Samuel Mützner | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1]![]() București,România[2] ![]() |
Decedat | (74 de ani)[1]![]() București,România[2] ![]() |
Căsătorit cu | Rodica Maniu |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | pictor artist ![]() |
Limbi vorbite | limba română![]() |
Activitate | |
Domeniu artistic | pictură |
Studii | Școala de Belle Arte din București, Academia Regală Bavareză de Artă dinMünchen,Academia Julian, Academie Nouvelle de Peinture dinAlger |
Pregătire | Eugen Voinescu,Wladimir Hegel,George Demetrescu Mirea,Karl Raupp,Anton Azbe,Simon Hollósy,Jean-Paul Laurens |
Profesor pentru | Vasile Grigore |
Mișcare artistică | impresionism,pointilism,naturalism,Círculo de Bellas Artes |
Opere importante | „Peisaj din Macuto” |
Patronaj | Anastase Simu |
Influențat de | Claude Monet |
A influențat pe | Armando Reverón,Federico Brandt,Rafael Monasterios,Abdón Pinto |
Modificădate / text ![]() |
Samuel Mützner (n.13 decembrie1884,București[3] — d.2 octombrie1959, București[4]), cunoscut și dreptSamys Mützner, a fost unpictorromân interbelic de origineevreiască.
Samuel Mutzner s-a născut într-o familie modestă, cu originievreiești. În perioada 1899-1900 a studiat la Școala de Belle Arte din București cu profesoriiEugen Voinescu,Wladimir Hegel șiGeorge Demetrescu Mirea și apoi, timp de 3 ani, laAcademia Regală Bavareză de Artă din München cuKarl Raupp,Anton Azbe șiSimon Hollósy.[5]
În 1903, la vârsta de 19 ani, Samuel Mutzner a plecat laParis, unde s-a înscris la Academia Julian[6], pe care a absolvit-o în 1908, după ce studiase cu Paul Laurens[4], continuând apoi laNoua academie de pictură (Academie Nouvelle de Peinture) dinAlger (1910).[4] Samuel Mützner și-a definit stilul în cei doi ani petrecuți la Giverny, alături deClaude Monet[7], unde între 1908 și 1910 a pictat peisaje în manierăpointilistă[8].
În România a expus pentru prima dată în 1906, iar în 1912 a deschis o expoziție laAteneul Român cu lucrări realizate în Franța și Algeria[9], pentru ca apoi, în perioada 1912-1918, să călătorească înTunisia șiJaponia unde a stat trei ani, între 1912 și 1915. A ajuns și înOceania și înAmerica de Sud[5] dar cel mai mult timp a lucrat înVenezuela, laCaracas, unde a stat între 1916 și 1918.[10] În 1918, Samys Mutzner a deschis o expoziție la Caracas.[11] Aici, la „Club Venezuela”, a expus o serie de pânze de format mic, relizate în luna august a anului 1918 peinsula Margarita, în tehnici și proceduri încă necunoscute în rândul artiștilor din Caracas.[12] A părăsit Venezuela în 1919.[13] În timpul șederii sale, a influențat artiști venezueleni reuniți în Cercul de Arte Frumoase (Círculo de Bellas Artes[14]), ca Armando Reverón, Federico Brandt, Rafael Monasterios[15] și Abdón Pinto[16].
După întoarcerea în țară, în 1923, s-a căsătorit cu pictorițaRodica Maniu, sora poetuluiAdrian Maniu.[9]
După 1923, Mützner s-a aplecat asupra tematicii țărănești, probabil sub influența soției sale, pictorița Rodica Maniu, preocupată în mod special de problematica vieții în satul românesc. Cei doi au lucrat împreună laȘopârlița, un sat din Oltenia unde se afla reședința familiei Maniu și care a furnizat numeroase motive peisagistice pentru cuplul de artiști. Uneori, același subiect este tratat de amândoi, cu numeroase similitudini, cei doi obișnuind să iasă împreună să picteze în natură.[17]
Din 1937, Samuel Mützner a fost înlăturat treptat din viața publică, iar excluderea sa dinSindicatul Artelor Frumoase în toamna anului 1940, decisă de pictorul legionarAlexandru Bassarab, l-a adus în imposibilitatea de-a expune. După război, situația lui Samuel Mützner a devenit nesigură, deoarece noul regim, considerându-l „burghez”, a început să-i aplice sancțiunile de rigoare.[18]
Cel mai vechi tablou din colecția Muzeului de artă Contemporană dinCaracas,Venezuela (Museo de Arte Contemporáneo de Caracas) este realizat în1918 de Samys Mutzner și poartă titlulPaisajes de Macuto (Peisaj din Macuto).[19]
Înanii 1920,Casa Capșa obișnuia să-i încredințeze pictorului Samuel Mutzner realizarea grafică a meniurilor[20]. În 2010, la o licitație a fost scos la vânzare un album cu meniuri de la Casa Capșa pentru diverse banchete și reuniuni, cu ilustratii și gravuri semnate de Samuel Mutzner,Poitevin-Skeletti și Protopopescu[21].
LaCafé de Paris de pe strada Mihail Vodă dinBucurești, deschisă de francezul Aimé Molard, conform unei frumoase invitații semnate de pictorul Samuel Mützner, se putea lua masa, se organizau supeuri după spectacolele de teatru, se programau serate dansante[22].
În patrimoniul Muzeului de Artă din Constanța se regăsesc cinci lucrări realizate de pictor: „Pe plajă” (1931), „Vedere din Balcic” (1936), „Peisaj”, „Plase la uscat” și „Portret de femeie”.[23]
În diverse colecții particulare se găsesc picturi ca „Nud in peisaj" (1925), „Surorile" (Fete în grădină, 1926), „Fata cu lalele" (1927), „Scurteica vișinie" (1927), „Culesul viei" (1932)[24], „Case în Sighișoara" (1925-1930)[25], „Crâng" (1932)[26], „Odalisca"(1945)[27], „Pe terasă la Balcic" (1941)[28].
Lucrările sale sunt apreciate de colecționarii români dar prea puțin de către cei din străinătate.[necesită citare]Cota lui este în creștere.[necesită citare]
În lumea comerțului de artă cu picturi a existat un scandal cauzat de faptului că, deoarece Samuel Mützner avea o cotă mai ridicată, a semnat și tablouri făcute de soția sa, pictorițaRodica Maniu,[29] cu care se căsătorise în1923.[3]
De asemenea, Samuel Mützner a avut înainte de război o școală particulară de pictură, unde era imitat de elevii săi. Astfel, s-a acumulat un stoc de tablouri realizate de acești imitatori, care au fost lăsate moștenire urmașilor, care le-au pus în circulație ca lucrări originale.[30]