Undeva lângă Sighișoara se găsea postul de pază militară romanăSandava. Localitatea a fost întemeiată de coloniștii germani (de fapt,franconi din regiuneaRinului de nord), care fuseseră invitați să se așeze în Transilvania de cătreregele UngarieiGéza al II-lea pentru a apăra granițele de est, pentru minerit și pentru dezvoltarea economiei regionale. În această perioadă istorică oamenii de etnie germană au fost denumițisaxoni, dar coloniștii germani adevărați, cunoscuți ca „sașii din Transilvania”, nu au o legătură directă cu saxonii din nord-vestul, centrul-estul sau nord-estulGermaniei de astăzi (i.e. dinlandurileSaxonia Inferioară,Saxonia-Anhalt precum șiSaxonia în această ordine geografică). Acești coloniști primesc în folosință „pământul crăiesc” (i.e. pământul regal;latinăFundus regius,germanăKönigsboden) și se bucură de drepturi și privilegii deosebite, consființite prinDiploma andreană (latinăDiploma Andreanum,germanăDer Goldener Freibrief der Siebenbürger Sachsen sau Das Andreanum) deAndrei al II-lea al Ungariei în secolul al XIII-lea și ulterior confirmate sub egida autonomiei „Universității Săsești” garantată de monarhul maghiarMatei Corvin la sfârșitul secolului al XV-lea.[7]
Cronicarul sighișoreanGeorg Kraus (sau Georgius Krauss, sau Georg Krauss) (1607-1679) menționează că în anul1191 locul unde acum se află Sighișoara era locuit[8], dar prima atestare documentară a așezării este din anul1280[9] sub numele deCastrum Sex. În anul1298 este menționată denumirea germanăSchespurch (mai târziu „Schäßburg”). Localitatea este menționată în anul1367 ca „civitas” (oraș). Numele românesc al orașului este atestat în scris din anul1435. Forma „Sighișoara” a pătruns în română pe filieră maghiară, fiind o adaptare a numelui „Segesvár”.
În decursul anilor, cetatea Sighișoara nu a fost scutită de vicisitudini, prima fiind marea năvăliretătară din1241, pe când cetatea încă nu era fortificată. Construcția zidului cetății, care are o lungime de 950 m, a început în1350. Înălțimea inițială a fost de 4 m, dar însecolul al XV-lea a fost înălțat cu încă 3–4 m. A avut 14 turnuri (care aparțineau fiecare câte uneibresle) și 4bastioane. În prezent mai există 9 turnuri și trei bastioane, dintre care cel mai reprezentativ esteTurnul cu Ceas (Turnul Orelor).
Între anii1431 și1435,Vlad Dracul a stat la Sighișoara, așteptând momentul prielnic de a urca pe tronulȚării Românești. Totodată stăpânea aceste regiuni în numele luiSigismund de Luxemburg, regele Ungariei. Se pare că în această perioadă (în1431) s-a născut la SighișoaraVlad Țepeș.
În anul1514, când războiul țărănesc al luiGheorghe Doja se răspândește în aproape întreaga Transilvanie, țăranii din jurul Sighișoarei se strâng în jurul unui anumit Ioan Secuiul (nume românizat).[10]
În anul1600 cetatea este atacată de trupele conduse deMihai Viteazul și mai târziu este atacată și prădată de trupele conduse de generalulBasta, dar oamenii scapă cu viață din cauza plății unei răscumpărări de 50.000 de florini, „bani împrumutați”, cum menționează cronicarul Krauss. Mai târziu, în anul1603 cetatea este atacată deMoise Székely cu trupele turcești, în anul1605 este atacată de trupele condusă deȘtefan Bocskai și în anul1662 este atacată de trupele conduse deIoan Kemény. În Sighișoara este ales principe al TransilvanieiGheorghe Rákóczi I în anul1630 (1 decembrie),Francisc Rhédei în anul1657 (2 noiembrie) șiAcațiu Barcsay în anul1658 (7 octombrie).
În anul1646, 2.000 de locuitori mor din cauzaciumei, iar în 1709 numărul victimelor este de 4.000.[11]. În anul1676 orașul este aproape distrus de un puternic incendiu (624 de case, 7 turnuri de apărare, Biserica Mânăstirii,). În anul1788 este din nou conflagrație.
Între1703-1711, are loc mișcarea anti-habsburgică din Ungaria și Transilvania.Curuții (anti-habsburgicii) - conduși în regiunea Târnavelor de Vasile Neagu și Bucur Câmpeanu - au atacat cetatea Sighișoara care era văzută ca fiind de partea lobonților (apărătoriiimperiului habsburgic). După lupte grele, curuții își dau seama că nu pot ocupa cetatea, și se retrag.
În anul1849 orașul este ocupat de trupele conduse de Generarul Forró și mai târziu din nou este ocupat de trupele conduse deJózef Bem.
Prin bătălia între trupele țariste intervenționiste și armata revoluționară ungară de pe câmpia dintre Sighișoara șiAlbești din31 iulie1849, Sighișoara a intrat în istoria luptelor revoluționare dinsecolul al XIX-lea. În această bătălie a murit, printre alții, poetul maghiarSándor Petőfi.
Breslele meșteșugarilor din Sighișoara, 19 la număr, și-au primit primele statute în1376, statute care aveau la bază legi și obiceiuri mai vechi. Se iau măsuri pentru interzicerea măririi numărului angajaților, se planifică procurarea materiei prime etc. Concurența între bresle era acută, iar cea dintre breslele din diferite orașe era de-a dreptul crâncenă. De exemplu, dacă lăcătușii dinBrașov aduceau la târgul din Sighișoara „lacăte și broaște proaste”, lăcătușii sighișoreni aveau dreptul să le confiște.[12]
Meșteșugarii devin tot mai înstăriți și ajung să aibă reprezentanți în sfatul cetății, lucru care până atunci era rezervat patricienilor feudali. Primul meșteșugar care a ajuns să intre în sfatul cetății, cu funcție de jurat, a fost un reprezentant al breslei aurarilor, Nikolaus, în1393.
Breslele au fost desființate în1884 deoarece își pierduseră semnificația.
Școala din deal este menționată pentru prima dată în1522 și este una din cele mai vechi școli din Transilvania.[13]
Așa-numiteleRichttage ale vecinătăților sunt pentru prima dată atestate documentar în anul1526.
Primul ziar sighișorean,Sächsisches Volksblatt, apare în1869[14], între1872-1900 apareSchäßburger Anzeiger, din1901 publicat sub numeleSchäßburger Zeitung, iar din1879 până în1944 apareGroßkokler Bote. Toate acestea erau înlimba germană.
Sighișoara a avut până la cel de-al doilea război mondial o orchestră simfonică. Între oaspeții acesteia s-a numărat compozitorulJohannes Brahms, care a vizitat Sighișoara cu ocazia unui turneu concertant.
Conformrecensământului efectuat în 2021, populația municipiului Sighișoara se ridică la 23.927 de locuitori, în scădere față derecensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 28.102 locuitori.[16] Majoritatea locuitorilor suntromâni (65,69%), cu minorități demaghiari (12,57%) șiromi (2,93%), iar pentru 17,64% nu se cunoaște apartenența etnică.[17] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor suntortodocși (62,67%), cu minorități dereformați (6,26%),romano-catolici (4,09%) șiunitarieni (2,51%), iar pentru 18,72% nu se cunoaște apartenența confesională.[18]
În1910, din totalul populației de 11.587 de locuitori, 5.486 erau germani, 3.031 români, 2.687 maghiari și 383 erau de alte naționalități.
În anul1930 număra 13.033 locuitori, dintre care 5.236 germani, 4.366 români, 2.896 maghiari, 356 țigani, 146 evrei ș.a. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 5.034 luterani, 4.425 ortodocși, 1.195 reformați, 1.320 romano-catolici, 581 unitarieni, 257 greco-catolici, 161 mozaici ș.a.[19]
În1948, din totalul populației de 15.992 de locuitori, 9.363 erau români, 6.320 germani, 2.136 maghiari, și 560 de alte naționalități.[20]
În1992, din totalul populației de 34.537 de locuitori, 25.387 erau români, 1.327 germani, 6.948 maghiari, și 853 de alte naționalități.
Sighișoara - evoluția demografică
Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia
Municipiul Sighișoara este administrat de un primar și un consiliu local compus din 19 consilieri. Primarul,Ioan-Iulian Sîrbu[*], de laForța Dreptei, este în funcție din octombrie 2020. Începând cualegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[21]
Dorin Dăneșan a fost ales primar al municipiului Sighișoara în anul2000, din parteaApR, o formațiune desprinsă dinPDSR. Dupăalegerile parlamentare din 2000, câștigate dePSDR, s-a înscris în această formațiune. Dorin Dăneșan este fiul lui Ioan Dăneșan, primar al Sighișoarei în anii 1970, de numele căruia se leagă demolarea unor clădiri monument istoric din patrimoniul arhitectonic al orașului. Dorin Dăneșan a fost condamnat în anul2011 la un an și jumătate de închisoare pentru abuz, fals și uz de fals.[22] Pedeapsa a fost majorată de Curtea de ApelTârgu Mureș la doi ani de închisoare.[23]
În urmaalegerilor locale din 2012, din totalul de 19 de consilieri, 6 au fost aleși din parteaPSD, 5 din parteaPNL, 3 din partea Uniunea Independentă pentru Sighișoara (UIpS), 2 din parteaUDMR/RMDSZ, unul din parteaUNPR și unul este independent. Primarul Sighișoarei, reales în 2012 pentru a cincea oară, esteDorin Dăneșan. În data de 25 noiembrie 2014 Dorin Dăneșan a fost demis.
În ședința extraordinară din 26 mai 2015, consilierul PNL Ionel Gavrilă, a obținut cele 10 voturi din 19 de care avea nevoie, pentru a ajunge viceprimar. După vot, Ionel Gavrilă a devenit noul viceprimar al Sighișoarei, el preluând automat și interimatul funcției de primar.
La alegerile din 2016, primar al municipiului a fost ales Ovidiu Mălăncravean.[24]
Primarul actual al Sighișoarei, Sîrbu Ioan-Iulian , a fost ales în data de 27 septembrie 2020.
Aurel Mosora (1894-1962), ofițer comandant al Gărzii Naționale Sighișoara în 1918, om de afaceri, om politic liberal, primul primar român al Sighișoarei (1934-1938);
Hermann Oberth (1894-1989), inventator, unul dintre părinții fondatori ai rachetei și astronauticii;
Baier Hermann Andrei, profesor, director al Liceului ”Joseph Haltrich, în anul 1997 - i se acordă titlul deCetățean de onoare al Municipiului Sighișoara.[27]
Kurt Bruckner, membru al Asociației „Regiunea Thun ajută România”
În orașul Sighișoara postulRadio GaGa are un studio care emite în împrejurime pe frecvența 104.3 FM. Postul de radio comercial emite 12-12 ore înlimbile română șimaghiară. Lansat în1999 în municipiulTârgu Mureș, conducerea a avut ca scop îmbunătățirea relațiilor dintre cele două etnii afectate de întâmplărileconflictului interetnic de la Târgu Mureș din1990.[31] Studioul local a fost lansat în 2009.[32]
^Recensământul general al populației României din 29 decemvrie 1930, Vol. II: Neam, limbă maternă, religie, București 1938, pag. 438-439 (după neam), pag. 740 (după religie).
^Emil Giurgiu,Sighișoara, Ed. Sport-Turism, București, 1982, p. 57.
Emil Giurgiu,Sighișoara, Ed. Sport-Turism, București, 1982
Georg Krauss,Aus den Zeichen tiefster Not. Zwei chronische Berichte aus der Fürstenzeit Siebenbürgens, ed. Franz Mild, Sighișoara, 1926
Ioan Mărculeț, Alina Bejinariu, Mihai Popa,Modificări în structura națională a populației orașului Sighișoara între 1900-1992, Însemnări geografice, București, 2002
Ioan Mărculeț, Dragoș Baroiu,Modificări în structura națională populației orașului Sighișoara în perioada 1900-2002, Analele Universității Spiru Haret – Seria Geografie, nr. 6, 2003, București, 2005
Localități care au aparținut până în 1876 de „Scaunul Sighișoarei”, unitate administrativă componentă a organismului de autoadministrare al sașilor transilvăneni, numit „Șapte scaune” și care a fost înglobat din 1486 în „Universitatea Săsească”.
Sursa 1 împarte Scaunul în „superior” și „inferior”, Sursa 2 nu face precizări, Sursa 3 menționează și un scaun de „mijloc”. Sursa 2 — T.Nägler în „Așezarea sașilor în Transilvania” menționează doar 16 localități, exceptândȚeline, listă aparținând lui G.E.Müller.
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
