Unsintetizator de ritm (numit șimașină de ritm) este uninstrument muzical electronic menit să imite sunetultobelor sau ale altor instrumente de percuție.
Sunt folosite cu predilecție înmuzica electronică.
Primul instrument de acest fel a fost așa-numitulRhythmicon, creat deLéon Theremin la cererea compozitoruluiHenry Cowell. A fost prezentat publicului în 1932 și putea produce 16 ritmuri diferite, separat sau împreună. Dar a fost uitat repede, și a rămas așa timp de mai multe decenii.
În 1947, californianul Harry Chamberlin a construit o mașină de ritm care avea la bază circuite debandă magnetică înregistrată. Avea 14 circuite, care puteau fi redate separat, împreună, cu amplificator de bas, volume de control etc. Înregistrările erau a unor tobe reale dejazz, plus alte instrumente de percuție, de exemplubongo,castaniete, clave.
.jpg)
În 1959, firma Wurlitzer a scos pe piață un instrument electro-mecanic de ritm numitSideman, care a fost prima mașină de ritm comercială. Era intenționată ca acompaniament de percuție pentru orga Wurlitzer. Avea 12 ritmuri generate electronic, cutempouri diferite. Sursa de sunet erau o serie de tuburi de vid care produceau 10 sunete de tobe.
În 1960, Raymond Scott a construit un sintetizator de ritm, și în 1963 o mașină de ritm numităBandito the Bongo Artist. Le-a folosit la înregistrările serieiSoothing Sounds for Baby (1964).
În Japonia, în 1964, firma Ace Tone (ulterior redenumităRoland) a construit mașina de ritmAce Electronics R1 Rhythm Ace. A fost probabil prima mașină de ritm complettranzistorizată, dar nu a avut prea mult succes pe piață. Mașina producea sunete prin apăsarea unor butoane, dar nu avea nici un ritm preprogramat. Primul instrument de acest fel al acestei firme, care a avut un oarecare succes a fostFR1 Rhythm Ace, care a apărut pe piață în 1967. Spre deosebire deAce Electronics R1 Rhythm Ace, acest model avea doar ritmuri preprogramate. Firma producătoare deorgiHammond a introdus imediat acest model în cele mai moderne serii de orgi pe care le vindea la acea dată. Această mașină de ritm a fost vândută înSUA și sub numele deMultivox, iar înMarea Britanie sub numele deBentley Rhythm Ace. Acest instrument a devenit mai târziu instrumentul cunoscut sub numele deRoland TR77.[1].
Prima melodie care a folosit mașină de ritm, care a avut succes comercial, a fost "Saved by the Bell" deRobin Gibb, care a ajuns pe locul 2 în clasamentul de specialitate din Marea Britanie în 1969.
Diferența principală dintre mașinile de ritm mai vechi și cele mai noi este faptul că cele mai vechi sintetizau suneteanaloge și nu samplinguridigitale.
Prima mașină de ritm de sine stătătoare,PAiA Programmable Drum Set a fost totodată și prima mașină de ritm programabilă. A fost pusă pe piață în 1975, și era un set de piese pe care utilizatorul le asambla singur.
Computerul de ritmLinn LM-1 (pus în vânzare în 1980 la prețul de $4.999) a fost prima mașină de ritm care a folosit samplinguri digitale. N-au fost produse decât 500, dar printre posesori se numără mulți muzicieni pop de seamă a anilor 1980:The Human League,Gary Numan,Devo,Prince etc.
Printre firmele producătoare de mașini de ritm digitale pot fi numite:Oberheim,E-mu Systems,Yamaha.
.jpg)
Mașinile de ritm care au existat înainte de introducerea tehnologiei MIDI în 1983 aveau altă metodă de a sincroniza ritmul cu celelalte instrumente electronice. Unele foloseau un sistem numitDIN-sync (numit șisync-24).
Începând cam din anul 2000, mașinile de ritm de sine stătătoare au devenit mai puțin obișnuite, fiind înlocuite de samplere controlate de sequencere, software de sequencere și sampling, și de așa-numite music workstations care au funcții de sequencing și sunete de tobe. Dar mai sunt încă produse mașini de ritm de sine stătătoare, de exemplu de către firmele Roland (sub numele deBoss),Zoom,Korg șiAlesis.
![[1]](/mt/?noimg=&dark=on&url=http%3a%2f%2fwww.keyboardmuseum.com%2fpic%2fr%2frol%2ftr-77_600.jpg){kind=link}