Proprietățile (presupuse) ale spațiului au fost un subiect controversat al învățaților tuturor timpurilor. Ele variază în funcție de gradul de dezvoltare a cunoștințelor acumulate de omenire de-a lungul diverselor perioade istorice.
Spațiul este considerat azi o categoriefilozofică ce desemnează forme obiective și universale de existență amateriei înmișcare. Unitatea cu materia determină caracterul infinit al spațiului și eternitatea timpului.
Are trei dimensiuni bidirecționale, spre deosebire de categoria înrudită atimpului, care are o singură dimensiune și se scurge într-o singură direcție - numai înainte.
Aristotel considera că spațiul este suma locurilor pe care le ocupăcorpurile și că atât materia cât și spațiul ar fi finite.
Concepția atomistă despre spațiu și timp (care stă și la bazageometriei luiEuclid) a fost dezvoltată în filozofia modernă de cătreNewton. Pentru Newton spațiul și timpul sunt absolute, obiective și universale, deci independente de materia în mișcare.
Engels consideră că formele de bază ale oricărei existențe sunt spațiul și timpul și că o existență în afara timpului este o absurditate tot atât de mare cât și una în afara spațiului.
Filozofi caBerkeley,Hume,Mach,Bergson neagă obiectivitatea spațiului și timpului, punându-le în dependență de conștiința omului sau ca forme subiective ale trăirilor sale subiective.
Kant consideră că cele două categorii sunt forme apriorice ale sensibilității umane.
Hegel consideră spațiul și timpul ca fiind două categorii ale ideii absolute.
Constituireageometriilor neeuclidiene de cătreLobacevski,Bolyai,Gauss,Riemann a contribuit la formarea concepției după care proprietățile geometrice spațiale nu sunt pretutindeni aceleași, fiind determinate de proprietățile fizice. Spațiul este deci neomogen și anizotrop.
Teoria relativității luiEinstein (numită șiteoria fizică a spațiului și timpului) a demonstrat că proprietățile spațio-temporale (lungimea corpurilor și durata evenimentelor) depind de viteza de deplasare a sistemelor materiale și că structura sau proprietățile continuului spațio-temporal variază în funcție de concentrareamaselorsubstanței și de intensitateacâmpuluigravitațional generat de către acestea.
