Movatterモバイル変換


[0]ホーム

URL:


Sari la conținut
Wikipediaenciclopedia liberă
Căutare

Samuel Mützner

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de laSamuel Mutzner)
Samuel Mützner
Date personale
Născut[1]Modificați la Wikidata
București,România[2]Modificați la Wikidata
Decedat (74 de ani)[1]Modificați la Wikidata
București,România[2]Modificați la Wikidata
Căsătorit cuRodica Maniu
Cetățenie RomâniaModificați la Wikidata
Ocupațiepictor
artistModificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba românăModificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticpictură
StudiiȘcoala de Belle Arte din București, Academia Regală Bavareză de Artă dinMünchen,Academia Julian, Academie Nouvelle de Peinture dinAlger
PregătireEugen Voinescu,Wladimir Hegel,George Demetrescu Mirea,Karl Raupp,Anton Azbe,Simon Hollósy,Jean-Paul Laurens
Profesor pentruVasile Grigore
Mișcare artisticăimpresionism,pointilism,naturalism,Círculo de Bellas Artes
Opere importantePeisaj din Macuto
PatronajAnastase Simu
Influențat deClaude Monet
A influențat peArmando Reverón,Federico Brandt,Rafael Monasterios,Abdón Pinto
Modificădate / text Consultați documentația formatului
Samuel Mützner - autoportret

Samuel Mützner (n.13 decembrie1884,București[3] — d.2 octombrie1959, București[4]), cunoscut și dreptSamys Mützner, a fost unpictorromân interbelic de origineevreiască.

Biografie

[modificare |modificare sursă]

Samuel Mutzner s-a născut într-o familie modestă, cu originievreiești. În perioada 1899-1900 a studiat la Școala de Belle Arte din București cu profesoriiEugen Voinescu,Wladimir Hegel șiGeorge Demetrescu Mirea și apoi, timp de 3 ani, laAcademia Regală Bavareză de Artă din München cuKarl Raupp,Anton Azbe șiSimon Hollósy.[5]

În 1903, la vârsta de 19 ani, Samuel Mutzner a plecat laParis, unde s-a înscris la Academia Julian[6], pe care a absolvit-o în 1908, după ce studiase cu Paul Laurens[4], continuând apoi laNoua academie de pictură (Academie Nouvelle de Peinture) dinAlger (1910).[4] Samuel Mützner și-a definit stilul în cei doi ani petrecuți la Giverny, alături deClaude Monet[7], unde între 1908 și 1910 a pictat peisaje în manierăpointilistă[8].

În România a expus pentru prima dată în 1906, iar în 1912 a deschis o expoziție laAteneul Român cu lucrări realizate în Franța și Algeria[9], pentru ca apoi, în perioada 1912-1918, să călătorească înTunisia șiJaponia unde a stat trei ani, între 1912 și 1915. A ajuns și înOceania și înAmerica de Sud[5] dar cel mai mult timp a lucrat înVenezuela, laCaracas, unde a stat între 1916 și 1918.[10] În 1918, Samys Mutzner a deschis o expoziție la Caracas.[11] Aici, la „Club Venezuela”, a expus o serie de pânze de format mic, relizate în luna august a anului 1918 peinsula Margarita, în tehnici și proceduri încă necunoscute în rândul artiștilor din Caracas.[12] A părăsit Venezuela în 1919.[13] În timpul șederii sale, a influențat artiști venezueleni reuniți în Cercul de Arte Frumoase (Círculo de Bellas Artes[14]), ca Armando Reverón, Federico Brandt, Rafael Monasterios[15] și Abdón Pinto[16].

După întoarcerea în țară, în 1923, s-a căsătorit cu pictorițaRodica Maniu, sora poetuluiAdrian Maniu.[9]

După 1923, Mützner s-a aplecat asupra tematicii țărănești, probabil sub influența soției sale, pictorița Rodica Maniu, preocupată în mod special de problematica vieții în satul românesc. Cei doi au lucrat împreună laȘopârlița, un sat din Oltenia unde se afla reședința familiei Maniu și care a furnizat numeroase motive peisagistice pentru cuplul de artiști. Uneori, același subiect este tratat de amândoi, cu numeroase similitudini, cei doi obișnuind să iasă împreună să picteze în natură.[17]

Din 1937, Samuel Mützner a fost înlăturat treptat din viața publică, iar excluderea sa dinSindicatul Artelor Frumoase în toamna anului 1940, decisă de pictorul legionarAlexandru Bassarab, l-a adus în imposibilitatea de-a expune. După război, situația lui Samuel Mützner a devenit nesigură, deoarece noul regim, considerându-l „burghez”, a început să-i aplice sancțiunile de rigoare.[18]

Operă

[modificare |modificare sursă]

Cel mai vechi tablou din colecția Muzeului de artă Contemporană dinCaracas,Venezuela (Museo de Arte Contemporáneo de Caracas) este realizat în1918 de Samys Mutzner și poartă titlulPaisajes de Macuto (Peisaj din Macuto).[19]

Înanii 1920,Casa Capșa obișnuia să-i încredințeze pictorului Samuel Mutzner realizarea grafică a meniurilor[20]. În 2010, la o licitație a fost scos la vânzare un album cu meniuri de la Casa Capșa pentru diverse banchete și reuniuni, cu ilustratii și gravuri semnate de Samuel Mutzner,Poitevin-Skeletti și Protopopescu[21].

LaCafé de Paris de pe strada Mihail Vodă dinBucurești, deschisă de francezul Aimé Molard, conform unei frumoase invitații semnate de pictorul Samuel Mützner, se putea lua masa, se organizau supeuri după spectacolele de teatru, se programau serate dansante[22].

În patrimoniul Muzeului de Artă din Constanța se regăsesc cinci lucrări realizate de pictor: „Pe plajă” (1931), „Vedere din Balcic” (1936), „Peisaj”, „Plase la uscat” și „Portret de femeie”.[23]

În diverse colecții particulare se găsesc picturi ca „Nud in peisaj" (1925), „Surorile" (Fete în grădină, 1926), „Fata cu lalele" (1927), „Scurteica vișinie" (1927), „Culesul viei" (1932)[24], „Case în Sighișoara" (1925-1930)[25], „Crâng" (1932)[26], „Odalisca"(1945)[27], „Pe terasă la Balcic" (1941)[28].

Lucrările sale sunt apreciate de colecționarii români dar prea puțin de către cei din străinătate.[necesită citare]Cota lui este în creștere.[necesită citare]

Scandal

[modificare |modificare sursă]

În lumea comerțului de artă cu picturi a existat un scandal cauzat de faptului că, deoarece Samuel Mützner avea o cotă mai ridicată, a semnat și tablouri făcute de soția sa, pictorițaRodica Maniu,[29] cu care se căsătorise în1923.[3]

De asemenea, Samuel Mützner a avut înainte de război o școală particulară de pictură, unde era imitat de elevii săi. Astfel, s-a acumulat un stoc de tablouri realizate de acești imitatori, care au fost lăsate moștenire urmașilor, care le-au pus în circulație ca lucrări originale.[30]

Note

[modificare |modificare sursă]
  1. ^abNational Library of Israel Names and Subjects Authority File, accesat în 
  2. ^abKatalog der Deutschen Nationalbibliothek, accesat în 
  3. ^abAlbumul dedicat pictorului Samuel Mutzner[nefuncționalăarhivă]
  4. ^abcSamuel Mutzner (1884 - 1959) painter[nefuncțională]
  5. ^abPictori români. Samuel Mutzner, călător neobosit
  6. ^„Samuel Mützner (1884 - 1959)”. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  7. ^Peisajele depărtării în culorile pictorilor români
  8. ^„Rodica Maniu, (Bucarest, 1890 – 1958)”(PDF). Arhivat dinoriginal(PDF) la. Accesat în. 
  9. ^abAlbumul dedicat pictorului Samuel Mutzner[nefuncționalăarhivă]
  10. ^Las vanguardias literarias en Bolivia, Colombia, Ecuador, Perú y Venezuela ... De Hubert Pöppel,Miguel Gomes,Amalia Salazar-Pöppel
  11. ^Thirty Years of Art - The Fifth Journey
  12. ^Simón NoriegaEl realismo social en la pintura venezolana, 1940-1950 p. 41
  13. ^Fuentes documentales y críticas de las artes plásticas ..., Volumul 1 De Roldán Esteva Grillet
  14. ^„Armando Reverón... el pintor de luz”. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  15. ^„Samys Mützner y Adrián Pujol debutan en la colección de arte del BCV”. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  16. ^Marcos Castillo
  17. ^Samuel Mützner - Casă țărănească[nefuncțională]
  18. ^„Samuel Mützner, Peisaj de iarnă”. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  19. ^Museo de Arte Contemporáneo de Caracas[nefuncțională]
  20. ^Nisetru à la parisienne și un tunel românesc[nefuncțională]
  21. ^7 arte[nefuncțională]
  22. ^„Istoria cafenelelor”. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  23. ^Picturi de Samuel Mutzner, expuse la Muzeul de Artă
  24. ^Capodopere de Samuel Mutzner in colectii particulare
  25. ^„Case în Sighișoara”. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  26. ^Luchian si Mutzner, cei mai apreciati de colectionari
  27. ^Samuel Mutzner, in topul ofertelor de maine
  28. ^„Samuel Mützner (1884 - 1959)”. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  29. ^Fals și uz de fals în pictura românească
  30. ^„Falsificatorii de tablouri”. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 

Bibliografie

[modificare |modificare sursă]
  • Amelia Pavel,Pictori evrei din România, Ed. Hasefer, București, 1996
  • Amelia Pavel,Pictură românească interbelică – un capitol de artă europeană, Ed. Meridiane, București, 1996
  • Rodica Marian: ALBUM - Samuel Mutzner, Editura Antet, 2005, 190 pagini


Membri aiSindicatului Artelor Frumoase (1921-1942)
Președinți
Camil Ressu (1921)  · Marius Bunescu (1922-1927)  · Ion Jalea (1927)  · Costin Petrescu (1928-1930)  · Ioan Iordănescu (1931-1934)  · Dumitru Pavelescu-Dimo (1934-1936)  · Cecilia Cuțescu-Storck (1938-1939)  · Constantin Baraschi (1939-1942)
Fondatori
Membri
Lista este în curs de completare. Va rugăm să contribuiți la întregirea ei.
Participanți la Saloanele Oficiale de pictură, sculptură, grafică din România (1924-1944)
Președinți
Vicepreședinți
Laureați
Participanți
Petre AbrudanNutzi AcontzCostache AgafițeiTitus AlexandrescuEdmond van Saanen AlgiCălin AlupiGheorghe D. AnghelOctavian AngheluțăNina ArboreConstantin AricescuArutin AvachianHrandt AvakianCorneliu BabaAurel BăeșuZoe BăicoianuAdam BălțatuAugust BaillayreB'ArgLudovic BassarabEmil Wilhelm BeckerIgnat BednarikDimitrie BelizarieDimitrie BereaLeon BijuVasile BlendeaCatul BogdanAurel BordenacheNicolae BranaConstantin BrâncușiVictor BraunerOtto BrieseBob BulgaruMarius BunescuSever BuradaTeodor BurcăDumitru CabadaeffAlexandru CălinescuMihai CămăruțRichard CanisiusBoris CarageaGeorge CatargiHenri CatargiTatiana Baillayre Balier CeglokoffGheorghe CeglokoffJean ChellerGeorge ChiroviciAlexandru CiucurencuAurel CiupeAlexandru ClavelAurel CojanElena ConstanteConstantin C. ConstantinescuMac ConstantinescuȘtefan ConstantinescuIsidora Constantinovici-HeinBrăduț CovaliuHoria CreangăRudolf Schweitzer–CumpănaHoria DamianNicolae DărăscuJean DavidNuni DonaAnastase DemianȘtefan DimitrescuIon Dimitriu-BârladVasile DobrianEugen DrăguțescuHans EderMicaela EleutheriadeCéline EmilianNicu EneaCoca FaragoIosif FeketeDumitru GhiațăNicolae GrantOlga GreceanuLucian GrigorescuOscar HanPetre HârtopeanuViorel HușiMarcel IancuIosif IserIon JaleaAurel JiquidiIosif KeberLidia KotzebueGheorghe LabinRomulus LadeaMargareta Cosăceanu-LavrillierEmilian LăzărescuGheorghe LeonidaKimon LoghiGeorge LöwendalDumitru MățăoanuApostol MănciulescuRodica ManiuTasso MarchiniHans Mattis-TeutschM. H. MaxyCornel MedreaArthur MendelEmil MereanuCorneliu MichăilescuFred MicoșFriedrich MießClaudia MillianPaul MiracoviciDimitrie D. MireaDespina Ghinokastra IstratiConstantin Baraschi MușatAry MurnuIon Lucian MurnuSamuel MütznerGheorghe NaumMarcel OlinescuMihai OnofreiDimitrie PaciureaAlexandru Moser PadinaTheodor PalladyLili PancuTache PapatriandafilJules PerahimGheorghe PetrașcuMilița PetrașcuCostin PetrescuAlexandru PhoebusAlexandru PlămădealăElena PopeaGabriel PopescuȘtefan PopescuVasile PopescuIon Grigore PopoviciEremia ProfetaBorgo PrundCamil RessuGheorghe Teodorescu RomanațiAlexandru SatmariTrude SchullerusDimitrie SerafimAlexandru SeverinGheorghe SimottaIon Theodorescu-SionAlexandru Poitevin-SchelettiOscar SpätheJean Alexandru SteriadiLaetiția LucasieviciNora SteriadiMargareta SterianIosif SteurerEustațiu StoenescuCarol StorckCecilia Cuțescu-StorckCecilia Storck BotezFrederic StorckRomeo StorckIpolit StrâmbuFrancisc ȘiratoDimitrie ȘtiubeiMișu TeișanuGeorge TomaziuNicolae TonitzaPetru Remus TroteanuAlexandru ȚipoiaNicolae VermontArthur VeronaLeon ViorescuAurel VladWanda Sachelarie-VladimirescuAnatol VulpeAlexandru Ziffer


Control de autoritate
Adus de lahttps://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Samuel_Mützner&oldid=16531657
Categorii:
Categorii ascunse:

[8]ページ先頭

©2009-2025 Movatter.jp