Unsatelit al unei planete minore este unasteroid peorbită în jurul unui alt asteroid. Se pare că o bună parte din asteroizi posedăsateliți, uneori de o talie remarcabilă. Un asteroid al cărui satelit este de talie asemănătoare celei a asteroidului însuși este considerat mai degrabă ca unasteroid binar.
Originea sateliților asteroizilor nu este cunoscută cu certiutudine și au fost avansate mai multe ipoteze. Se consideră, în general, că s-au format din resturile rezultate dintr-un impact al unui asteroid primar. Alte sisteme ar putea fi fost formate din mici obiecte capturate de gravitația unui corp mai mare.
Formările prin coliziune sunt limitate demomentul cinetic al componentelor, adică almasei și separației lor. Acest model se potrivește atât binarelor apropiate (de exemplu, perecheaPluto-Charon), dar și binarelor distante, ale căror componente sunt de talii comparabile.
Distanțele dintre componentele unui sistem variază de la câteva sute de metri la peste 3.000 de kilometri (de exemplu,379 Huenna) pentru asteroizi. Laobiectele transneptuniene, distanțele cunoscute variază între câteva sute de kilometri și 85.000 de kilometri.
Pentruobiectele din apropierea Pământului cu un diametru mai mare sau egal cu 200 de metri,NASA estimează la 16% proporția asteroizilor care posedă cel puțin un satelit.[1]
La 20 septembrie 2015 se cunoșteau 271 de sateliți ai unei planete minore.[2]
Primul satelit identificat al unei planete minore a fostDactyl, aflat pe orbită în jurul asteroidului243 Ida.[3] A fost descoperit de sonda spațialăGalileo, în 1993. Al doilea satelit a fost descoperit în jurul asteroidului45 Eugénie, în 1998. La sfârșitul lui 2005, vreo sută de sateliți ai unui asteroid erau descoperiți prin diferitetelescoape. Au fost descoperiți în jurul asteroizilor dincentura principală, ai unortroieni, ai unor obiecte din apropierea Pământului, și ai unor obiecte dinCentura Kuiper.
