SemnulSokuon (japoneză: 促音) este un semn diacritic folosit înlimba japoneză fie pentru a indicageminația (dublarea consoanei pe care o precedă) sauocluziunea glotală la sfârșitul unui cuvânt. Acesta este reprezentat folosind caracterul minuscul almoreitsu („țu”),grafemul acestuia fiind „っ” în silabarulhiragana sau „ッ” în silabarulkatakana. Sokuonul este denumit de asemeneachiisai tsu (小さいつ) sauchiisana tsu (小さなつ) în limba japoneză, în traducere „țu mic”.
| Majusculă | Sokuon | |
|---|---|---|
| Hiragana | つ | っ |
| Katakana | ツ | ッ |
În mod tradițional, semnul sokuon se folosește doar înaintea morelor începând cu consoanelek,p,s saut. Acesta este romanizat cu dublarea consoanei.De regulă, sokuonul nu se poate folosi la începutul unui cuvânt, nici înaintea unei vocale (a,i,u,e șio), nici înaintea unei more începând cu consoanelen,m,r sau semivocalelew șiy (în cuvintele, de obicei împrumutate, care necesită dublarea acestor foneme sunt folosite grafemeleン,ム,ル,ウ șiイ respectiv în locul sokuonului). De asemenea, acesta nu apare înaintea morelor care încep cu consoane sonore (g,z,d șib) sau cuh, decât în cuvintele împrumutate, limbajul distorsionat sau anumite dialecte. Cu toate acestea, excepții neobișnuite există din motive de stilistică.[2]
Dacă sokuonul este folosit ca ocliziune glotală, se notează la sfârșitul unui cuvânt, indicând o expresie uimită sau agitată. Pentru această situație nu există o modalitate standard de a-l translitera, însă există mai multe convenții care utilizează fie olinie de pauză („–”), fie litera „t” sau un apostrof („'”)
În transliterarea rōmaji a cuvântului „kotchi”, dublarea consoanei silabei „chi” (pronunțată „ci”) se face folosind litera „t” și nu litera „c”, respectând pronunția reală dar și ca urmare a faptului că silaba „chi” face parte din coloana silabelor formate cu „t” (ta,chi („ci”),tsu („țu”),te,to), aflându-se pe locul pe care ar fi trebuit să se afle silaba „ti” dar care nu există în limba japoneză tradițională.
Înalfabetul fonetic internațional, semnul sokuon este transcris folosindu-se fie un semn asemănător cudouă puncte fie o consoană dublată:
Se consideră că sokuonul reprezintă o moră distinctă, de exemplu cuvântul „Nippon” (Japonia) este format din doar două silabe (nip-pon) dar din patru more: ni-p-po-n.
În cazul ocluziunii glotale AFI folosește grafemul[ʔ].
