| Semion Grossu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (91 de ani) Satu-Nou,județul Cetatea Albă,Regatul României |
| Cetățenie |  Regatul României Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Republica Moldova |
| Ocupație | economist politician diplomat |
| Limbi vorbite | limba rusă limba română |
| Membru al Sovietului Suprem al URSS | |
| Premii | Ordinul Lenin Ordinul Revoluția din Octombrie[*] Ordinul Steagul Roșu al Muncii Ordinul Prietenia Popoarelor[*] |
| Partid politic | Partidul Comunist din Moldova PCUS |
| Alma mater | Universitatea Agrară de Stat din Moldova |
Modificădate / text  | |
Semion Grossu (înrusăСемён Кузьмич Гроссу; n.18 martie1934,Satul Nou,județul Cetatea Albă,România, astăzi înregiunea Odesa,Ucraina) este un fost politician comunist moldovean, care a îndeplinit funcțiile de președinte al Sovietului de Miniștri din RSS Moldovenească (1976-1980) și de prim-secretar alPartidului Comunist din RSSM (1980-1989).
Semion Grossu s-a născut la data de18 martie1934 într-o familie de țărani din localitateaSatu-Nou dinraionul Sărata,Bugeac (aziregiunea Odessa,Ucraina). A absolvit cursurile Institutului Agronomic "M.V. Frunze" dinChișinău (1959). A obținut în anul 1968 titlul științific de candidat în științe economice.
După absolvirea facultății în anul 1959, a lucrat ca agronom-șef la colhozul "Zaria" (Zorile) din satul Olonești. În anul 1961 a devenit membru al PCUS și a fost numit președinte al colhozului "I.M. Miciurin" dinCăușeni. În perioada 1964-1967 a fost șef al direcției colhoznico-sovhoznice dinraionul Suvorov (astăzi Ștefan Vodă) din RSSM.
În anul 1967 este scos din producție și trecut la munca de partid mai întâi ca prim-secretar al Comitetului raional Criuleni (1967-1970) și apoi ca secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist din RSS Moldovenească și membru al Biroului CC (iunie 1970 - septembrie 1976). La Congresele XI-XIII ale PCM a fost ales membru al CC, fiind de asemenea și deputat al poporului în Sovietul Suprem al RSSM în legislaturile 7 și 8.
În perioada 1 septembrie 1976 - 31 decembrie 1980 a îndeplinit funcția de președinte al Sovietului de Miniștri din RSS Moldovenească și simultan și pe cea de ministru al afacerilor externe. În paralel, a fost ales și ca membru al Comitetului Central al PCUS (1976-1990).
La data de 30 decembrie 1980 a fost numit în funcția de prim-secretar alPartidului Comunist din RSS Moldovenească. În luna noiembrie 1989 au avut loc mai multe manifestații naționale în Republica Moldova, prin care s-a cerut demisia lui Grossu. Aceste manifestații au dus la o serie de ciocniri între demonstranți și forțe de ordine la Chișinău. În particular, s-a opus revenirii la scrisul latin în Republica Moldova[1]. Grossu a fost eliberat din funcție la cerere la data de 16 noiembrie 1989, fiind numit ca atașat pe probleme de agricultură la Ambasada URSS în Mexic. Din acest post a fost pensionat în septembrie 1991.
A fost ales ca deputat în Sovietul Suprem al URSS în patru legislaturi (1966-1970, 1977-1989) și apoi ca deputat al poporului din URSS (1989-1991). A fost decorat cu douăOrdine Lenin, cu două Ordine Drapelul Roșu al Muncii și cu Ordinul Revoluția din Octombrie.
Începând din anul 1991, Semion Grossu este patron al firmei moldo-ruse „Product Impex” SRL, care se ocupă de comercializarea de vinuri. El deține fabrica de vinuri dinLeușeni (Hâncești). În anul 2003, firmele sale au colectat zeci de tone de struguri de la sute de vieri din satele Mirești și Chetroșeni (raionul Hîncești), dar nu și-au plătit datoriile. Țăranii (unii bătrâni, alții invalizi) l-au dat în judecată, iar procesul se judecă în prezent. Semion Grossu a recunoscut că are datorii, a promis că le va plăti, fapt care nu s-a întâmplat până în prezent. Între timp, unii dintre țărani au murit.[2][3][4][5]
Conform declarațiilor diplomatuluiCeslav Ciobanu, fostul ambasador al Republicii Moldova în SUA, la banchetul din iulie 1989 de la București, oferit pentru conducătorii statelor Tratatului de la Varșovia, liderul comunist rusMihail Gorbaciov i-ar fi spus lui Ceslav Ciobanu următoarele:
„Nu-mi place mie Grossu acesta al vostru. Când vorbesc cu el este de acord cu toate, parcă susține cursul politic curent, dar în realitate sau nu face nimic, sau procedează cu totul invers.[6]”
 | ||
Nicolae Coval (1945–1946) · Gherasim Rudi (1946–1958) · Alexandru Diordiță (1958–1970) · Petru Pascari (1970–1976) · Semion Grossu (1976–1980) · Ion Ustian (1980–1985) · Ivan Calin (1985–1990) · Petru Pascari (1990) · Mircea Druc (1990–1991) | ||
Valeriu Muravschi (1991–92) · Andrei Sangheli (1992–97) · Ion Ciubuc (1997–99) · Ion Sturza (1999) · Dumitru Braghiș (1999–01) · Vasile Tarlev (2001–08) · Zinaida Greceanîi (2008–09) · Vlad Filat (2009–13) · Iurie Leancă (2013–15) · Chiril Gaburici (2015) · Valeriu Streleț (2015) · Pavel Filip (2016–19) · Maia Sandu (2019) · Ion Chicu (2019–20) · Natalia Gavrilița (2021–23) · Dorin Recean (2023–) | ||
Prim-miniștri interimari | Vitalie Pîrlog (2009) · Natalia Gherman (2015) · Gheorghe Brega (2015–2016) · Aureliu Ciocoi (2020–2021) | |
1Președinte alSovietului de miniștri. | ||