Acest articol sau această secțiune arebibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vedereasusținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Senegal, oficialRepublica Senegal, este o țară aflată la sudul fluviului Senegal dinAfrica de vest. Senegal se învecinează cuOceanul Atlantic la vest, cuMauritania la nord, cuMali la est, cuGuineea șiGuineea-Bissau la sud.Gambia este cuprinsă aproape în totalitate în teritoriul Senegalului, înconjurată în partea de nord, est și sud; de la coasta sa de vest, teritoriulGambiei urmărește cursul fluviuluiGambia pe o distanță de peste 300 de kilometri spre interiorul continentului.Dakar estecapitala Senegalului, situată în Peninsula Capului Verde, pe coasta Oceanului Atlantic.
Senegalul de Est a făcut parte la un moment dat dinImperiul Ghana. Acesta a fost fondat de către Tukulor în valea mijlocie afluviului Senegal.Islamul,religia predominantă în Senegal, a ajuns pentru prima dată în regiune în secolul al XI-lea. În secolele al XIII-lea și al XIV-lea, zona a căzut sub influențaimperiului Mandingo dinest;Imperiul Jolof din Senegal a fost fondat de asemenea în această perioadă.
Mai multe puterieuropene (Portugalia,Olanda șiRegatul Unit) au concurat pentru stabilireacomerțului în zonă, din secolul al XV-lea și până în anul 1667, cândFranța a ajuns să controleze ceea ce devenise o placă turnantă a comerțului cu sclavi:Insula Gorée, aflată în apropiereaDakarului de astăzi. Milioane de locuitori aiAfricii de Vest au fost trimiși însclavie din acest loc, cumpărați fiind de latriburile care i-au învins sau organizau expediții de vânare a lor.[5]Abia în anii 1850 francezii au început să-și mărească zona de dominație, odată cu diminuarea teritorială a triburilor Waalo, Cayor, Baol și Jolof.
Fluviul Senegal, înnordul îndepărtat al țării, marchează granița cuMauritania. La est, Senegalul se învecinează cuMali, iar lasud cuGuineea șiGuineea-Bissau.Gambia formează o semienclavă pe teritoriul Senegalului, despărțindprovincia Casamance din sud de regiunea de nord a țării.
Cea mai mare parte a Senegalului este plană, iar singurele zone înalte mai importante se găsesc la poalelemunțilorFouta-Djallon care ating 400m în sud-est. CoastaAtlanticului, cuplajele ei tipice denisip, are 500km lungime. DeltelerâurilorSine,Saloum șiCasamance la vărsare în ocean formeazămlaștini vaste cumangrove. Caracteristice pentru regiunile coastei de nord sunt promontoriile,golfulețele șidunele acoperite de sare.
Populația Wolof reprezintă 40% din populația Senegalului. Aceștia au constituit clasa superioară conducătoare a imperiilor antice și dețin și astăzi funcții importante în afaceri și politică. O mare parte a wolofilor sunt membri ai frățieiislamice aMourizilor, fondată în secolul XIX și cuprind circa 20% din populație. Aceștia formează un fel de stat în stat și controlează toate sectoarele economice.Touba este centrul lor spiritual și politic.
Serer, care reprezintă 15% din populație și locuiesc în regiunea Sine-Saloum, sunt crescători de animale, cultivă alune și practică superficial islamul.Fulanii (sau fulbe) cu pielea deschisă la culoare, reprezentând 15% din populație, sunt al treilea grup etnic ca mărime. Tukulor, 10% din populație, sunt înrudiți cu fulanii și au instituit comunități agricole sedentare în nordul Senegalului. Malinke (sau mande) s-au stabilit ca fermieri și negustori în sudul și estul țării. Diola,animiști șicreștini, sunt o populație negroidă antică cu un statut unic. Continuându-și stilul de viață tradițional ca pescari și cultivatori de orez în provincia Casamance, ei s-au opus violent dominației wolofilor.
Majoritatea etniilor din Senegal sunt de religie musulmană, acest lucru făcând din islam credința cea mai răspândită de pe aceste meleaguri. Cei mai mulți dintre musulmanii senegalezi sunt membri ai uneia dintre marile confreriisufiste, între care Muridiyyah,Tijaniyyah sauLayene.
Trei pătrimi dintre senegalezi lucrează în sectorul agricol, deși acesta reprezintă mai puțin de o cincime din produsul intern brut. Senegalul suferă de pe urma unei economii agricole, care s-a bazat puternic pe monocultura alunelor pentru export. Se mai cultivă și bumbac pentru export.
Deși Senegalul producea destul orez și mei pentru a acoperi consumul populației, acum depinde de importuri costisitoare de orez din Asia. Seceta, suprapășunatul și eroziunea solului au împiedicat extinderea terenurilor agricole. În multe zone, solul a devenit sterp.
Deoarece apele de coastă ale Senegalului sunt printre cele mai bogate în pește din Africa de Vest, exporturile de pește au o mare importanță economică. Alte surse de venit sunt fosfații și turismul.
![Stema Senegalului[*]](/mt/?noimg=&dark=on&url=https%3a%2f%2fro.wikipedia.org%2fwiki%2fFi%25C8%2599ier%3aCoat_of_arms_of_Senegal.svg)
.svg)
