Movatterモバイル変換

Sezonul de Formula 1 din 1977

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Campionul la Piloți
Sezonul deFormula 1 din 1977
←Sezonul anterior Sezonul următor →
Durată	9 ianuarie - 23 octombrie
Nr. curse	17
Nr. piloți	60
Nr. echipe	32

Niki Lauda (Al 2-lea titlu)
Campionul la Constructori

Ferrari (Al 5-lea titlu)

Sezonul de Formula 1 din 1977 a fost cel de-al 31-lea sezon alcurselor auto deFormula 1 FIA. A inclus cea de-a 28-a ediție aCampionatului Mondial al Piloților, și a 20-a ediție aCupei Internaționale pentru Constructorii de F1.^[1] Sezonul a fost disputat pe parcursul a șaptesprezece curse, începând înArgentina pe 9 ianuarie și terminându-se înJaponia pe 23 octombrie, făcându-l cel mai lung sezon de Formula 1 din istoria sportului la acea vreme. Sezonul a inclus și o singură cursă non-campionat pentru mașinile de Formula 1,Cursa Campionilor din 1977.

Niki Lauda a câștigat al doilea său campionat, în ciuda faptului căMario Andretti a câștigat mai multe curse.Wolf, prinJody Scheckter, a câștigat pentru prima dată,Shadow și-a luat singura victorie, iarGunnar Nilsson a obținut singura victorie dintr-o carieră încheiată de cancer.Renault a intrat în cursele de Mare Premiu cu o mașină turbo care inițial nu a avut prea mult succes. Echipa germană ATS a preluat mașinilePenske, iar Marele Premiu al Africii de Sud a fost ultima cursă pentru careBRM s-a calificat vreodată. Lauda a plecat de laScuderia Ferrari înainte de sfârșitul sezonului, așa că nu a încheiat sezonul, adjudecându-și deja titlul datorită formei sale consistente. Ferrari a câștigat al treilea titlu consecutiv la constructori, noul pilotCarlos Reutemann având un sezon solid.

Sezonul a fost afectat și de unul dintre cele mai îngrozitoare accidente din istoria Formulei 1. În timpul Marelui Premiu al Africii de Sud din 5 martie,Tom Pryce nu a putut să evite să-l lovească pe mareșalul de curse Frederik Jansen van Vuuren, în vârstă de 19 ani, care încercase să traverseze pista. Acesta din urmă a fost ucis în coliziune, iar extinctorul său l-a lovit și l-a ucis pe Pryce, a cărui mașină a mers liberă până la capătul liniei drepte, unde s-a ciocnit cuLigier-ul luiJacques Laffite. A existat o nouă tragedie, cândCarlos Pace și-a pierdut viața într-un accident de aviație la doar câteva săptămâni după accidentul lui Pryce.

Piloții și echipele înscrise în campionat

[modificare |modificare sursă]

Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1977 și în Cupa Internațională a Constructorilor de F1 din 1977.

Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Pneu	Piloți
Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Pneu	Nr.	Numele pilotului	Etape
	Marlboro Team McLaren	McLaren	Ford Cosworth DFV 3,0V8	M23 M26	G	1	James Hunt	Toate
						2	Jochen Mass	Toate
						14	Bruno Giacomelli	14
						40	Gilles Villeneuve	10
	Elf Team Tyrrell	Tyrrell	Ford Cosworth DFV 3,0V8	P34	G	3	Ronnie Peterson	Toate
	Elf Team Tyrrell	Tyrrell	Ford Cosworth DFV 3,0V8	P34	G	4	Patrick Depailler	Toate
	John Player Team Lotus	Lotus	Ford Cosworth DFV 3,0V8	78	G	5	Mario Andretti	Toate
	John Player Team Lotus	Lotus	Ford Cosworth DFV 3,0V8	78	G	6	Gunnar Nilsson	Toate
	Martini Racing	Brabham	Alfa Romeo 115-12 3,0 F12	BT45 BT45B	G	7	John Watson	Toate
						8	Carlos Pace	1–3
						Hans-Joachim Stuck	4–17
						21	Giorgio Francia	14
	Hollywood March Racing TeamRothmans International	March	Ford Cosworth DFV 3,0V8	761B 771	G	9	Alex Ribeiro	Toate
						10	Ian Scheckter	1–2, 5–16
						Hans-Joachim Stuck	3
						Brian Henton	4
	Scuderia Ferrari SpA SEFAC	Ferrari	Ferrari 015 3,0 F12	312T2B	G	11	Niki Lauda	1–15
						Gilles Villeneuve	17
						12	Carlos Reutemann	Toate
						21	Gilles Villeneuve	16
	Rotary Watches Stanley BRM Stanley BRM	BRM	BRM P202 3,0V12 BRM P200 3,0V12	P207 P201B	G	14	Larry Perkins	2–3
						29	Teddy Pilette	13–14
						35	Conny Andersson	5, 7–9
						Guy Edwards	10
						40	Teddy Pilette	11
	Interscope Racing	Penske^[a]	Ford Cosworth DFV 3,0V8	PC4	G	14	Danny Ongais	15–16
	ATS Racing Team				33	Hans Binder	12, 14
					34	Jean-Pierre Jarier	4–14
					35	Hans Binder	13
					Hans Heyer	11
	Équipe Renault Elf	Renault	Renault-Gordini EF1 1,5V6 t	RS01	M	15	Jean-Pierre Jabouille	10, 13–16
	Ambrosio Tabatip Shadow Racing	Shadow	Ford Cosworth DFV 3,0V8	DN5B DN8	G	16	Tom Pryce	1–3
						Renzo Zorzi	4–5
						Riccardo Patrese	6–7, 9–11, 13–14, 16–17
						Jackie Oliver	8
						Arturo Merzario	12
						Jean-Pierre Jarier	15
						17	Renzo Zorzi	1–3
						Alan Jones	4–17
	Durex Team Surtees Beta Team Surtees Team Surtees	Surtees	Ford Cosworth DFV 3,0V8	TS19	G	18	Hans Binder	1–6, 15–17
						Larry Perkins	7–9
						Patrick Tambay	9
						Vern Schuppan	10–13
						Lamberto Leoni	14
						19	Vittorio Brambilla	Toate
	Walter Wolf Racing	Wolf	Ford Cosworth DFV 3,0V8	WR1 WR2 WR3	G	20	Jody Scheckter	Toate
	Team Tissot Ensign with Castrol	Ensign	Ford Cosworth DFV 3,0V8	N177	G	22	Clay Regazzoni	Toate
	Team Tissot Ensign with Castrol	Ensign	Ford Cosworth DFV 3,0V8	N177	G	Jacky Ickx	6
	Penthouse Rizla Racing Hesketh Racing	Hesketh	Ford Cosworth DFV 3,0V8	308E	G	24	Rupert Keegan	5–16
						25	Harald Ertl	5–9
						Héctor Rebaque	11–13
						Ian Ashley	14–16
						39	Héctor Rebaque	7–9
						Ian Ashley	12–13
	Ligier Gitanes	Ligier	Matra MS76 3,0V12	JS7	G	26	Jacques Laffite	Toate
	Ligier Gitanes	Ligier	Matra MS76 3,0V12	JS7	G	27	Jean-Pierre Jarier	17
	Copersucar-Fittipaldi	Fittipaldi	Ford Cosworth DFV 3,0V8	FD04 F5	G	28	Emerson Fittipaldi	1–16
	Copersucar-Fittipaldi	Fittipaldi	Ford Cosworth DFV 3,0V8	FD04 F5	G	29	Ingo Hoffmann	1–2
	LEC Refrigeration Racing	LEC	Ford Cosworth DFV 3,0V8	CRP1	G	31	David Purley	5, 7–10
	HB Bewaking Alarmsystemen	Boro	Ford Cosworth DFV 3,0V8	001	G	38	Brian Henton	13–14
	Jolly Club of Switzerland	Apollon	Ford Cosworth DFV 3,0V8	Fly	G	41	Loris Kessel	14
	Brian McGuire	McGuire	Ford Cosworth DFV 3,0V8	BM1	G	45	Brian McGuire	10
	Kojima Engineering	Kojima	Ford Cosworth DFV 3,0V8	KE009	B	51	Noritake Takahara	17
	Heros Racing Corporation	Kojima	Ford Cosworth DFV 3,0V8	KE009	B	55	Kazuyoshi Hoshino	17

Echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătate mai jos. Toate au folosit motorulFord Cosworth DFV 3,0V8.

Concurent	Constructor afiliat	Șasiu	Pneu	Piloți
Concurent	Constructor afiliat	Șasiu	Pneu	Nr.	Numele pilotului	Etape
Theodore Racing Hong Kong	Ensign	N177	G	23	Patrick Tambay	10–17
Williams Grand Prix Engineering	March	761	G	27	Patrick Nève	5, 7–16
Chesterfield Racing	March	761	G	30	Brett Lunger	3-5
Chesterfield Racing	McLaren	M23	7-16	30	Brett Lunger
RAM Racing/F&S Properties RAM Racing	March	761	G	32	Mikko Kozarowitzky	8, 10
			Michael Bleekemolen	32	13
			33	Boy Hayje	3, 5–8, 13
			33	Andy Sutcliffe	10
Iberia Airlines	McLaren	M23	G	36	Emilio de Villota	5, 7–8, 10–12, 14
Team Merzario	March	761B	G	37	Arturo Merzario	5–7, 9–11, 13
British Formula One Team	March	761	G	38	Bernard de Dryver	7
British Formula One Team	March	761	Brian Henton	38	5, 10, 12
Melchester Racing	Surtees	TS19	G	44	Tony Trimmer	10
Meiritsu Racing Team	Tyrrell	007	D	50	Kunimitsu Takahashi	17

Calendar

[modificare |modificare sursă]

Următoarele șaptesprezece Mari Premii au avut loc în 1977.

1.	2.	3.	4.
Marele Premiu al Argentinei 7-9 ianuarie	Marele Premiu al Braziliei 21-23 ianuarie	Marele Premiu al Africii de Sud 3-5 martie	Marele Premiu de Vest al Statelor Unite 1-3 aprilie
Oscar Alfredo Gálvez(P)	Interlagos(P)	Kyalami(P)	Long Beach(S)
5.	6.	7.	8.
Marele Premiu al Spaniei 6-8 mai	Marele Premiu al Principatului Monaco 19, 21-22 mai	Marele Premiu al Belgiei 3-5 iunie	Marele Premiu al Suediei 17-19 iunie
Jarama(P)	Monaco(S)	Zolder(P)	Anderstorp(P)
9.	10.	11.	12.
Marele Premiu al Franței 1-3 iulie	Marele Premiu al Marii Britanii 14-16 iulie	Marele Premiu al Germaniei 29-31 iulie	Marele Premiu al Austriei 12-14 august
Dijon-Prenois(P)	Silverstone(P)	Hockenheimring(P)	Österreichring(P)
13.	14.	15.	16.
Marele Premiu al Țărilor de Jos 26-28 august	Marele Premiu al Italiei 9-11 septembrie	Marele Premiu al Statelor Unite 30 sep-2 oct	Marele Premiu al Canadei 7-9 octombrie
Zandvoort(P)	Monza(P)	Watkins Glen(P)	Mosport Park(P)
17.
Marele Premiu al Japoniei 21-23 octombrie
Fuji(P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente

[modificare |modificare sursă]

Marile Premii

[modificare |modificare sursă]

Etapa	Mare Premiu	Pole position	Cel mai rapid tur	Pilotul câștigător	Constructorul câștigător	Lider
Etapa	Mare Premiu	Pole position	Cel mai rapid tur	Pilotul câștigător	Constructorul câștigător	Pilot	Dif.
1	MP al Argentinei	James Hunt	James Hunt	Jody Scheckter	Wolf-Ford	SCH	3
2	MP al Braziliei	James Hunt	James Hunt	Carlos Reutemann	Ferrari	REU	4
3	MP al Africii de Sud	James Hunt	John Watson	Niki Lauda	Ferrari	SCH	2
4	MP de Vest al Statelor Unite	Niki Lauda	Niki Lauda	Mario Andretti	Lotus-Ford	SCH LAU	0
5	MP al Spaniei	Mario Andretti	Jacques Laffite	Mario Andretti	Lotus-Ford	SCH	3
6	MP al Principatului Monaco	John Watson	Jody Scheckter	Jody Scheckter	Wolf-Ford		7
7	MP al Belgiei	Mario Andretti	Gunnar Nilsson	Gunnar Nilsson	Lotus-Ford		1
8	MP al Suediei	Mario Andretti	Mario Andretti	Jacques Laffite	Ligier-Matra		1
9	MP al Franței	Mario Andretti	Mario Andretti	Mario Andretti	Lotus-Ford	LAU	1
10	MP al Marii Britanii	James Hunt	James Hunt	James Hunt	McLaren-Ford		7
11	MP al Germaniei	Jody Scheckter	Niki Lauda	Niki Lauda	Ferrari		10
12	MP al Austriei	Niki Lauda	John Watson	Alan Jones	Shadow-Ford		16
13	MP al Țărilor de Jos	Mario Andretti	Niki Lauda	Niki Lauda	Ferrari		21
14	MP al Italiei	James Hunt	Mario Andretti	Mario Andretti	Lotus-Ford		27
15	MP al Statelor Unite	James Hunt	Ronnie Peterson	James Hunt	McLaren-Ford		25
16	MP al Canadei	Mario Andretti	Mario Andretti	Jody Scheckter	Wolf-Ford		17
17	MP al Japoniei	Mario Andretti	Jody Scheckter	James Hunt	McLaren-Ford		17

Sistemul de punctaj

[modificare |modificare sursă]

Punctele au fost acordate primilor șase piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:^[2]

Loc	1	2	3	4	5	6
Puncte	9	6	4	3	2	1

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei a trebuit să termine cel puțin 75% din distanța programată (în cazul în care nu s-au încheiat două tururi complete, nu s-a acordat niciun punct și cursa a fost abandonată.). Jumătate de puncte au fost acordate dacă câștigătorul cursei terminat mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. Pentru campionatul la piloți, doar cele cele mai bune 8 rezultate din primele 9 curse și cele mai bune 7 din ultimele 8 au contribuit la Campionatul Mondial.

Clasament Campionatul Mondial al Piloților

[modificare |modificare sursă]

Poz.	Pilot	ARG	BRA	ZAF	USW	ESP	MCO	BEL	SWE	FRA	GBR	DEU	AUT	NLD	ITA	USA	CAN	JPN	Puncte
1	Niki Lauda	Ab	3	1	2P R	NS	2	2	Ab	5	2	1_R	2^P	1_R	2	4^[b]			72
2	Jody Scheckter	1	Ab	2	3	3	1_R	Ab	Ab	Ab	Ab	2^P	Ab	3	Ab	3	1	10_R	55
3	Mario Andretti	5	Ab	Ab	1	1^P	5	Ab^P	6P R	1P R	14	Ab	Ab	Ab^P	1_R	2	9P R	Ab^P	47
4	Carlos Reutemann	3	1	8	Ab	2	3	Ab	3	6	15	4	4	6	Ab	6	Ab	2	42
5	James Hunt	AbP R	2P R	4^P	7	Ab	Ab	7	12	3	1P R	Ab	Ab	Ab	Ab^P	1^P	Ab	1	40
6	Jochen Mass	Ab	Ab	5	Ab	4	4	Ab	2	9	4	Ab	6	Ab	4	Ab	3	Ab	25
7	Alan Jones				Ab	Ab	6	5	17	Ab	7	Ab	1	Ab	3	Ab	4	4	22
8	Gunnar Nilsson	NS	5	12	8	5	Ab	1_R	19	4	3	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	20
=	Patrick Depailler	Ab	Ab	3	4	Ab	Ab	8	4	Ab	Ab	Ab	13	Ab	Ab	14	2	3	20
10	Jacques Laffite	NC	Ab	Ab	9	7_R	7	Ab	1	8	6	Ab	Ab	2	8	7	Ab	5	18
11	Hans-Joachim Stuck			Ab	Ab	6	Ab	6	10	Ab	5	3	3	7	Ab	Ab	Ab	7	12
12	Emerson Fittipaldi	4	4	10	5	14	Ab	Ab	18	11	Ab	NSC	11	4	NSC	13	Ab		11
13	John Watson	Ab	Ab	6_R	DSC	Ab	Ab^P	Ab	5	2	Ab	Ab	8_R	Ab	Ab	12	Ab	Ab	9
14	Ronnie Peterson	Ab	Ab	Ab	Ab	8	Ab	3	Ab	12	Ab	9	5	Ab	6	16_R	Ab	Ab	7
15	Carlos Pace	2	Ab	13															6
=	Vittorio Brambilla	7	Ab	7	Ab	Ab	8	4	Ab	13	8	5	15	12	Ab	19	6	8	6
17	Clay Regazzoni	6	Ab	9	Ab	Ab	NSC	Ab	7	7	NSC	Ab	Ab	Ab	5	5	Ab	Ab	5
=	Patrick Tambay									NSC	Ab	6	Ab	5	Ab	NSC	5	Ab	5
19	Jean-Pierre Jarier				6	NSC	11	11	8	Ab	9	Ab	14	Ab	Ab	9		Ab	1
=	Riccardo Patrese						9	Ab		Ab	Ab	10		13	Ab		10	6	1
=	Renzo Zorzi	Ab	6	Ab	Ab	Ab													1
—	Rupert Keegan					Ab	12	Ab	13	10	Ab	Ab	7	Ab	9	8	Ab		0
—	Patrick Nève					12		10	15	NSC	10	NSC	9	NSC	7	18	Ab		0
—	Vern Schuppan										12	7	16	NSC					0
—	Ingo Hoffmann	Ab	7																0
—	Danny Ongais															Ab	7		0
—	Alex Ribeiro	Ab	Ab	Ab	Ab	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	8	NSC	11	NSC	15	8	12	0
—	Hans Binder	Ab	Ab	11	11	9	Ab						12	8	NSC	11	Ab	Ab	0
—	Brett Lunger			14	Ab	10		NS	11	NSC	13	Ab	10	9	Ab	10	11		0
—	Harald Ertl					Ab	NSC	9	16	NSC									0
—	Jackie Oliver								9										0
—	Kunimitsu Takahashi																	9	0
—	Ian Scheckter	Ab	Ab			11	NSC	Ab	Ab	NC	Ab	Ab	Ab	10	Ab	Ab	Ab		0
—	Brian Henton				10	NSC					NSC		NSC	DSC	NSC				0
—	Jacky Ickx						10												0
—	Gilles Villeneuve										11						12	Ab	0
—	Kazuyoshi Hoshino																	11	0
—	Larry Perkins		Ab	15				12	NSC	NSC									0
—	David Purley					NSC		13	14	Ab	NSPC								0
—	Emilio de Villota					13		NSC	NSC		NSC	NSC	17		NSC				0
—	Arturo Merzario					Ab	NSC	14		Ab	Ab	NSC	Ab	NSC					0
—	Ian Ashley												NSC	NSC	NSC	17	NS		0
—	Tom Pryce	NC	Ab	Ab^[c]															0
—	Boy Hayje			Ab		NSC	NSC	NC	NSC					NSC					0
—	Jean-Pierre Jabouille										Ab			Ab	Ab	Ab	NSC		0
—	Héctor Rebaque							NSC	NSC	NSC		Ab	NSC	NSC					0
—	Hans Heyer											DSC							0
—	Bruno Giacomelli														Ab				0
—	Noritake Takahara																	Ab	0
—	Conny Andersson					NSC		NSC	NSC	NSC									0
—	Teddy Pilette											NSC		NSC	NSC				0
—	Mikko Kozarowitzky								NSC		NSPC								0
—	Bernard de Dryver							NSC											0
—	Michael Bleekemolen													NSC					0
—	Lamberto Leoni														NSC				0
—	Loris Kessel														NSC				0
—	Giorgio Francia														NSC				0
—	Tony Trimmer										NSPC								0
—	Andy Sutcliffe										NSPC								0
—	Guy Edwards										NSPC								0
—	Brian McGuire										NSPC								0
Poz.	Pilot	ARG	BRA	ZAF	USW	ESP	MCO	BEL	SWE	FRA	GBR	DEU	AUT	NLD	ITA	USA	CAN	JPN	Puncte

Legendă
Culoare	Rezultat
Auriu	Câștigător
Argintiu	Locul 2
Bronz	Locul 3
Verde	Alte locuri care punctează
Albastru	Alte locuri
Albastru	Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu	A abandonat cursa (Ab)
Negru	Descalificat (DSC)
Alb	Nu a luat startul (NS)
Roșu	Nu s-a calificat (NSC)
Roșu	Nu s-a precalificat (NSPC)
Fără culoare	Retras înainte de calificări (Ret)
	Exclus (EX)
	Nu a participat (celulă goală)
Adnotare	Însemnătate
P	Pole position
R	Cel mai rapid tur
(6)	Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM

Clasament Cupa Internațională pentru Constructorii de F1

[modificare |modificare sursă]

Pentru Cupa Constructorilor, doar mașina cea mai bine plasată de la fiecare constructor era eligibilă să puncteze. Cele mai bune opt rezultate din primele nouă curse și cele mai bune șapte rezultate din restul de opt curse au fost reținute.

Poz.	Constructor	ARG	BRA	ZAF	USW	ESP	MCO	BEL	SWE	FRA	GBR	DEU	AUT	NLD	ITA	USA	CAN	JPN	Puncte
1	Ferrari	3	1	1	2	2	2	2	3	(5)	2	1	2	1	2^[d]	4	12	2	95 (97)
2	Lotus-Ford	5	5	12	1	1	5	1	6	1	3	Ab	Ab	Ab	1	2	9	Ab	62
3	McLaren-Ford	Ab	2	4	7	4	4	7	2	3	1	Ab	6	9	4	1	3	1	60
4	Wolf-Ford	1	Ab	2	3	3	1	Ab	Ab	Ab	Ab	2	Ab	3	Ab	3	1	10	55
5	Brabham-Alfa Romeo	2	Ab	6	Ab	6	Ab	6	5	2	5	3	3	7	Ab	12	Ab	7	27
6	Tyrrell-Ford	Ab	Ab	3	4	8	Ab	3	4	12	Ab	9	5	Ab	6	14	2	3	27
7	Shadow-Ford	NC	6	Ab	Ab	Ab	6	5	9	Ab	7	10	1	13	3	9	4	4	23
8	Ligier-Matra	NC	Ab	Ab	9	7	7	Ab	1	8	6	Ab	Ab	2	8	7	Ab	5	18
9	Fittipaldi-Ford	4	4	10	5	14	Ab	Ab	18	11	Ab	NSC	11	4	NSC	13	Ab		11
10	Ensign-Ford	6	Ab	9	Ab	Ab	10	Ab	7	7	Ab	6	Ab	5	5	5	5	Ab	10
11	Surtees-Ford	7	Ab	7	11	9	8	4	Ab	13	8	5	15	12	Ab	11	6	8	6
12	Penske-Ford				6	NSC	11	11	8	Ab	9	Ab	12	8	Ab	Ab	7		1
—	March-Ford	Ab	Ab	14	10	10	NSC	10	15	NC	10	8	9	10	7	15	8	12	0
—	Hesketh-Ford					Ab	12	9	13	10	Ab	Ab	7	Ab	9	8	Ab		0
—	Kojima-Ford																	11	0
—	LEC-Ford					NSC		13	14	Ab	NSPC								0
—	BRM		Ab	15		NSC		NSC	NSC	NSC	NSPC	NSC		NSC	NSC				0
—	Renault										Ab			Ab	Ab	Ab	NSC		0
—	Boro-Ford													DSC	NSC				0
—	Apollon-Ford														NSC				0
—	McGuire-Ford										NSPC								0
Poz.	Constructor	ARG	BRA	ZAF	USW	ESP	MCO	BEL	SWE	FRA	GBR	DEU	AUT	NLD	ITA	USA	CAN	JPN	Puncte

Cursa non-campionat

[modificare |modificare sursă]

În 1977 a avut loc o singură cursă de Formula 1 non-campionat:

Numele cursei	Circuit	Data	Pilotul câștigător	Constructor
Cursa Campionilor XII	Brands Hatch	20 martie	James Hunt	McLaren-Cosworth

Note

[modificare |modificare sursă]

^Penske a intrat în campionat doar în calitate de constructor de șasiu.
^Niki Lauda și-a adjudecat titlul la piloți laMarele Premiu al Statelor Unite.
^Tom Pryce adecedat în urma unui accident suferit înMarelui Premiu al Africii de Sud.
^Ferrari și-a adjudecat titlul la constructori laMarele Premiu al Italiei.

Referințe

[modificare |modificare sursă]

^Condițiile campionatului au fost publicate de FIA în secțiunile „Campionatul Mondial al Piloților” și „Cupa Internațională pentru Constructorii de Formula 1” din Anuarul FIA al Sportului Auto din 1977.
^Mike Kettlewell, The Champion Book of World Championship Facts & Figures, 1982, Page 34

v d m Sezoanele Campionatului Mondial de Formula 1
1950 ·1951 ·1952 ·1953 ·1954 ·1955 ·1956 ·1957 ·1958 ·1959 ·1960 ·1961 ·1962 ·1963 ·1964 ·1965 ·1966 ·1967 ·1968 ·1969 ·1970 ·1971 ·1972 ·1973 ·1974 ·1975 ·1976 ·1977 ·1978 ·1979 ·1980 ·1981 ·1982 ·1983 ·1984 ·1985 ·1986 ·1987 ·1988 ·1989 ·1990 ·1991 ·1992 ·1993 ·1994 ·1995 ·1996 ·1997 ·1998 ·1999 ·2000 ·2001 ·2002 ·2003 ·2004 ·2005 ·2006 ·2007 ·2008 ·2009 ·2010 ·2011 ·2012 ·2013 ·2014 ·2015 ·2016 ·2017 ·2018 ·2019 ·2020 ·2021 ·2022 ·2023 ·2024 ·2025 ·2026

Sezoanele Campionatului Mondial de Formula 1

1950 ·1951 ·1952 ·1953 ·1954 ·1955 ·1956 ·1957 ·1958 ·1959 ·1960 ·1961 ·1962 ·1963 ·1964 ·1965 ·1966 ·1967 ·1968 ·1969 ·1970 ·1971 ·1972 ·1973 ·1974 ·1975 ·1976 ·1977 ·1978 ·1979 ·1980 ·1981 ·1982 ·1983 ·1984 ·1985 ·1986 ·1987 ·1988 ·1989 ·1990 ·1991 ·1992 ·1993 ·1994 ·1995 ·1996 ·1997 ·1998 ·1999 ·2000 ·2001 ·2002 ·2003 ·2004 ·2005 ·2006 ·2007 ·2008 ·2009 ·2010 ·2011 ·2012 ·2013 ·2014 ·2015 ·2016 ·2017 ·2018 ·2019 ·2020 ·2021 ·2022 ·2023 ·2024 ·2025 ·2026

Adus de lahttps://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Sezonul_de_Formula_1_din_1977&oldid=17480000

Categorii:

Categorie ascunsă:

Pagini cu note flexibile de dimensiune diferită

[8]ページ先頭