Simbolismul nazist se referă la totalitatea simbolurilor grafice utilizate de către partidulPartidul Muncitoresc German-Socialist în perioadaGermaniei Naziste.[1]
Principalul simbol utilizat de către partidului nazist a fostsvastica (hakenkreuz) adoptată de proaspătul înființat partid în 1920.[2][3] Emblema era o svastică de culoare neagră (卐) pe un cerc alb, iar fundalul era de culoare roșie. Acest simbol a fost folosit pe steag, insigne și banderole. Svastici asemănătoare au fost descoperite și pecărțile poștale dinStatele Unite la începutul secolului XX.[4][5]
Tiparul(d) negru-alb-roșu sunt culorile preluate de pesteagurile Imperiului German(d). Acest design era asociat cu naționaliștii germani care se împotriveauRepublicii de la Weimar.[6] De asemenea, steagul care utiliza culorile negru-roșu-galben nu reprezenta o varianta pentru aceștia.[6]
În lucrareaMein Kampf,Adolf Hitler a descris simbolismul steagului nazist: „Roșul denotămentalitatea socială(d) pe care este fundamentată mișcarea. Albul mentalitatea națională și svastica semnifică misiunea noastră - efortul nostru de a obține victoria umanitățiiariane ...”.[7]
Astăzi, țări precumGermania[8],Austria,Franța,Lituania,Polonia,Ucraina,Brazilia șiIsrael au interzis simbolurile naziste, iar promovarea lor în public în contexte noneducaționale reprezintă o încălcare a legii. Pe 9 august 2018, Germania a eliminat legea care interzicea utilizarea svasticilor și a altor simboluri naziste înjocurile video.[9][10]
Sub conducerea naziștilor, toate simbolurile religioase prezente pe steme au fost eliminate. Simboluri precum crucea sau sfinții erau considerate nepotrivite pentru aceștia; totuși, puține consilii germane au aplicat schimbările cerute. Unii însă, precumCoburg - care l-a înlocuit peMaure(d) cu o sabie și o svastică - șiTuringia - care a adăugat o svastică sub labele leului -, și-au modificat stemele.[11]
Ocultiștii naziștiKarl Maria Wiligut șiGuido von List susțineau căheraldica își are originea pe tărâmulzeităților germanice(d) și au fost create deOdin, zeul războiului.[11]
Alte simboluri utilizate de către naziști sunt:
Litere din alfabetul runic șialfabetul runic modern(d) au fost utilizate de către naziști și grupurileneonaziste asociate cu tradițiile germane. Runele utilizate sunt cu precădere Sowilō,Eihwaz(d), Tiwaz[19], Odal[20] și Algiz.[21]
Fascinația pe care au dezvoltat-o naziștii față de aceste rune își are originea în lucrările ocultistuluiGuido von List, una dintre cele mai importante figuri ale misticismului germane de la finalul secolului XIX și începutul secolului XX. În 1908, List a publicat înDas Geheimnis der Runen („Secretul Runelor”) o listă de 18 „rune armanen” inspirate derunele scandinave(d). Conform acestuia, runele i-au apărut când era într-o stare de orbire temporară după o operație decataractă la ambii ochi în 1902.
În contexte naziste, runeles sunt denumite „Sig”. Simbolul Wolfsangel, deși nu este o rună, are forma runei „Gibor” în alfabetul creat de List.
Numeroase simboluri utilizate în perioada Germaniei Naziste au fost preluate de către grupurile neonaziste, inclusiv o parte din rune.
În același timp, neonaziștii și-au formulat propriile simboluri: