Sion (ebraică: ציון, Tzion sau Țion) este amintit înTanah (ebr. תנ״ך tanah, TNK, biblia evreilor), mai întâi ca cetate a iebusiților, iar mai apoi ca așezare fortificată ebraică în vremea regeluiDavid, fiind situat în zona colinei sau muntelui cu același nume, în partea de sud-est aIerusalimului de azi[1]. După cucerirea și întărirea cetății sub regii David șiSolomon, iar mai apoi în perioadaexilului babilonian, Sion a devenit treptat un simbol al speranțeimesianice a evreilor. Această tradiție și-a găsit oglindirea în profețiile proroculuiIsaia.
