| Sezonul deFormula 1 din 1957 | |
Durată | 13 ianuarie - 8 septembrie |
|---|---|
Nr. curse | 8 |
Nr. piloți | 69 |
Nr. echipe | 16 |
| Campionul la Piloți | |
.jpg) | |
 Juan Manuel Fangio (Al 5-lea titlu) | |
Sezonul de Formula 1 din 1957 a fost cel de-al 11-lea sezon alcurselor auto deFormula 1FIA, și a inclus cea de-a opta ediție aCampionatului Mondial al Piloților.[1] Sezonul a fost disputat pe parcursul a opt curse, începând cuMarele Premiu al Argentinei pe 13 ianuarie și terminându-se cuMarele Premiu al Italiei pe 8 septembrie. În 1957 s-au desfășurat și alte nouă curse care nu au făcut parte din campionat.Juan Manuel Fangio a câștigat al patrulea său titlu consecutiv, și al cincilea în total, o performanță care nu avea să fie egalată decât 46 de ani mai târziu, în2003, de cătreMichael Schumacher.
Fangio a ales să-și schimbe din nou echipa, alăturându-se luiMaserati înainte de începerea sezonului. Decizia de a schimba s-a dovedit a fi o lovitură de maestru, formațiaFerrari, formată dinPeter Collins,Eugenio Castellotti șiMike Hawthorn, nereușind să câștige vreo cursă. Castellotti șiAlfonso de Portago au fost uciși în timpul sezonului (niciunul în accidente de Formula 1), făcând din acesta un an cu adevărat dezastruos pentru Ferrari.
Omul pe care l-a înlocuit Fangio la Maserati,Stirling Moss, s-a mutat laVanwall, o echipă în ascensiune. Amândoi, Fangio și Moss, au câștigat fiecare cursă de campionat a sezonului, cu excepțiaIndianapolis 500, Fangio luând patru victorii față de cele trei ale lui Moss. PeNürburgring, Fangio a produs una dintre cele mai impresionante victorii din istoria Formula 1, când i-a depășit pe Collins și Hawthorn în penultimul tur, după ce o oprire la boxe l-a lăsat cu aproape un minut în urmă.[2]
La sfârșitul anului, s-a anunțat că Fangio nu se va întoarce pentru un alt sezon, deși a mai concurat în alte două curse din1958.Maserati a renunțat laechipa de uzină, invocând motive financiare. Acesta a fost și ultimul an în care au fost acordate puncte pentru piloții care au împărțit aceeași mașină.
Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1957.
| Imagine | Concurent | Constructor | Motor | Șasiu | Pneu | Piloți | |
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Numele pilotului | Etape | ||||||
.jpg) |  Owen Racing Organisation | BRM | BRM P25 2,5L4 | P25 | D | Ron Flockhart | 2, 4 |
| Roy Salvadori | 2 | ||||||
 Herbert MacKay-Fraser | 4 | ||||||
| Jack Fairman | 5 | ||||||
| Les Leston | 5 | ||||||
 | Connaught Engineering | Connaught | Alta GP 2,5L4 | Type B | D | Stuart Lewis-Evans | 2 |
| Ivor Bueb | 2 | ||||||
 | Cooper Car Company | Cooper | Climax FPF 2,0L4 | T43 | A D |  Jack Brabham | 2, 4, 7 |
| Les Leston | 2 | ||||||
| Mike MacDowel | 4 | ||||||
| Roy Salvadori | 5, 7 | ||||||
 |  Scuderia Ferrari | Ferrari | Ferrari DS50 2,5V8 | 801 | E P | Peter Collins | 1–2, 4–6, 8 |
| Luigi Musso | 1, 4–8 | ||||||
| Eugenio Castellotti | 1 | ||||||
| Mike Hawthorn | 1–2, 4–6, 8 | ||||||
 Wolfgang von Trips | 1–2, 8 | ||||||
| Cesare Perdisa | 1 | ||||||
 Alfonso de Portago | 1 | ||||||
| José Froilán González | 1 | ||||||
 Maurice Trintignant | 2, 4–5 | ||||||
 | Officine Alfieri Maserati | Maserati | Maserati 250F1 2,5L6 Maserati 250F1 2.5V12 | 250F | P | Juan Manuel Fangio | 1–2, 4–8 |
| Stirling Moss | 1 | ||||||
| Jean Behra | 1, 4–8 | ||||||
| Carlos Menditeguy | 1–2, 4–5 | ||||||
| Giorgio Scarlatti | 2, 6–8 | ||||||
| Harry Schell | 2, 4–8 | ||||||
| Hans Herrmann | 2 | ||||||
 | Vandervell Products | Vanwall | Vanwall 254 2,5L4 | VW 5 | P | Stirling Moss | 2, 5–8 |
| Tony Brooks | 2, 5–8 | ||||||
| Stuart Lewis-Evans | 4–8 | ||||||
| Roy Salvadori | 4 | ||||||
Piloții și echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătați mai jos.
| Concurent | Constructor afiliat | Motor | Șasiu | Pneu | Piloți | |
|---|---|---|---|---|---|---|
| Numele pilotului | Etape | |||||
| Scuderia Centro Sud | Maserati | Maserati 250F1 2,5L6 | 250F | P | Harry Schell | 1 |
 Jo Bonnier | 1, 7–8 | |||||
| Masten Gregory | 2, 6–8 | |||||
| André Simon | 2 | |||||
| Hans Herrmann | 6 | |||||
| Ferrari | Ferrari 625 2,5L4 | 500 | Alejandro de Tomaso | 1 | ||
| Luigi Piotti | Maserati | Maserati 250F1 2,5L6 | 250F | P | Luigi Piotti | 1–2, 7–8 |
| H.H. Gould | Maserati | Maserati 250F1 2,5L6 | 250F | D | Horace Gould | 2, 4–8 |
| Jo Bonnier | Maserati | Maserati 250F1 2,5L6 | 250F | P | Jo Bonnier | 5 |
| Gilby Engineering | Maserati | Maserati 250F1 2,5L6 | 250F | D | Ivor Bueb | 5 |
| R.R.C. Walker Racing Team | Cooper | Climax FPF 2,0L4 | T43 | D | Jack Brabham | 5 |
| Bob Gerard | Cooper | Bristol BS2 2,2L6 | T44 | D | Bob Gerard | 5 |
| Bruce Halford | Maserati | Maserati 250F1 2,5L6 | 250F | D | Bruce Halford | 6–8 |
| Francesco Godia Sales | Maserati | Maserati 250F1 2,5L6 | 250F | P | Paco Godia | 6–8 |
 Ottorino Volonterio | Maserati | Maserati 250F1 2,5L6 | 250F | P | Ottorino Volonterio | 8 |
| André Simon | 8 | |||||
Următoarele șapte Mari Premii șiIndianapolis 500 au avut loc în 1957.
| 1. | 2. | 3. | 4. |
|---|---|---|---|
| Marele Premiu al Argentinei 13 ianuarie | Marele Premiu al Principatului Monaco 19 mai | Indianapolis 500 30 mai | Marele Premiu al Franței 7 iulie |
.svg) Buenos Aires(P) |  Monaco(S) |  Indianapolis(P) |  Rouen-Les-Essarts(S) |
| 5. | 6. | 7. | 8. |
| Marele Premiu al Marii Britanii 20 iulie | Marele Premiu al Germaniei 4 august | Marele Premiu al Pescarei 18 august | Marele Premiu al Italiei 8 septembrie |
 Aintree(S) |  Nürburgring(P) |  Pescara(S) |  Monza(P) |
| (P) - pistă; (S) - stradă. | |||
Criza Suezului în curs, care a afectat petrolierele ce livrau petrol în țările lor respective, a afectat mai multe țări, precumȚările de Jos,Belgia șiSpania. Aceste țări urmau să aibă fiecare câte un Mare Premiu, dar toate au fost anulate din cauza prețurilor foarte mari ale petrolului din acele țări.[3]
Punctele au fost acordate pe o bază de 8–6–4–3–2 primilor cinci clasați în fiecare cursă, cu un punct suplimentar revenind pilotului care a stabilit cel mai rapid tur al cursei (dacă cel mai rapid tur a fost realizat de mai mulți piloți, punctul se va împărți egal la fiecare pilot). Doar cele mai bune cinci rezultate au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial. FIA nu a acordat o clasificare în campionat acelor piloți care nu au obținut puncte.
| Legendă | |
|---|---|
| Culoare | Rezultat |
| Auriu | Câștigător |
| Argintiu | Locul 2 |
| Bronz | Locul 3 |
| Verde | Alte locuri care punctează |
| Albastru | Alte locuri |
| Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC) | |
| Purpuriu | A abandonat cursa (Ab) |
| Negru | Descalificat (DSC) |
| Alb | Nu a luat startul (NS) |
| Roșu | Nu s-a calificat (NSC) |
| Fără culoare | Retras înainte de calificări (Ret) |
| Exclus (EX) | |
| Nu a participat (celulă goală) | |
| Adnotare | Însemnătate |
| P | Pole position |
| R | Cel mai rapid tur |
| (6) | Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM |
| 1 | A împărțit mașina cu unul sau mai mulți piloți |
Notă:
Aceste curse n-au contat pentru Campionatul Mondial al Piloților.
| Nume | Circuit | Dată | Câștigător | Constructor |
|---|---|---|---|---|
| XI Gran Premio Ciudad de Buenos Aires | Oscar Gálvez | 27 ianuarie | Juan Manuel Fangio | Maserati |
| VII Gran Premio di Siracusa | Siracuza | 7 aprilie | Peter Collins | Lancia-Ferrari |
| XVII Grand Prix de Pau | Pau | 22 aprilie | Jean Behra | Maserati |
| V Glover Trophy | Goodwood | 22 aprilie | Stuart Lewis-Evans | Connaught-Alta |
| X Gran Premio di Napoli | Posillipo | 28 aprilie | Peter Collins | Lancia-Ferrari |
| XXIII Grand Prix de Reims | Reims-Gueux | 14 iulie | Luigi Musso | Lancia-Ferrari |
| V Grand Prix de Caen | Caen | 28 iulie | Jean Behra | BRM |
| IX BRDC International Trophy | Silverstone | 14 septembrie | Jean Behra | BRM |
| V Gran Premio di Modena | Modena | 22 septembrie | Jean Behra | Maserati |
 VI Grand Prix de Maroc | Ain-Diab | 27 octombrie | Jean Behra | Maserati |
.svg){kind=icon}
