| Sigismund Báthory | |
 Principe alTransilvaniei Principe imperial Ducede Opole (1597–1598) | |
 Sigismund Báthory de Somlyó | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 20 martie1572 Oradea Mare,Transilvania |
| Decedat | (41 de ani) Libochovice,Cehia |
| Înmormântat | Catedrala Sfântul Vitus din Praga |
| Părinți | Cristofor Báthory Erzsébet Bocskai |
| Frați și surori | Gryzelda Bathory[*][[Gryzelda Bathory (Relative of the King of Poland)|]] |
| Căsătorit cu | Maria Cristina de Habsburg |
| Ocupație | aristocrat politician |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | duce |
| Familie nobiliară | Familia Báthory |
 Principe al Transilvaniei (1x) | |
| Domnie | 8 decembrie1588 –Iunie1594 |
| Predecesor | Ștefan Báthory |
| Succesor | Baltazar Báthory |
| Principe al Transilvaniei (2x) | |
| Domnie | 8 august1594 –23 martie1598 |
| Predecesor | Baltazar Báthory |
| Succesor | 1598: în timpul Războiului de cincisprezece ani, împăratul germano-roman Rudolf al II-lea preia țara și numește un comisar care să o guverneze. |
| Principe al Transilvaniei (3x) | |
| Domnie | 22 august1598 –21 martie1599 |
| Predecesor | 1598: în timpul Războiului de cincisprezece ani, împăratul germano-roman Rudolf al II-lea preia țara și numește un comisar care să o guverneze. |
| Succesor | Andrei Báthory |
| Principe al Transilvaniei (4x) | |
| Domnie | 3 aprilie1601 –29 iunie1602 |
| Predecesor | Mihai Viteazul |
| Succesor | Giorgio Basta (guvernator imperial) |
| Semnătură | |
 | |
Modificădate / text  | |
Sigismund Báthory (înmaghiarăBáthory Zsigmond; n.,Oradea,Principatul Transilvaniei – d.,Praga,Sfântul Imperiu Roman) a fost un principe alArdealului, fiul luiCristofor Báthory și alElisabetei Bocskai. A avut o încercare de realizare a primei uniri a Transilvaniei cuȚara Românească și cuMoldova, așa numitul „plan dacic”.[1]
Încercarea lui Sigismund Báthory, Principe al Transilvaniei, de a-și impune stăpânirea peste Carpați a fost socotită la vremea respectivă o tentativă de refacere a Daciei. IstoriculConstantin Rezachevici comentează acest aspect:
„Baza juridică a pretențiilor lui Sigismund Báthory asupra Țării Românești și Moldovei se află în tratatul încheiat de acesta cu împăratulRudolf al II-lea, în ianuarie 1595, la curtea imperială din Praga, care, la cererea sa, le includea și pe acestea. Prin acest act Sigismund era recunoscut ca principe liber, iar Transilvania era ridicată de la rangul de voievodat la cel de principat. Era, însă, doar o victorie parțială, astfel că Sigismund a ratificat tratatul abia în iulie 1595. Coroana ungară, râvnită de el, a rămas împăratului, iar tratatul prevedea că toate teritoriile dobândite de Principe cu forțe proprii de la turci, aici fiind incluse Țara Românească și Moldova, deveneau vasale lui Rudolf al II-lea, ca rege al Ungariei. Împăratul nu-i aprobase, așadar, cererea de a fi nu doar principe al Transilvaniei, ci «și al ambelor Dacii» (et utriusque Daciae)”.[2]
Blazonul (și implicit sigiliul) lui Sigismund Báthory nu reprezintă prima utilizare a semnelor heraldice combinate ale celor 3 țări din spațiul actual românesc, ci se înscrie ca fiind doar una dintr-o serie mai lungă de apariții ale acestei reprezentări, inițiată în 1580 de tatal său,Cristofor Báthory, ceea ce denotă în principal o acțiune comună în plan diplomatic a celor 3 principate românești.[3]
A fost numit, încă minor fiind, principe alTransilvaniei în mai1581 de cătreDieta Transilvaniei de laCluj. Acest drept l-a exercitat doar din1588, când principele de 15 ani a fost majorat de către Dieta de laMediaș. La aceeași Dietă Națională,Cristofor Báthory i-a expulzat peiezuiți din Ardeal.
În1593, sultanulMurad al III-lea nu a respectat pactul de pace de laAdrianopol (aziEdirne), a declarat războiHabsburgilor și astfel a începutRăzboiul de 15 ani. Sultanul l-a somat pe Sigismund să se alăture armatei otomane, însă acesta s-a alăturatLigii Sfinte (la recomandările consilierului său secret, iezuitul spaniol Alphonso Carillo), ceea ce stările transilvănene nu au acceptat. În urma acestor neînțelegeri, Sigismund a renunțat la principat în favoarea vărului săuAndrei Báthory. Când unchiul său, căpitanul deOradea,Ștefan Bocskai, l-a asigurat de sprijinul său, Sigismund a reluat principatul și a decapitat, la Cluj, căpeteniile care simpatizau cu turcii (Alexandru Kendi, Kovasoczi Farkas și Baltazar Báthory).
În1595 s-a aliat cu împăratul Rudolf al II-lea și a fost numitprincipe imperial. S-a căsătorit cuMaria Cristina de Habsburg, fiica duceluiCarol Habsburg, o nepoată a regelui Rudolf al II-lea, pe 6 august 1595. Mariajul nu a fost consumat niciodată: noaptea nunții a fost dezastruoasă, iar Sigismund a refuzat să consume căsătoria și și-a trimis soția la fortăreața Kővar (Cetatea Chioarului), unde a fost ținută până în anul 1598[4]. Sigismund a acuzat-o pe Margaret Majláth (o mătușă a vărului său, executat și el,Balthasar Báthory) de vrăjitorie, dând pe aceasta vina pentru impotența sa.
Și-a atrassecuii de partea sa, cărora le-a promis privilegii.
Sigismund a încercat să-și extindă autoritatea asupraMoldovei șiȚării Românești. Ca să facă față confruntărilor cu turcii,Mihai Viteazul a căutat să întărească alianța cu principele Transilvaniei, Sigismund Bathory. La sfârșitul lui aprilie 1595 mitropolitul Eftimie, episcopii Luca de Buzău și Teofil de Râmnic împreună cu 12 boieri, reprezentând „treptele mari și mici al țării”, au primit instrucțiuni precise de la Mihai pentru încheierea unui tratat de alianță cu principele Transilvaniei, în așa fel încât „Mihai Vodă să fie ascultător de Batîr Jicmon, iar de țară să n-aibă scădere, ci să și-o ție deplin și să se ajute unii pe alții, cum le-a fost jurământul dintâi.” Delegația munteană a plecat dinspre Târgoviște spre Alba-Iulia pe 1 mai 1595. Pe 12 mai au început tratativele cu reprezentanții lui Bathory. La 20 mai au încheiat nu un simplu act de alianță - cum voise domnul Țării Românești - ci un act de vasalitate pentru Mihai Viteazul, care devenea un aliat vasal al lui Sigismund Bathory în Țara Românească, cu o autoritate scăzută și față de marii boieri ai țării, de al căror sfat trebuia să țină seama în toate actele de guvernare. Bathory se intitula: „prin grația lui Dumnezeu, principe al Transilvaniei, Moldovei, Valahiei Transalpine și al Sfântului Imperiu Roman, domn al părților regatului Ungariei și comite al secuilor etc.”.Mihai Viteazul nu mai putea folosi în titlul său „prin grația lui Dumnezeu” și nici să numească țara „a mea”. Tratatul, prin clauzele lui constituia o victorie pentru Sigismund Bathory și marea boierime munteană. Erau sacrificate autonomia statului și autoritatea instituției domnești.[5]
Un tratat similar cu cel al Valahiei semnau la Alba-Iulia, pe 3 iunie 1595, și reprezentanții marii boierimi din Moldova.
De facto tratatele semnate nu avut efect. De jure efectele sunt cel puțin discutabile. După acestea, la20 octombrie1595, alături de Mihai Viteazul, a învins oastea otomană înBătălia de la Giurgiu.
Dieta a retras însă privilegiile promise de Sigismund secuilor de rând, iar revolta lor, „Carnavalul însângerat”, a fost înăbușită de trupele lui Ștefan Bocskai.
În1596 cursul războiului s-a schimbat și la26 octombrie oastea creștină a fost înfrântă de turci înBătălia de la Keresztes. Din cauza eșecurilor militare și din viața personală, cu o încredere în sine scazuta[6], Sigismund a abdicat pentru a doua oară, și a plecat la Praga pentru scaunul principiar al PrincipatelorOppeln șiRatibor, cedând Ardealul soției sale.
În1598 s-a întors pe neașteptate, ocupând tronul Ardealului, iar după un an a renunțat din nou, laMediaș, în favoarea vărului său, cardinalulAndrei Báthory.
„Nu trecură însă alte câteva luni și Sigismund, dovedind încă odată cât era de schimbăcios și de ușuratec - bine spunea despre elMihai Viteazul că "nu știe nici ce face, nici ce vrea" -, părăsi pentru a două oară tronul, făcând sa fie ales, în locu-i, vărul său cardinalul Andrei Bathory (Martie 1599)”, afirmaConstantin N. Giurescu, în volumulIstoria Românilor (Fundația Regală pentru literatură și artă, București, 1944).[4]
După moartea acestuia, în1601 laCluj s-a reales din nou Principe al Ardealului. După ce a fost învins laGuruslău de oastea imperială (formată din trupele luiBasta șiMihai Viteazul), el a fugit înMoldova, iar comandantul său de oști,Moise Székely, înTurcia. În1602, după ce adepții săi au fost învinși în bătălia de laTeiuș de trupele lui Basta, a renunțat pentru a patra și ultima dată la principat și s-a retras înBoemia.
A murit laPraga, la27 martie1613.
De patru ori principe al Transilvaniei (mai 1581 - 1597; august 1598 - martie 1599; februarie - august 1601; 1602), Sigismund Bathory este unul dintre personajele cele mai controversate ale istoriei Principatelor. „În mare parte, această controversă se datorează și faptului că a abdicat de trei ori la rând, număr neobișnuit de mare pentru un monarh fără prea mari realizări în vreunul din acele planuri care pot revoluționa și prin acestea să fi fost pus în acele situații, încât pentru a putea salva sau realiza ceva, să aleagă calea exilului și renunțarea la putere. Aceasta cu atât mai mult cu cât politica sa externă era în deplină concordanță cu cea a habsburgilor”, se arată în studiul „Prima abdicare a lui Sigismund Bathory, comentarii pe baza unei note informative”, postat pe pagina Institutului de Memorie Culturală.[2]
Autorii contemporani principelui transilvănean i-au pus deciziile de a părăsi tronul pe seama slăbiciunilor sale. „Cheia pentru [a înțelege] modul său de acțiune ar putea fi găsită mai cu seamă în slăbiciunea sa morală și în lipsa lui de caracter. În această privință Sigismund era un produs trist și un exemplu respingător al artei pedagogice iezuite. Plin de cunoștințe și nu lipsit de însușiri, firii sale îi lipsea în întregime armonia interioară. La fel ca și în viața publică, el era în cea privată ezitant și capricios. La aceasta a putut contribui, nu în mică măsură anturajul său”.[4]
|access-date= (ajutor)| Predecesor: Cristofor Báthory | Principe al Transilvaniei 1581 -1594 | Succesor: Boldizsar Bathory |
| Predecesor: Boldizsar Bathory | Principe al Transilvaniei cu consiliu imperial (1596 -1598) 1594 -1598 | Succesor: Maria Krisztierna de Habsburg |
| Predecesor: Maria Krisztierna de Habsburg | Principe al Transilvaniei 1598 -1599 | Succesor: Andrei Báthory |
| Predecesor: Mihai Viteazul | Principe al Transilvaniei 1601 -1602 | Succesor: Moise Székely |
