Clubul a fost fondat pe1 august1946 prin fuziunea a două echipe locale:Andrea Doria șiSampierdarenese. Numele echipei este o combinație a celor două formații din care a fost creată. A fost imediat înscrisă înSerie A, unde a debutat pe22 septembrie1946, în deplasare laAS Roma. A câștigat un titlu în campionatul italian, în 1991, după ce cu un an înainte cucerise primul trofeu european: Cupa Cupelor. În 1992 a jucat finalaLigii Campionilor, pierdută contra luiFC Barcelona.
DupăAl Doilea Război Mondial, Andrea Doria și Sampierdarenese jucau amândouă în prima ligă italiană, dar au decis formarea unei singure echipe puternice care a fost intitulatăUnione Calcio Sampdoria. Primul președinte al clubului a fost Piero Sanguineti. Imediat după creare, echipa a făcut o cerere rivalei locale, Genoa 1893, să folosească împreună Stadionul Luigi Feraris, cerere acceptată.
Începutul anilor '60 este pozitiv pentru Sampdoria, care își face debutul în cupele europene. În ediția 1962-63 participă laCupa Orașelor Târguri și în primul tur elimină echipa luxemburgheză Aris cu o dublă victorie: 1-0 acasă (26 septembrie 1962 - gol marcat de Sergio Brighenti) și 2-0 în deplasare. În turul doi este însă eliminată de Ferencvaros din Ungaria, după un 0-6 în manșa retur. Începe însă un declin, în următoarele două sezoane Sampdoria salvându-se cu dificultate de la retrogradare.
În cele din urmă inevitabilul se întâmplă, iar în martie 1966 pierde în ultima etapă în deplasare laJuventus Torino și părăsește Serie A, însă după numai un sezon reușește revenirea în eșalonul de elită.
Sampdoria reușește să se mențină timp de zece sezoane în Serie A, dar fără rezultate strălucite, cel mai bun fiind atins în sezonul 1971-72, locul opt. În stagiunea 1973-74, genovezii ocupă penultima poziție, dar în urma unui scandal de corupție, Verona și Foggia sunt retrogradate, astfel că Sampdoria își menține locul în prima divizie. Urmează în cele din urmă a doua retrogradare, la finalul stagiunii 1976-77.
Începând cu sezonul 1979-80, președintele clubului devine Paolo Mantovani care îl aduce în funcția de director sportiv pe Claudio Nassi. Împreună, cei doi reușesc construirea unei noi echipe care în 1982 reușește să revină în elită după un retur excelent de campionat.
Întărirea echipei pentru noul sezon începe cu aducerea luiRoberto Mancini de la Bologna cel care avea să devină jucătorul cu cele mai multe prezențe în tricoul Sampdoriei în Serie A (424 de meciuri) și golgheterul echipei (132 de goluri).
Sezonul 1984-85 avea să aducă și primul trofeu din palmares, Cupa Italiei. În finala cuAC Milan, "Doria" se impune cu 1-0 peStadio San Siro, apoi învinge și în retur, acasă, cu 2-1, goluri marcate de Mancini șiGianluca Vialli, jucător adus în vara trecută de la Cremonese.
Urmează a doua prezență europeană, în Cupa Cupelor, unde elimină în primul tur echipa greacă Larisa, dar părăsește competiția în runda secundă, în dauna formației portughezeBenfica Lisabona.
După un sezon modest, încheiat pe locul 11, vine și a doua Cupă a Italiei, cucerită în 1988, în finala cuAC Torino și apoi participarea din nou în Cupa Cupelor, unde ajunge până în finală, eliminând printre altele peDinamo București, în sferturile de finală. Sampdoria ratează însă trofeul, în disputa cuFC Barcelona.
După o nouă victorie în Cupa Italiei, sezonul 1989-90 regăsește pe Sampdoria în Cupa Cupelor. Echipa se califică fără înfrângere în finală, unde pe 9 martie 1990 învinge la Goteborg, după prelungiri, scor 2-0, peAnderlecht Bruxelles. Ambele goluri sunt marcate de Gianluca Vialli.
Sezonul 1990-91 nu începe bine pentru Sampdoria care pierde Supercupa Europei în dauna lui AC Milan. Dar parcursul în campionatul intern este aproape perfect și cu doar trei înfrângeri, Sampdoria câștigă în premieră titlul de campioană. Artizanul rezultatelor din ultimii ani era sârbul Vujadin Boskov.
În sezonul viitor, Sampdoria ajunge în finalaLigii Campionilor, dar pierde din nou în fațaBarcelonei, cu 1-0, pe stadionul Wembley din Londra, după golul marcat deRonald Koeman cu șapte minute înainte de final.
În 1992, Boskov părăsește echipa și în locul său este adus suedezulSven-Göran Eriksson. De asemenea, pleacă și atacantul Gianluca Vialli. Cu Eriksson, Sampdoria câștigă Cupa Italiei în 1994, și ajunge în stagiunea următoare în semifinalele Cupei Cupelor, unde este eliminată deArsenal Londra după loviturile de departajare.
În mai 1999, Sampdoria retrogradează în Serie B după 22 de ani în elită. Aproape de o retrogradare în al treilea eșalon în următoarele două stagiuni, Sampdoria își schimbă conducerea administrativă, venind Riccardo Garrone, un business-man italian care îl aduce antrenor pe Walter Novellino.
În 2003, Sampdoria revine în Serie A unde ocupă locul 8 în primul sezon, apoi ratează la mustață o calificare în Liga Campionilor. În 2007 încheie sezonul pe locul 9 și se înscrie în Cupa UEFA Intertoto, ajungând în cele din urmă pe tabloul principal al Cupei UEFA.
În sezonul 2008-09 încheie campionatul pe locul 13 și pierde finala Cupei Italia, în dauna luiLazio Roma, pentru ca în stagiunea următoare să reușească o performanță excelentă, locul patru în Serie A, similar cu prezența în play-off-ulLigii Campionilor.
Culorile clubului au fost decise încă de la înființarea în 1946. Fiecare dintre cele două echipe din care se trage Sampdoria au contribuit la actualul format al tricourilor. De la Sampierdarenese au fost preluatealbul șialbastrul, iar de la Andrea Doria este preluată dunga de pe piept roș-neagră.
Simbolul clubului, aflat și pe stemă, este figurina pescarului genovez, cu barbă, bască, pipă și părul în vânt.
Sampdoria dispută meciurile de pe teren propriu peStadionul Luigi Ferraris, arenă care poartă numele unui fost mare jucător al rivalei locale, Genoa 1893. Arena se află în cartierul Marassi din Genova și a fost construită în anul 1911. Cu ocaziaCupei Mondiale din Italia, 1990, stadionul a fost restaurat. Este o arenă tipic britanică, tribunele fiind foarte aproape de teren, spre deosebire de marile arene din Italia care au și pistă de atletism.
Primul sediu de pregătire al echipei, în 1946, a fost la Baza Sportivă Carlini din Genova, dar acesta a fost închis mai târziu, astfel că "blucerchiati" și-au mutat antrenamentele pe alte diverse arene din oraș.
În 1980, președintele Paolo Mantovani a inaugurat noul sediu al clubului, un centru sportiv modern care poartă numele doctorului Gloriano Mugnaini.
Complexul beneficiază de două terenuri în aer liber, ambele cu iarbă, terenul central având și pistă de atletism, și alte două terenuri, în sală, cu gazon sintetic.
De asemenea, există două hoteluri, unul mai mare pentru echipa de seniori, și al doilea pentru formația de tineret. Fiecare este dotat cu camere, dușuri, băi cu hidromasaj, saune și săli medicale. La etajul doi există o terasă acoperită cu toate facilitățile pentru jurnaliști, alături de o sală pentru conferințe de presă și vizualizări imagini video.
SuporteriiSampdoriei la finala Cupei Italiei cuLazio, din 2009
Susținătorii Sampdoriei stau în peluza sud a stadionului. Cel mai important grup de suporteri s-a autointitulat Ultras Tito Cucchiaroni e Fedelissimi și este alcătuit din fuziunea a două grupuri. Ultras Tito Cucchiaroni s-a înființat în 1969, fiind primul grup de suporteri din Italia care a luat denumirea de Ultras. Ei poartă numele fostului atacant argentinian Ernesto "Tito" Cucchiaroni care a evoluat pentru Sampdoria între 1958-63. Iar Fedelissimi s-a înființat în 1961. Printre celelalte grupuri merită menționate "Rude Boys" (un grup extrem de activ în lupta împotriva rasismului), "Hell's Angels" (suporterii din cartierul Sampierdarena) și "San Fruttuoso 1987". În peluza nord activează grupul "Hawks".
Galeria Sampdoriei este înfrățită cu cea a echipei Ternana. Există relații de prietenie cu galeriile altor formații din Italia, precum Parma sau Bari. La nivel internațional, suporterii Sampdoriei sunt înfrățiți cu cei de laOlympique Marseille.
Principala rivalitate este cu suporterii celeilalte echipe din oraș, Genoa 1893. Dar există relații încordate și cu susținătorii lui Torino și Napoli, aceștia fiind înfrățiți cu galeria Genoei.
Sponsorul oficial al Sampdoriei este Banca Ifis , care activează pe piața bancara . Echipamentul este furnizat de firma italiană Macron, contractul fiind semnat în 2019 și întinzându-se pe șase ani.