupul care a devenit cunoscut sub numele deGenerația lui 1898 a fost marcat de distrugerea flotei Spaniei în Cuba de către vapoarele armate americane în 1898, ceea ce a provocat o criză culturală în Spania. „Dezastrul” din 1898 i-a determinat pe scriitorii consacrați să caute soluții politice, economice și sociale practice în eseuri grupate sub rubrica literarăRegeneracionismo. Pentru un grup de scriitori mai tineri, printre careMiguel de Unamuno,Pío Baroja șiJosé Martínez Ruiz (Azorín), Dezastrul și repercusiunile sale culturale au inspirat o schimbare literară mai profundă, mai radicală, care a afectat atât forma, cât și conținutul. Acești scriitori, alături deRamón del Valle-Inclán,Antonio Machado,Ramiro de Maeztu⁠(d) și Ángel Ganivet, au ajuns să fie cunoscuți ca Generația lui '98.

Generația lui 1914 sauNovecentismo a fost următoarea „generație” de scriitori spanioli după cea de la 98. Ea punea deja sub semnul întrebării valoarea unei astfel de terminologii. Până în anul 1914 — anul izbucnirii Primului Război Mondial și al publicării primei opere majore a vocii principale a generației,José Ortega y Gasset — mai mulți scriitori puțin mai tineri își găsiseră propriul loc în cadrul culturii spaniole.

Mercè Rodoreda

Printre vocile principale se numără poetulJuan Ramón Jiménez, academicienii și eseiștiiRamón Menéndez Pidal,Gregorio Marañón⁠(d),Manuel Azaña,Maria Zambrano⁠(d),Eugeni d'Ors⁠(d),Clara Campoamor⁠(d) și Ortega y Gasset, precum și romancierii Gabriel Miró,Ramón Pérez de Ayala⁠(d) șiRamón Gómez de la Serna. Încă mânați de chestiunile naționale și existențiale care îi obsedau pe scriitorii din '98, ei au abordat aceste subiecte cu un mai pronunțat sentiment de distanțare și obiectivitate.Salvador de Madariaga, un alt intelectual și scriitor proeminent, a fost unul dintre fondatoriiColegiului Europei și redactorul manifestului constitutiv alInternaționalei Liberale.

Generația lui 1927 a cuprins poeții Pedro Salinas,Jorge Guillén,Federico García Lorca,Vicente Aleixandre,Dámaso Alonso. Toți erau erudiți ai moștenirii lor literare naționale, o altă dovadă a impactului cererilorregeneracioniștilor și ale generației din 1898 pentru ca informațiile spaniole să se întoarcă cel puțin parțial spre interior.

José Ortega y Gasset

Cei mai importanți doi scriitori ai Spaniei din a doua jumătate a secolului al XX-lea au fostlaureații Premiului Nobel pentru literaturăCamilo José Cela șiMiguel Delibes dingenerația lui '36⁠(d). Spania este una dintre țările cu cei mai mulți laureați aiPremiului Nobel pentru literatură și, inclusiv laureații Nobel latino-americani, literatura în limba spaniolă se situează printre cele cu cei mai mulți laureați. Scriitori spanioli sunt:José Echegaray,Jacinto Benavente,Juan Ramón Jiménez,Vicente Aleixandre șiCamilo José Cela. Scriitorul portughezJosé Saramago, de asemenea laureat al Nobelului, a trăit mulți ani în Spania și vorbea atât portugheză, cât și spaniolă. Saramago era de asemenea bine cunoscut prin ideile saleiberiste⁠(d).

Generația lui ’50 este cunoscută și sub numele de „copiii războiului civil”:Rosa Chacel⁠(d),Gloria Fuertes⁠(d),Jaime Gil de Biedma⁠(d),Juan Goytisolo,Carmen Martín Gaite⁠(d),Ana María Matute,Juan Marsé,Blas de Otero,Gabriel Celaya⁠(d),Antonio Gamoneda⁠(d),Rafael Sánchez Ferlosio⁠(d) sauIgnacio Aldecoa⁠(d).

Premiul Planeta de Novela⁠(d) șiPremiul Miguel de Cervantes sunt principalele două premii actuale ale literaturii spaniole.

Filozofie

[modificare |modificare sursă]
Școala din Salamanca⁠(d), unde savantul umanistFrancisco de Vitoria a dezvoltat teorii despre dreptul internațional.

Seneca⁠(d) a fost un filozof care locuia în Spania actuală în timpulImperiului Roman. În perioada stăpânirii musulmane dinAl-Andalus, au înflorit filozofiile musulmană, evreiască și creștină, cu lucrările unor filozofi precumIbn Arabi,Averroes șiMaimonides.[264][265]

În Evul MediuRamon Llull a activat în Spania.

UmanistulLuis Vives⁠(d) a lucrat în Spania în timpulRenașterii, la fel caFrancisco de Vitoria (creatorulȘcolii din Salamanca⁠(d) și cărturar îndreptul internațional) șiBartolomé de las Casas.

Iluminismul a sosit mai târziu în Spania și a fost mai puțin puternic decât în alte țări europene, dar însecolul al XIX-lea ideile liberale au ajuns în societatea spaniolă. La sfârșitul secolului, au înflorit și ideile socialiste și libertariene, cu gânditori precumFrancisco Pi y Margall,Ricardo Mella⁠(d) șiFrancisco Ferrer Guardia⁠(d).

În prima jumătate a secolului al XX-lea, printre cei mai proeminenți filozofi s-au număratMaria Zambrano⁠(d),José Ortega y Gasset, șiMiguel de Unamuno.[266]

Între filozofii contemporani se înscriuFernando Savater șiAdela Cortina⁠(d), creatoarea termenului deaporofobie

Artele plastice

[modificare |modificare sursă]
Las Meninas⁠(d) deDiego Velázquez

Artiștii din Spania au fost extrem de influenți în dezvoltarea diferitelormișcări artistice europene și americane. Datorită diversității istorice, geografice și generaționale, arta spaniolă a cunoscut un număr mare de influențe. Patrimoniul mediteranean în Spania, în special înAndaluzia, cu influențe greco-romane și unele maure este încă evident astăzi. Printre influențele europene se numără Italia, Germania și Franța, în special în perioadeleRenașterii,Barocului spaniol șiNeoclasică. Există multe alte stiluri autohtone, cum ar fiarta și arhitectura preromanescă⁠(d), arhitecturaherreriană⁠(d) saugoticul isabelin⁠(d).

În timpulEpocii de Aur, printre pictorii care au lucrat în Spania s-au număratEl Greco,José de Ribera,Bartolomé Esteban Murillo șiFrancisco Zurbarán. Tot în perioada barocă,Diego Velázquez a creat unele dintre cele mai faimoase portrete spaniole, precumLas Meninas⁠(d) șiLas Hilanderas.[267]

Francisco Goya a pictat în timpul unei perioade istorice care a cuprins șirăzboiul de independență spaniol, luptele dintre liberali și absolutiști și ascensiunea statelor naționale contemporane.

Joaquín Sorolla este un cunoscut pictor impresionist modern și există mulți pictori spanioli importanți care aparțin mișcării de artă modernistă, între carePablo Picasso,Salvador Dalí,Juan Gris șiJoan Miró

Sculptura

[modificare |modificare sursă]
Pieptenele vântului deEduardo Chillida⁠(d), înSan Sebastián

Stilul plateresc s-a extins de la începutul secolului al XVI-lea până în ultima treime a secolului, iar influența sa stilistică a pătruns în lucrările tuturor marilor artiști spanioli ai vremii.Alonso Berruguete (școala de laValladolid) este supranumit „prințul sculpturii spaniole”. Principalele sale lucrări au fost lojele superioare ale coruluiCatedralei din Toledo, mormântul cardinalului Tavera din aceeași catedrală și retablul Vizitei Fecioarei Maria din biserica Santa Úrsula din aceeași localitate. Alți sculptori notabili au fostBartolomé Ordóñez⁠(d),Diego de Siloé⁠(d),Juan de Juni⁠(d) șiDamián Forment⁠(d).

Au existat două școli cu un fler și un talent deosebit:Școala de la Sevilla⁠(d), căreia îi aparțineaJuan Martínez Montañés⁠(d), ale cărei lucrări cele mai celebre sunt Crucifixul din Catedrala din Sevilla, altul din Vergara și un Sfânt Ioan; șiȘcoala de la Granada⁠(d), al cărei reprezentat eraAlonso Cano⁠(d), căreia îi sunt atribuite o Imaculată Concepție și o Fecioară a Rozariului.

Alți sculptori notabili ai barocului andaluz au fostPedro de Mena⁠(d),Pedro Roldán⁠(d) și fiica saLuisa Roldán⁠(d),Juan de Mesa⁠(d) șiPedro Duque Cornejo⁠(d). În secolul al XX-lea, cei mai importanți sculptori spanioli au fostJulio González⁠(d),Pablo Gargallo⁠(d),Eduardo Chillida⁠(d) șiPablo Serrano⁠(d).

Cinematografie

[modificare |modificare sursă]
Pedro Almodóvar șiPenélope Cruz în Oviedo

Cinematograful spaniol a obținut succese internaționale majore, inclusivpremii Oscar pentru filme recente precumLabirintul lui Pan șiVolver.[268] În lunga istorie a cinematografiei spaniole, marele cineastLuis Buñuel a fost primul care a obținut recunoașterea mondială, urmat dePedro Almodóvar în anii 1980 (La Movida Madrileña).

Filmul spaniol a cunoscut succesul internațional de-a lungul anilor cu filme ale unor regizori precumSegundo de Chomón⁠(d),Florián Rey⁠(d),Luis García Berlanga,Carlos Saura,Julio Medem⁠(d),Isabel Coixet⁠(d),Alejandro Amenábar,Icíar Bollaín⁠(d) și frațiiDavid⁠(d) șiFernando Trueba⁠(d)

ActrițeleSara Montiel șiPenélope Cruz sau actorulAntonio Banderas se numără printre cei care au devenit vedete laHollywood.

Arhitectura

[modificare |modificare sursă]
Case suspendate în Cuenca⁠(d)

Datorită diversității sale istorice și geografice, arhitectura spaniolă își trage influențele dintr-o serie de surse diferite. Oraș de provincie important fondat de romani și cu o vastă infrastructură dinepoca romană, Córdoba a devenit capitala culturală, îmbogățindu-se cu arhitectură fină în stil arab, în timpuldinastiei umayyade⁠(d) islamice.[269] Mai târziu, arhitectura în stil arab a continuat să se dezvolte în cadrul dinastiilor islamice succesive, încheindu-se cuNasrizii⁠(d), care și-au construit faimosul complex de palate dinGranada

În același timp, regatele creștine au apărut treptat și și-au dezvoltat propriile stiluri; dezvoltând unstil preromanesc în perioada când au fost izolate de influențele arhitecturale europene contemporane în Evul Mediu timpuriu, ele au integrat ulterior fluxurileromanești⁠(d) șigotice. A existat atunci o înflorire extraordinară a stilului gotic, care a dus la construirea a numeroase construcții în acest stil pe întreg teritoriul.Stilul mudéjar, din secolele al XII-lea–al XVII-lea, a fost dezvoltat prin introducerea de motive, modele și elemente în stil arab în arhitectura europeană. 

Sosireamodernismului în arena academică a produs o mare parte din arhitectura secolului al XX-lea. Un stil influent centrat înBarcelona, cunoscut sub numele demodernisme, a produs o serie de arhitecți importanți, dintre care unul esteGaudí.Stilul internațional⁠(d) a fost promovat de grupuri precumGATEPAC⁠(d). Spania trece în prezent printr-o revoluție înarhitectura contemporană⁠(d), iararhitecții spanioli precumRafael Moneo⁠(d),Santiago Calatrava,Ricardo Bofill⁠(d), precum și mulți alții, au câștigat renume la nivel mondial.

Muzică și dans

[modificare |modificare sursă]
Flamenco este o formă artistică andaluză care a evoluat de laSeguidilla⁠(d).

Muzica spaniolă este adesea considerată în străinătate ca fiind sinonimă cuflamenco, un gen muzical vest-andaluz care, contrar credinței populare, nu este răspândit în afara acelei regiuni. Diverse stiluri regionale demuzică populară abundă în Aragon, Catalonia, Valencia, Castilia, Țara Bascilor, Galicia, Cantabria și Asturias. Pop, rock, hip hop și heavy metal sunt și ele populare.

În domeniul muzicii clasice, Spania a produs un număr de compozitori notabili precumIsaac Albéniz,Manuel de Falla șiEnrique Granados și cântăreți și interpreți precumPlácido Domingo,José Carreras,Montserrat Caballé,Alicia de Larrocha,Alfredo Kraus⁠(d),Pablo Casals,Ricardo Viñes⁠(d),José Iturbi,Pablo de Sarasate,Jordi Savall șiTeresa Berganza. În Spania există peste patruzeci de orchestre profesioniste, inclusivOrquestra Simfònica de Barcelona⁠(d),Orquesta Nacional de España⁠(d) șiOrquesta Sinfónica de Madrid⁠(d). Între principaleleteatre de operă se numărăTeatro Real⁠(d),Gran Teatre del Liceu⁠(d),Teatro Arriaga⁠(d) șiEl Palau de les Arts Reina Sofía⁠(d).

Mii de fani ai muzicii călătoresc în Spania anul pentru festivalurile muzicale de vară recunoscute la nivel internațional:Sónar⁠(d), în care se produc adesea artiști pop și techno de top în ascensiune, șiBenicàssim⁠(d), cunoscut pentru rockul alternativ și dans.[270] Ambele festivaluri fac ca Spania să fie o prezență muzicală internațională și reflectă gusturile tinerilor din țară. Festivalul de jazz din Vitoria-Gasteiz⁠(d) este unul dintre principalele din genul său.

Cel mai popularinstrument muzical tradițional, chitara, își are originea în Spania.[271] Tipice pentru nord sunt cimpoaiele tradiționale saugaiteros, în principal în Asturias și Galicia.

Bucătăria

[modificare |modificare sursă]
Paella, un fel de mâncare tradiționalvalencian[272]

Bucătăria spaniolă constă dintr-o mare varietate de feluri de mâncare care provin din diversitatea geografică, culturală și climatică. Este puternic influențată de fructele de mare disponibile din apele care înconjoară țara și reflectă profundele rădăcinimediteraneene ale țării. Complexa istorie a Spaniei, cu multe influențe culturale, a dus la o bucătărie unică. În special, sunt identificate cu ușurință trei areale principale:

Spaniamediteraneană — toate regiunile de coastă, din Catalonia până în Andaluzia — utilizarea intensă a fructelor de mare, precumpescaíto frito (pește prăjit); mai multe supe reci precumgazpacho⁠(d); și multe feluri de mâncare pe bază de orez, cum ar fipaella din Valencia[272] șiArròs negre⁠(d) (orez negru) din Catalonia.[273]

Spaniainterioară — Castilia — supe fierbinți, groase, cum ar fisupa castiliană pe bază de pâine și usturoi, împreună cu tocănițe substanțiale, cum ar fiCocido madrileño⁠(d). Alimentele sunt conservate în mod tradițional prin sărare, cum ar fijamónul spaniol, sau scufundate înulei de măsline, cum ar fibrânza Manchego⁠(d).

Spaniaatlantică — întreaga coastă de nord, inclusiv bucătăriaasturiană⁠(d),bască⁠(d),cantabrică⁠(d) și galiciană — tocănițe pe bază de legume și pește, cum ar fiCaldo gallego⁠(d) șiMarmitako⁠(d). De asemenea, șuncalacón⁠(d) puțin sărată. Cea mai cunoscută bucătărie din teritoriile din nord se bazează adesea pe fructe de mare oceanice, cum ar ficodul în stil basc,tonul⁠(d) sauhamsiile sau mâncarea galicianăPolbo á feira⁠(d) pe bază de caracatiță și preparate din crustacee.

Sport

[modificare |modificare sursă]
Fotbalul este cel mai popular sport din țară. Spania a câștigatCupa Mondială FIFA 2010.

Se jucau unele precursoare ale fotbalului în Spania încă din epoca romană, dar sportul din Spania a fost dominat de fotbal abia de la începutul secolului al XX-lea.Real Madrid CF șiFC Barcelona sunt două dintre cele mai de succes cluburi de fotbal din lume.Echipa națională de fotbal a țării a câștigatCampionatul European de Fotbal UEFA în 1964, 2008 și 2012 șiCupa Mondială FIFA în2010 și este prima echipă care a câștigat trei turnee internaționale majore consecutive.

Baschetul,tenisul, ciclismul,handbalul,futsalul⁠(d),motociclismul⁠(d) și, în ultima vreme,Formula 1 se pot lăuda și cu campioni spanioli. Astăzi, Spania este o mare forță sportivă mondială, mai ales de laJocurile Olimpice de vară șiparalimpice⁠(d) din 1992 care au avut loc laBarcelona, ceea ce a stimulat la nivelul țării un mare interes pentru sport. Industria turismului a condus la o îmbunătățire a infrastructurii sportive, în special pentrusporturile nautice,golf șischi. În regiunile lor, sunt populare și jocurile tradiționale depelota bască șipelota valenciană

Sărbători legale și festivaluri

[modificare |modificare sursă]
FestivalulSan Fermín, Pamplona

Sărbătorile publice ținute în Spania conțin un amestec de evenimente religioase (romano-catolice), naționale și locale. Fiecare comună are dreptul să declare maximum 14 sărbători legale pe an; până la nouă dintre acestea sunt alese de guvernul național și cel puțin două sunt alese local.[274]Ziua Națională a Spaniei (Fiesta Nacional de España) este sărbătorită pe 12 octombrie, aniversareaDescoperirii Americii⁠(d) și comemoreazăFecioara Stâlpului⁠(d), patronă aAragonului și a întregii Spanii. 

Există multe festivaluri și festivități în Spania. Unele dintre ele sunt cunoscute în întreaga lume și milioane de turiști din întreaga lume merg anual în Spania pentru a participa la unele dintre aceste festivaluri. Unul dintre cele mai faimoase esteSan Fermín, dinPamplona. Deși cel mai faimos eveniment al său esteencierro saufuga taurilor⁠(d), care are loc la orele 8:00 în fiecare zi între 7 și 14 iulie, sărbătoarea de șapte zile implică multe alte evenimente tradiționale și folclorice. Evenimentele au jucat un rol important în acțiunea cărțiiThe Sun Also Rises, deErnest Hemingway, care l-a adus pe acesta în prim-planul literaturii de limbă engleză. Drept urmare, a devenit unul dintre cele mai renumite festivaluri internaționale din Spania, cu peste 1.000.000 de persoane care participă în fiecare an.

Alte festivaluri sunt: festivalul roșiilorLa Tomatina⁠(d) dinBuñol,Valencia, carnavalurile dinInsulele Canare,Falles dinValencia sauSăptămâna Sfântă din Andaluzia șiCastilia și León.

Note de completare

[modificare |modificare sursă]
  1. ^Latifundiile (înlatinălatifundium, plurallatifundia), mari moșii controlate de aristocrație, se suprapuneau peste sistemul iberic existent de proprietate funciară.
  2. ^Ca și poețiiMartial,Quintilian șiLucan.
  3. ^Berberii au renunțat în curând să mai încerce să colonizeze terenurile dificile din nordulMeseta Central⁠(d) (Platoul Interior) pe care li le alocaseră conducătorii arabi.
  4. ^Pentru expulzările din acest context, veziMorisco⁠(d).
  5. ^Termenul „naționalitate” a fost ales cu grijă pentru a evita termenul cu încărcare politică mai mare „națiune”, dar în anii mai recenți s-a propus utilizarea acestui termen în Constituție pentru a recunoaște oficial Spania ca stat multinațional („națiune de națiuni”).

Note bibliografice

[modificare |modificare sursă]
  1. ^abcd„World Economic Outlook Database, October 2020”.IMF.org.International Monetary Fund. Accesat în. 
  2. ^„Human Development Report 2011”(PDF). United Nations.. Accesat în. 
  3. ^http://hdr.undp.org/en/media/HDR_2009_EN_Complete.pdf Human Development Report 2009[ (p. 171, 204)
  4. ^„CIA World Factbook”. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  5. ^http://juanbautistamr.blogspot.com.es/2012/02/como-descubri-cual-es-el-punto-mas-bajo.html Lipsește sau este vid:|title= (ajutor)
  6. ^LA MEDIDA DEL TEIDE: HISTORIA:DESCRIPCIONES, ERUPCIONES Y CARTOGRAFÍA (în spaniolă), accesat în 
  7. ^abcdeBrockhaus Enzyklopädie, accesat în 
  8. ^https://data.worldbank.org/indicator/SP.POP.TOTL?locations=ES, accesat în Lipsește sau este vid:|title= (ajutor)
  9. ^Constituția Spaniei 
  10. ^ISO 4217 
  11. ^„Spain | Facts, Culture, History, & Points of Interest”.Encyclopedia Britannica. 
  12. ^News, Morocco World ().„Spanish Military Arrest Four Moroccans after they Tried to Hoist Moroccan Flag in Badis Island”.Morocco World News (în engleză). Accesat în. 
  13. ^ab„Iberia vs Hispania: Origen etimológico”. Arhivat dinoriginal la. 
  14. ^„572 millones de personas hablan español, cinco millones más que hace un año, y aumentarán a 754 millones a mediados de siglo”.www.cervantes.es. 
  15. ^„La Constitución española de 1978. Título preliminar” (în spaniolă). Página oficial del Congreso de los Diputados. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  16. ^Whitehouse, Mark ().„Number of the Week: $10.2 Trillion in Global Borrowing”.The Wall Street Journal. Arhivat dinoriginal la. 
  17. ^Henley, Peter H.; Blokker, Niels M.„The Group of 20: A Short Legal Anatomy”(PDF).Melbourne Journal of International Law.14: 568. Accesat în.Spain’s peculiar but seemingly secure position within the G20 also appears to have facilitated their greater participation in the G20s work: Spain is the only outreach participant to have made policy commitments comparable to those of G20 members proper at summits since Seoul. Spain therefore appears to have become a de facto member of the G20. 
  18. ^ABC."I-span-ya", el misterioso origen de la palabra España”. Arhivat dinoriginal la. 
  19. ^Linch, John (director), Fernández Castro, María Cruz (del segundo tomo), Historia de España, El País, volumen II, La península Ibérica en época prerromana, p. 40.Dossier.La etimología de España; ¿tierra de conejos?,ISBN: 978-84-9815-764-2
  20. ^Burke, Ulick Ralph ().A History of Spain from the Earliest Times to the Death of Ferdinand the Catholic, Volume 1. London: Longmans, Green & Co. p. 12. 
  21. ^„Rabbits, fish and mice, but no rock hyrax”.Understanding Animal Research. 
  22. ^abAnthon, Charles ().A system of ancient and mediæval geography for the use of schools and colleges. New York: Harper & Brothers. p. 14. 
  23. ^Abrabanel,Commentary on the First Prophets (Pirush Al Nevi'im Rishonim), end of II Kings, pp. 680–681, Jerusalem 1955 (Hebrew).
  24. ^'First west Europe tooth' found”. BBC.. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  25. ^TypicalAurignacian items were found in Cantabria (Morín, El Pendo,El Castillo⁠(d)), the Basque Country (Santimamiñe) and Catalonia.
  26. ^Pike, A. W. G.; Hoffmann, D. L.; Garcia-Diez, M.; Pettitt, P. B.; Alcolea, J.; De Balbin, R.; Gonzalez-Sainz, C.; de las Heras, C.; Lasheras, J. A. (). „U-Series Dating of Paleolithic Art in 11 Caves in Spain”.Science.336 (6087): 1409–1413.Bibcode:2012Sci...336.1409P.doi:10.1126/science.1219957.ISSN 0036-8075.PMID 22700921. 
  27. ^Bernaldo de Quirós Guidolti, Federico; Cabrera Valdés, Victoria ().„Cronología del arte paleolítico”(PDF).Complutum.5: 265–276.ISSN 1131-6993. Accesat în. 
  28. ^abPayne, Stanley G. ().„A History of Spain and Portugal; Ch. 1 Ancient Hispania” (în engleză). The Library of Iberian Resources Online. Accesat în. 
  29. ^Rinehart, Robert; Seeley, Jo Ann Browning ().„A Country Study: Spain. Chapter 1 – Hispania”. Library of Congress Country Series. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  30. ^ab Herbermann, Charles, ed. (). „article name needed”.Catholic Encyclopedia. New York: Robert Appleton Company. 
  31. ^A History of Portugal and the Portuguese Empire: Volume 1, Portugal: From Beginnings to 1807. Cambridge University Press..ISBN 978-1-107-71764-0. 
  32. ^Marcolongo, Andrea ().La lengua de los dioses: Nueve razones para amar el griego (în greacă). Penguin Random House Grupo Editorial España.ISBN 978-84-306-1887-3. 
  33. ^H. Patrick Glenn ().Legal Traditions of the World. Oxford University Press. pp. 218–219.Dhimma provides rights of residence in return for taxes. 
  34. ^Lewis, Bernard ().The Jews of Islam. Princeton: Princeton University Press. p. 62.ISBN 978-0-691-00807-3.Dhimmi have fewer legal and social rights than Muslims, but more rights than other non-Muslims. 
  35. ^Islamic and Christian Spain in the Early Middle Ages.
  36. ^abcdPayne, Stanley G. ().„A History of Spain and Portugal; Ch. 2 Al-Andalus”. The Library of Iberian Resources Online. Accesat în. 
  37. ^Moa, Pío ().Nueva historia de España : de la II Guerra Púnica al siglo XXI (ed. 1.). Madrid: Esfera de los Libros.ISBN 978-84-9734-952-9. 
  38. ^Classen, Albrecht ().Handbook of Medieval Culture. Walter de Gruyter GmbH & Co KG.ISBN 9783110267303. 
  39. ^Haywood, John ().Northmen.ISBN 9781781855225. 
  40. ^Kendrick, Sir Thomas D. ().A History of the Vikings.ISBN 9781136242397. 
  41. ^Keary, Charles.The Viking Age. Jovian Press. 
  42. ^Rinehart, Robert; Seeley, Jo Ann Browning ().„A Country Study: Spain – Castile and Aragon”. Library of Congress Country Series. Accesat în. 
  43. ^Dapueto Reyes, María de los Ángeles ().„Literatura hispanorromance primigenia : la glosa conoajutorio del Codex Aemilianensis 60”.Letras.Pontificia Universidad Católica Argentina Santa María de los Buenos Aires⁠(d).2 (72): 90.ISSN 0326-3363. 
  44. ^„Catholic Encyclopedia: Isabella I”. Newadvent.org.. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  45. ^„BBC – Religions – Islam: Muslim Spain (711–1492)”. Arhivat dinoriginal la. 
  46. ^„Islamic History”. Arhivat dinoriginal la. 
  47. ^„Europe & the Islamic Mediterranean AD 700–1600”. Arhivat dinoriginal la. 
  48. ^Payne, Stanley G. ().„A History of Spain and Portugal; Ch. 5 The Rise of Aragon-Catalonia”. The Library of Iberian Resources Online. Accesat în. 
  49. ^„The Black Death”. Channel 4. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  50. ^Hinojosa Montalvo, José ().„Los judíos en la España medieval: de la tolerancia a la expulsión”(PDF).Los marginados en el mundo medieval y moderno : Almería, 5 a 7 de noviembre de 1998. p. 28.ISBN 84-8108-206-6. 
  51. ^Berger, Julia Phillips; Gerson, Sue Parker ().Teaching Jewish History. Behrman House, Inc.ISBN 9780867051834. 
  52. ^Kantor, Máttis ().Codex Judaica: Chronological Index of Jewish History, Covering 5,764 Years of Biblical, Talmudic & Post-Talmudic History. Zichron Press.ISBN 9780967037837. 
  53. ^Aiken, Lisa ().Why Me God: A Jewish Guide for Coping and Suffering. Jason Aronson, Incorporated.ISBN 9781461695479. 
  54. ^Ember, Melvin; Ember, Carol R.; Skoggard, Ian ().Encyclopedia of Diasporas: Immigrant and Refugee Cultures Around the World. Volume I: Overviews and Topics; Volume II: Diaspora Communities. Springer Science & Business Media.ISBN 9780306483219. 
  55. ^Schaff, Philip ().„The Christian Church from the 1st to the 20th Century”. Delmarva Publications, Inc. 
  56. ^Gilbert, Martin ().The Routledge Atlas of Jewish History. Psychology Press.ISBN 9780415281508. 
  57. ^Anti-Jewish Riots in the Crown of Aragon and the Royal Response, 1391–1392. Cambridge University Press.. p. 19.ISBN 978-1-107-16451-2. 
  58. ^„Spanish Inquisition left genetic legacy in Iberia”.New Scientist.. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  59. ^The Kingfisher History Encyclopedia.. p. 201.ISBN 978-0-7534-5784-9. 
  60. ^Beck, Bernard ().True Jew: Challenging the Stereotype. Algora Publishing.ISBN 9780875869032. 
  61. ^Strom, Yale ().The Expulsion of the Jews: Five Hundred Years of Exodus. SP Books. p. 9.ISBN 9781561710812. 
  62. ^„The Treaty of Granada, 1492”. Islamic Civilisation. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  63. ^abRinehart, Robert; Seeley, Jo Ann Browning ().„A Country Study: Spain – The Golden Age”. Library of Congress Country Series. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  64. ^Spanish Royal Patronage 1412–1804: Portraits as Propaganda. Cambridge Scholars Publishing.. p. 111.ISBN 978-1-5275-1229-0. 
  65. ^Jaleel, Talib ().„Notes on Entering Deen Completely: Islam as its followers know it”. EDC Foundation. 
  66. ^Majid, Anouar ().We are All Moors: Ending Centuries of Crusades Against Muslims and Other Minorities. U of Minnesota Press.ISBN 9780816660797. 
  67. ^The Spanish Empire: A Historical Encyclopedia [2 volumes]: A Historical Encyclopedia. ABC-CLIO.. p. 221.ISBN 978-1-61069-422-3. 
  68. ^Naimark, Norman M. ().Genocide: A World History.Oxford University Press. p. 35.ISBN 978-0-19-976527-0. 
  69. ^Naimark 2017, p. 35.
  70. ^Guillermo, Artemio () [2012].Historical Dictionary of the Philippines. The Scarecrow Press Inc. p. 374.ISBN 9780810875111. Accesat în.To pursue their mission of conquest, the Spaniards dealt individually with each settlement or village and with each province or island until the entire Philippine archipelago was brought under imperial control. They saw to it that the people remained divided or compartmentalized and with the minimum of contact or communication. The Spaniards adopted the policy of divide et impera (divide and conquer). 
  71. ^Reviving the Reconquista in Southeast Asia: Moros and the Making of the Philippines, 1565–1662 By: Ethan P. Hawkley
  72. ^„Imperial Spain”. University of Calgary. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  73. ^Handbook of European History. Penguin Random House Grupo Editorial España..ISBN 90-04-09760-0. 
  74. ^Payne, Stanley G. ().„A History of Spain and Portugal; Ch. 13 The Spanish Empire”. The Library of Iberian Resources Online. Accesat în. 
  75. ^Thomas, Hugh ().Rivers of gold: the rise of the Spanish Empire. London: George Weidenfeld & Nicolson. pp. passim.ISBN 978-0-297-64563-4. 
  76. ^„The Seventeenth-Century Decline”. The Library of Iberian resources online. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  77. ^Payne, Stanley G. ().„A History of Spain and Portugal; Ch. 14 Spanish Society and Economics in the Imperial Age”. The Library of Iberian Resources Online. Accesat în. 
  78. ^Rinehart, Robert; Seeley, Jo Ann Browning ().„A Country Study: Spain – Spain in Decline”. Library of Congress Country Series. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  79. ^Rinehart, Robert; Seeley, Jo Ann Browning ().„A Country Study: Spain – Bourbon Spain”. Library of Congress Country Series. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  80. ^David A. Bell ().„Napoleon's Total War”. TheHistoryNet.com. Arhivat dinoriginal la. 
  81. ^(Gates 2001, p.20)
  82. ^(Gates 2001, p.467)
  83. ^Jaime Alvar Ezquerra ().Diccionario de historia de España.Ediciones Akal⁠(d). p. 209.ISBN 978-84-7090-366-3. 
  84. ^Rodríguez.Independence of Spanish America. Cambridge University Press.It met as one body, and its members represented the entire Spanish world 
  85. ^Cruz Artacho, Salvador ().„Caciquismo y mundo rural durante la Restauración”. În Gutiérrez, Rosa Ana; Zurita; Camurri.Elecciones y cultura política en España e Italia (1890–1923). Valencia:Universitat de València. p. 33.ISBN 84-370-5672-1. 
  86. ^Costa, Joaquín.Oligarquía y caciquismo, Colectivismo agrario y otros escritos: (Antología). 
  87. ^Meaker, Gerald H. ().The Revolutionary Left in Spain, 1914–1923.Stanford University Press⁠(d). p. 159 ff.ISBN 0-8047-0845-2. 
  88. ^Spanish Civil War fighters look back[nefuncțională], BBC News, 23 February 2003
  89. ^„Relatives of Spaniards who fled Franco granted citizenship”.The Daily Telegraph. London.. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  90. ^„US to clean up Spanish radioactive site 49 years after plane crash”.The Guardian.. 
  91. ^„El contubernio que preparó la democracia”.EL PAÍS. Arhivat dinoriginal la. 
  92. ^„Contubernio de Múnich: 50 años”. Arhivat dinoriginal la. 
  93. ^„El contubernio de Munich”.La Vanguardia. 
  94. ^„Speech by Mrs Nicole FONTAINE, President of the European Parliament on the occasion of the presentation of the Sakharov Prize 2000 to Basta ya!”. Arhivat dinoriginal la. 
  95. ^„King Orders army to crush coup”.The Guardian.. Accesat în. 
  96. ^Pfanner, Eric ().„Economy reaps benefits of entry to the 'club' : Spain's euro bonanza”.International Herald Tribune. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  97. ^„Al-Qaeda 'claims Madrid bombings'. BBC.. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  98. ^Bailey, Dominic ().„Spain votes under a shadow”. BBC. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  99. ^„An election bombshell”.The Economist.. Accesat în. 
  100. ^Ortiz, Fiona ().„Spain's population falls as immigrants flee crisis”.Reuters. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  101. ^„Spain legalises gay marriage”.The Guardian.. Accesat în. 
  102. ^Tremlett, Giles ().„Basque separatists Eta announce ceasefire”.The Guardian. Accesat în. 
  103. ^„Spain's Indignados protest here to stay”.BBC News.. Accesat în. 
  104. ^„Rajoy ahoy”.The Economist.. Accesat în. 
  105. ^Tremlett, Giles ().„Mariano Rajoy announces €65bn in austerity measures for Spain”.The Guardian. Accesat în. 
  106. ^„Spain king: Juan Carlos signs his abdication”.BBC News.. Accesat în. 
  107. ^Alandete, David ().„Análisis | Is Catalonia independent?”.El País. Arhivat dinoriginal la. 
  108. ^Piñol, Pere Ríos, Àngels ().„El Parlament de Cataluña aprueba la resolución para declarar la independencia”.El País (în spaniolă). Arhivat dinoriginal la. 
  109. ^„Catalan crisis: Regional MPs debate Spain takeover bid”. BBC.. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  110. ^„Catalan crisis: Spain PM Rajoy demands direct rule”. BBC.. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  111. ^„Catalonia independence: Rajoy dissolves Catalan parliament”.BBC News. Barcelona, Madrid.. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  112. ^Sandford, Alasdair ().„Catalonia: what direct rule from Madrid could mean”.euronews. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  113. ^„Spain's Prime Minister, Mariano Rajoy, Is Ousted in No-Confidence Vote”. Accesat în. 
  114. ^Borraz, Marta ().„Luz verde definitiva: la ley de eutanasia ya es una realidad en España tras superar su último trámite en el Congreso”.ElDiario.es (în spaniolă). Accesat în. 
  115. ^Medina García, Eusebio (2006).
  116. ^„Población por islas y sexo(2910)”.INE (în spaniolă). Accesat în. 
  117. ^„World Map of the Köppen-Geiger climate classification updated – (see p.3)”(PDF). Accesat în. 
  118. ^World Map of Köppen-Geiger Climate ClassificationArhivat în, laWayback Machine., city-data.com, April 2006.
  119. ^Media:Koppen World Map.png
  120. ^Grantham, H. S.; et al. ().„Anthropogenic modification of forests means only 40% of remaining forests have high ecosystem integrity – Supplementary Material”.Nature Communications.11 (1): 5978.doi:10.1038/s41467-020-19493-3.ISSN 2041-1723.PMC 7723057Accesibil gratuit.PMID 33293507. 
  121. ^John Hooper,The New Spaniards, 2001,From Dictatorship to Democracy
  122. ^Spain's fast-living king turns 70Arhivat în, laWayback Machine. BBC News Friday, 4 January 2008 Extracted 18 June 2009
  123. ^„Spanish Constitution”. Senado.es. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  124. ^„SPAIN: No Turning Back from Path to Gender Equality”. Ipsnews.net.. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  125. ^„Women in National Parliaments”. Ipu.org.. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  126. ^„Human Development Report 2007/2008”(PDF). Hdr.undp.org. p. 330. Arhivat dinoriginal(PDF) la. Accesat în. 
  127. ^Fred M. Shelley ().Governments around the World: From Democracies to Theocracies: From Democracies to Theocracies. ABC-CLIO. p. 197.ISBN 978-1-4408-3813-2. 
  128. ^„Catalonians vote for more autonomy”. CNN.. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  129. ^Garcia Cantalapiedra, David, and Ramon Pacheco Pardo,Contemporary Spanish Foreign Policy (Routledge, 2014).
  130. ^„Tratado de Utretch – Gibraltar (Spanish)”. mgar.net. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  131. ^„Q&A: Gibraltar's referendum”.BBC News.. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  132. ^„Resolution 2070: Question of Gibraltar”(PDF). United Nations.. Arhivat dinoriginal(PDF) la. Accesat în. 
  133. ^„Resolution 2231: Question of Gibraltar”(PDF). United Nations.. Arhivat dinoriginal(PDF) la. Accesat în. 
  134. ^„La cuestión de Gibraltar” (în spaniolă). Ministry of Foreign Affairs and Cooperation of Spain. ianuarie 2008. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  135. ^Peter Gold ().Gibraltar: British or Spanish?. Routledge. p. 4.ISBN 978-0-415-34795-2. 
  136. ^UK Secretary of State for Foreign and Commonwealth Affairs ().„Partnership for Progress and Prosperity: Britain and the Overseas Territories. Appendix 1: Profiles for Cayman Islands, Falkland Islands & Gibraltar”(PDF).Partnership for Progress and Prosperity: Britain and the Overseas Territories. Arhivat dinoriginal(PDF) la. Accesat în. 
  137. ^Spain's letter to the UN(PDF) (în spaniolă), UN, septembrie 2013, arhivat dinoriginal(PDF) la 
  138. ^"Spain disputes Portugal islands"Arhivat în, laWayback Machine.The Portugal News.
  139. ^Fernández Liesa, Carlos R. ().„La cuestión de Olivenza, a la luz del Derecho internacional público”(PDF).Encuentros: Revista luso-española de investigadores en Ciencias humanas y sociales. Separatas. Ayuntamiento de Olivenza (4): 234–235.ISSN 1138-6622. Arhivat dinoriginal(pdf) la. 
  140. ^„Article 62 of the Spanish Constitution of 1978”. Official site of the Royal Household of HM the King. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  141. ^„El jefe del Estado Mayor del Ejército de Tierra y 11 tenientes generales aspiran a JEMAD”.La Vanguardia⁠(d).. 
  142. ^„Article 8 of the Spanish Constitution of 1978”. Official site of the Spanish Senate. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  143. ^Julve, Rafa ().„Señores, se acabó la mili”.El Periódico⁠(d). 
  144. ^„Summit”.worldpridemadrid2017.com (în spaniolă). Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  145. ^„La Constitución española de 1978. Preámbulo” (în spaniolă). Página oficial del Congreso de los Diputados. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  146. ^Spain 2015/2016Arhivat în, laWayback Machine. Amnesty International.
  147. ^„Analysis of 8 years of Gender Violence Law in Spain | Gender violence and justice”. justiciadegenero.com. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  148. ^Rincón, Reyes ().„The successes and failures of Spain's fight against domestic abuse”.EL PAÍS. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  149. ^„Global Acceptance of Homosexuality”.Pew Research Center⁠(d).. Arhivat dinoriginal la. 
  150. ^Articolul 143 al Constituției Spaniei din 1978 cu referire la Articolul 2
  151. ^Capitolul 3.
  152. ^„Estatut”(PDF) (în spaniolă). Arhivat dinoriginal(PDF) la. Accesat în. 
  153. ^„Nuevo Estatuto de Autonomía de Canarias”. .gobiernodecanarias.org. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  154. ^„BOCAe32.QXD”(PDF) (în catalană). Arhivat dinoriginal(PDF) la. Accesat în. 
  155. ^„Estatuto de Autonomía de Aragón”. Narros.congreso.es. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  156. ^„Unidad de Policía de la Comunidad Autónoma de Andalucía” (în spaniolă). Cartujo.org. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  157. ^Articles 140 and 141.
  158. ^„Euro area unemployment rate at 11%”(PDF).Eurostat. Arhivat dinoriginal la. 
  159. ^„Youth unemployment rate in EU member states as of March 2018”.Statista. 
  160. ^Lauren A. Benton ().Invisible Factories: The Informal Economy and Industrial Development in Spain. SUNY Press. 
  161. ^Roberto A. Ferdman,Spain's Black Market Economy Is Worth 20% of Its GDP: One million Spanish people have jobs in the underground economyArhivat în, laWayback Machine.,The Atlantic (16 July 2013)
  162. ^Angel Alañón & M. Gómez-Antonio, [Estimating the size of the shadow economy in Spain: a structural model with latent variables],Applies Economics, Vol 37, Issue 9, pp. 1011–1025 (2005).
  163. ^„OECD report for 2006”(PDF). OECD. Arhivat dinoriginal(PDF) la. Accesat în. 
  164. ^„A good bet?”.The Economist. Madrid.. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  165. ^„Spain's Iberdrola signs investment accord with Gulf group Taqa”.Forbes.. Arhivat dinoriginal la. 
  166. ^„Big in America?”.The Economist. Madrid.. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  167. ^„The Economist Intelligence Unit's quality-of-life index”(PDF). The Economist Intelligence Unit. p. 4. Arhivat dinoriginal(PDF) la. Accesat în. 
  168. ^„The lottery of life”.The Economist. Arhivat dinoriginal la. 
  169. ^„Prize Laureates”. leekuanyewworldcityprize.com.sg. Arhivat dinoriginal la. 
  170. ^„World Mayor: The 2012 results”. worldmayor.com. Arhivat dinoriginal la. 
  171. ^„European Green Capital”. Europa (web portal). Arhivat dinoriginal la. 
  172. ^abcMéndez-Barreira, Victor.„Car Makers Pour Money into Spain”.WSJ. 
  173. ^„>> Spain in numbers”. Invest in Spain. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  174. ^„Spain posts record number of 82 million inbound tourists in 2017”.. Accesat în. 
  175. ^„Global Guru | analysis”. The Global Guru. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  176. ^„Economic report”(PDF).Bank of Spain⁠(d). Arhivat dinoriginal(PDF) la. Accesat în. 
  177. ^„Spain Is World's Leader in Solar Energy”. NPR.. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  178. ^„Spain becomes solar power world leader”. Europeanfutureenergyforum.com.. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  179. ^Villalobos, Alvaro ().„Spain's Bilbao fights to lead European wind power sector”.Phys.org (în spaniolă). Accesat în. 
  180. ^AFP ().„Spain's Bilbao fights to lead European wind power sector”.The Local⁠(d) (în spaniolă). Accesat în. 
  181. ^„Spain becomes the first European wind energy producer after overcoming Germany for the first time”. Eolic Energy News.. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  182. ^„Asociación Empresarial Eólica – Spanish Wind Energy Association – Energía Eólica”. Aeeolica. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  183. ^Méndez, Rafael ().„La eólica supera por primera vez la mitad de la producción eléctrica”.El País (în spaniolă). Ediciones El País. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  184. ^„Wind power in Spain breaks new instantaneous power record”. renovablesmadeinspain.es.. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  185. ^„14 reactores nucleares movidos por el viento”.El País.. Accesat în. 
  186. ^„La Fuerza del Mar”. revista.consumer.es. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  187. ^Energy in Sweden, Facts and figures, The Swedish Energy Agency, (in Swedish: Energiläget i siffror), Table for figure 49.
  188. ^„Algae Based Biofuels in Plain English: Why it Matters, How it Works. (algae algaebiofuels carbonsequestration valcent vertigro algaebasedbiofuels ethanol)”. Triplepundit.com.. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  189. ^„Spain to Put 1 million Electric Cars on the Road”. Triplepundit.com.. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  190. ^„The Need for Speed–High Speed Rail in Europe: Do You Speak Spanish? Europe on Track”. Blog.raileurope.com. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  191. ^„Spain has developed Europe's largest high-speed rail network | Olive Press Newspaper”. Theolivepress.es.. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  192. ^„La Moncloa. 19/11/2019. Transporte y Vivienda [España/España Hoy 2018-2019/Otras políticas]”.www.lamoncloa.gob.es (în spaniolă). Accesat în. 
  193. ^Lara Galera, Antonio L. ().„El AVE Madrid-Barcelona, una obra de mérito”(PDF).Revista de Obras Públicas (3569): 57.ISSN 0034-8619. Arhivat dinoriginal(PDF) la. Accesat în. 
  194. ^„El AVE español, el más veloz del mundo y el segundo en puntualidad”.El Mundo. Spain.. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  195. ^„Spain powers ahead with high-speed rail”. railpro.co.uk. ianuarie 2010. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  196. ^„Scimago Institution Rankings”. Accesat în. 
  197. ^„Population Figures”. Instituto Nacional de Estadística (National Statistics Institute). Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  198. ^Joseph Harrison, David Corkill (2004).
  199. ^„Indice coyuntural de fecundidad”. Instituto Nacional de Estadística. 
  200. ^Max Roser (),„Total Fertility Rate around the world over the last centuries”,Our World in Data⁠(d),Gapminder Foundation⁠(d) 
  201. ^„World Factbook EUROPE : SPAIN”,The World Factbook, 
  202. ^„Población extranjera por sexo, país de nacionalidad y edad”. Instituto Nacional de Estadística. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  203. ^„700.000 inmigrantes en la mayor regularización en España”.EL PAÍS.. Arhivat dinoriginal la. 
  204. ^"EU27 Member States granted citizenship to 696 000 persons in 2008Arhivat în, laWayback Machine." (PDF).
  205. ^„Migration to Latin America”. Leiden University. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  206. ^Axtell, James ().„The Columbian Mosaic in Colonial America”.Humanities.12 (5): 12–18. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  207. ^Macias, Rosario Marquez, 1995 La Emigracion espanola a America 1765–1824ISBN: 978-84-7468-856-6
  208. ^„Spain – People”.Encyclopædia Britannica.. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  209. ^„Spain”. Focus-migration.de. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  210. ^„Áreas urbanas +50”.Ministry of Public Works and Transport.. Arhivat dinoriginal la. 
  211. ^„Rival nationalisms in a plurinational state: Spain, Catalonia and the Basque Country”. Oxford University Press. Arhivat dinoriginal la. 
  212. ^„España, una nación de naciones”(PDF). University of Navarre. Arhivat dinoriginal(PDF) la. 
  213. ^„Nacionalidades históricas”.El País. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  214. ^„Immigration statistics”. BBC.. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  215. ^„Diagnóstico social de la comunidad gitana en España”(PDF).Msc.es. Arhivat dinoriginal(PDF) la. Accesat în. 
  216. ^„Estimations”.Gfbv.it. Arhivat dinoriginal(JPG) la. Accesat în. 
  217. ^„The Situation of Roma in Spain”(PDF). Open Society Institute.. Arhivat dinoriginal(PDF) la. Accesat în.The Spanish government estimates the number ofGitanos at a maximum of 650,000. 
  218. ^Recent Migration of Roma in Europe, A study by Mr. Claude Cahn and Professor Elspeth GuildArhivat în, laWayback Machine., pp. 87–88 (09.2010 figures)
  219. ^„The Situation of Roma in Spain”(PDF). Open Society Institute. Arhivat dinoriginal(PDF) la. Accesat în. 
  220. ^Sephardim – Jewish Virtual LibraryArhivat în, laWayback Machine. by Rebecca Weiner
  221. ^„El regreso de los judíos sefardíes a España”.euronewses. Arhivat dinoriginal la. 
  222. ^„Instituto Nacional de Estadística. Estadística del Padrón Continuo”.ine.es.Instituto Nacional de Estadística. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  223. ^INEArhivat în, laWayback Machine., 2011.
  224. ^"Financial crisis reveals vulnerability of Spain's immigrants – Feature".
  225. ^„Avance del Padrón Municipal a 1 de enero de 2006. Datos provisionales”(PDF). Instituto Nacional de Estadística. Arhivat dinoriginal(PDF) la. Accesat în. 
  226. ^„Population in Europe in 2005”(PDF). Eurostat. Arhivat dinoriginal(PDF) la. Accesat în. 
  227. ^Spain to increase immigration budgetArhivat în, laWayback Machine., 10 October 2007
  228. ^Spain's Immigration System Runs AmokArhivat în, laWayback Machine., 17 September 2008
  229. ^Tremlett, Giles ().„Spain grants amnesty to 700,000 migrants”.The Guardian. London. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  230. ^„Population series from 1998”.INE Spanish Statistical Institute. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  231. ^„Europeans Favour Spain for Expat Jobs”. News.bg. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  232. ^Plan de Retorno VoluntarioArhivat în, laWayback Machine. Gobierno de España
  233. ^Spain's Jobs Crisis Leaves Immigrants Out of WorkArhivat în, laWayback Machine., The Wall Street Journal, 24 January 2009
  234. ^580.000 personas se van de EspañaArhivat în, laWayback Machine..
  235. ^Conversi, Daniele ().„The Smooth Transition: Spain's 1978 Constitution and the Nationalities Question”(PDF).National Identities, Vol 4, No. 3. Carfax Publishing, Inc. Arhivat dinoriginal(PDF) la. Accesat în. 
  236. ^Preamble to the ConstitutionCortes Generales ().„Spanish Constitution”. Tribunal Constitucional de España. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  237. ^Third article.Cortes Generales ().„Spanish Constitution”. Tribunal Constitucional de España. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  238. ^„CIA – The World Factbook – 5pain”. Cia.gov. Accesat în. 
  239. ^„Junta General del Principado de Asturias”. Junta General del Principado de Asturias. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  240. ^„El semanario alemán Stern retrata la cara más oscura de Mallorca”.eldiario.es (în spaniolă).. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  241. ^La Ley Orgánica 2/2006Arhivat în, laWayback Machine..
  242. ^Ley Orgánica 8/2013Arhivat în, laWayback Machine..
  243. ^De la LGE a la LOMCE: Así son las siete leyes educativas españolas de la democraciaArhivat în, laWayback Machine.. teinteresa.es
  244. ^„Educación Primaria │Ministerio de Educación y Formación Profesional” (în spaniolă). Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  245. ^„Educación Secundaria Obligatoria (ESO)│Ministerio de Educación y Formación Profesional” (în spaniolă). Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  246. ^„Bachillerato│Ministerio de Educación y Formación Profesional”. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  247. ^„La Formación Profesional actual en el sistema educativo – TodoFP│Ministerio de Educación y Formación Profesional” (în spaniolă). Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  248. ^World Health Organisation, World Health Staff, (2000), Haden, Angela; Campanini, Barbara, eds., The world health report 2000 – Health systems: improving performance (PDF), Geneva: World Health Organisation,ISBN: 92-4-156198-X
  249. ^„Health care in Spain: Beneficiairies”. seg-social.es. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  250. ^Ley 26/1992Arhivat în, laWayback Machine., Documento BOE-A-1992-24855, Agencia Estatal Boletín Oficial del Estado
  251. ^Ley 25/1992Arhivat în, laWayback Machine., Documento BOE-A-1992-24854, Agencia Estatal Boletín Oficial del Estado
  252. ^Ley 24/1992Arhivat în, laWayback Machine., Documento BOE-A-1992-24853, Agencia Estatal Boletín Oficial del Estado
  253. ^Centro de Investigaciones Sociológicas:Barómetro de Julio 2020, página 21.
  254. ^Centro de Investigaciones Sociológicas (Centre for Sociological Research) (octombrie 2019).„Macrobarómetro de octubre 2019, Banco de datos” (în spaniolă). p. 160. Accesat în. 
  255. ^„WVS Database”.World Values Survey. Institute for Comparative Survey Research. martie 2015. Arhivat dinoriginal la. 
  256. ^„Gallup International Religiosity Index”(PDF).The Washington Post. WIN-Gallup International. aprilie 2015. Arhivat dinoriginal(PDF) la. 
  257. ^„Federación de Entidades Religiosas Evangélicas de España – FEREDE”. Ferede.org. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  258. ^„Spain – Newsroom”. churchofjesuschrist.org. Accesat în. 
  259. ^„Los musulmanes en España superan por primera vez los 2 millones de personas”.El Heraldo. septembrie 2020. Mentenanță CS1: Dată și an (link)
  260. ^Kamen, Henry ().The Spanish Inquisition: A Historical Revision. Yale University Press. pp. 29–31. 
  261. ^Sanz, Juan Carlos ().„Spain at last welcomes back the Sephardim”.El País. Tel Aviv. Accesat în. 
  262. ^„Spain”. UNESCO Culture Sector. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  263. ^„Spain – Intangible Cultural Heritage”. UNESCO Culture Sector. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  264. ^„Averroes and Maimonides: Master Minds of 12th Century Medieval Thought”.Simerg – Insights from Around the World (în engleză).. Accesat în. 
  265. ^„Andalusia | History of Philosophy without any gaps”.historyofphilosophy.net. Accesat în. 
  266. ^„Miguel de Unamuno | Spanish educator, philosopher, and author”.Encyclopedia Britannica. 
  267. ^Anirudh.„10 Most Famous Paintings by Diego Velazquez | Learnodo Newtonic” (în engleză). Accesat în. 
  268. ^Jordan, Barry;Morgan-Tamosunas, Rikki ().Contemporary spanish cinema. Manchester University Press. 
  269. ^Cruz, Jo (). David R. Blanks; Michael Frassetto, ed.Western Views of Islam in Medieval and Early Modern Europe: Perception and Other. New York: Saint Martin's Press. p. 56. 
  270. ^„Music Festivals, UK Festivals and London Festivals”. Spoonfed.co.uk. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  271. ^„The History of the Guitar in Spain”. Linguatics.com. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  272. ^abRichardson, Paul ().„Spain's perfect paella” [Paella perfectă a Spaniei].The Times (în engleză). London. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  273. ^DiGregorio, Sarah ().„Spain Gain at Mercat Negre”.The Village Voice. New York. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  274. ^„Bank holidays in Spain”. bank-holidays.com. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 

Bibliografie

[modificare |modificare sursă]
  • Gates, David ().The Spanish Ulcer: A History of the Peninsular War. Da Capo Press.ISBN 978-0-306-81083-1. 

Lecturi suplimentare

[modificare |modificare sursă]
  • Carr, Raymond, ed.Spain: a history. Oxford University Press, SUA, 2000.
  • Callaghan O.F. Joseph. A History of Medieval Spain. Cornell University Press 1983

Legături externe

[modificare |modificare sursă]
Portal iconPortal Spania
Guvernare
Hărți
Turism
Drapelul Spaniei
Comunități autonome
 Andalusia  ·  Aragon  ·  Asturias  ·  Insulele Baleare  ·  Țara Bascilor  ·  Insulele Canare  ·  Cantabria  ·  Castilia și León  ·  Castilia-La Mancha  ·  Catalonia  ·  Extremadura  ·  Galicia  ·  La Rioja  ·  Madrid  ·  Murcia  ·  Navarra  ·  Comunitatea Valenciană
Drapelul Spaniei
Orașe autonome
 Ceuta  ·  Melilla
Plazas de soberanía
Provincii
Teritorii
suverane
Finlanda
Insulele Åland (regiune autonomă supusăconvenției Åland din 1921)
Norvegia
Svalbard (zonă neîncorporată care face obiectulTratatul Svalbardului)
Regatul Unit
1 Întinde granița convențională dintre Europa și un alt continent.2 Este considerat european din motive culturale, politice și istorice, dar se află geografic în Asia de Vest.3 Insulele oceanice aflate în apropierea Europei sunt de obicei incluse în cadrul continentului, chiar dacă nu se află pe platforma sa continentală.4 Este guvernat deSfântul Scaun, care are suveranitate asupraVaticanului.
Țări după continent:Africa  · America de Nord  · America de Sud  · Asia  · Europa  · Oceania
MembriiUniunii Latine după limbă
Uniunea Latină
Țări membre
Uniunea Europeană
Țări candidate
Țări aplicante
Control de autoritate
Adus de lahttps://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Spania&oldid=16848794
Categorii:
Categorii ascunse:

[8]ページ先頭

©2009-2025 Movatter.jp