Sandomierz este un oraș în sud-estulPoloniei cu 21.586 locuitori (2022), situat înVoievodatul Sfintei Cruci. Este capitala powiatului Sandomierz (din 1999). Sandomierz este cunoscut pentru Centrul Vechi, o importantă atracție turistică. Sandomierz a fost unul din cele mai importante centre urbane dinPolonia Mică.
Numele orașului ar putea să provină de la cuvântulSędomir, dinpoloneza veche, fiind compus dinSędzi- (de la verbulsądzić "a judeca") șimir ("pace"), sau mai probabil de la vechiulprenume Sędzimir, încă popular în câteva limbi slave.[1] Sandomierz este numit îngermanăSandomir;latinăSandomiria;idișצויזמיר;maghiarăSzandomir;ucraineanăСандомирorСудомир;rusăСандомир;cehăSandoměř.
Sandomierz este unul dintre cele mai vechi și importante orașe din punct de vedere istoric din Polonia. Descoperirile arheologice din împrejurimile orașului idică faptul că oamenii au locuit aici încă dinNeolitic. Ca oraș, Sandomierzul datează de la începutulEvului Mediu, beneficiind de avantajul excelentei sale locații geografice, la vărsareaSanului înVistula, pe traseul unor importante rute comerciale. Prima menționare istorică a orașului datează de la începutul secolului al 12-lea, când cronicarulGallus Anonymus l-a inclus, alături deCracovia șiWrocław, printre cele mai importante orașe din Polonia. Prin testamentul (cca. 1115-1118) luiBoleslav al III-leaGură Strâmbă, prin care Polonia a fost împărțită între fii acestuia, Sandomierzul a fost desemnat drept capitală a unuia dintre principatele rezultate,Ducatul Sandomierzului.
În cursulsecolului al XIII-lea orașul a suferit cumplite stricăciuni în urma raidurilortătărăști din 1241, 1259 și 1287. Clădirile de lemn ale orașului au fost complet distruse, orașul fiind ocupat detătări în anul 1260. Ca urmare, în 1286Leszek al II-lea cel Negru,Mare Duce al Poloniei, a refondat efectiv orașul acordându-i privilegii extinse, asemănătoare celor de care se bucura orașul germanMagdeburg. Arhivele orașului păstrează documentul.
În 1260, în timpul invaziei tătare, un novice din obștea de călugări dominicani din Sandomierz la rugăciunea de seară, citind martirologiul pentru a doua zi a greșit, spunând: „cei 49 de martiri ai Sandomierzului”. Călugării și-au dat seama că acest fapt a prevestit moartea lor și au petrecut restul nopții și toată ziua următoare pregătindu-se să meargă la Domnul. În cele din urmă, după ce frații au terminat rugăciunea pavecernița și cântauSalve Regina tătarii au reușit să spargă ușa bisericii.Sadok și martirii dominicani din Sandomierz(en)[traduceți], uciși în anul 1260, au fost beatificați de papaPius al VII-lea și sunt sărbătoriți pe data de2 iunie.
.jpg)
