Movatterモバイル変換


[0]ホーム

URL:


Sari la conținut
Wikipediaenciclopedia liberă
Căutare

UC Sampdoria

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de laSampdoria Genova)
Sampdoria
Informații generale
Nume completUnione Calcio Sampdoria SpA
Poreclăi Blucerchiati
la Samp'
il Doria
Data fondării1 august1946
Culorialb și albastru
StadionLuigi Ferraris Stadium
Genova,Italia
(36.536 de locuri)
CampionatSerie B
FinanțatorAndrea Radrizzani și Matteo Manfredi
PreședinteMarco Lanna
AntrenorLeonardo Semplici[*][[Leonardo Semplici (fotbalist italian)|​]] Modificați la Wikidata
Prezență online
www.sampdoria.it
Palmares
NaționalCampionatul Italiei (1)
Coppa Italia (4)
Supercoppa Italiana (1)
InternaționalCupa Cupelor (1)
Echipament
Acasă
Deplasare
Alternativ
Modificădate / text Consultați documentația formatului

UC Sampdoria este un club defotbal dinGenova,Italia, care evoluează înSerie B.

Clubul a fost fondat pe1 august1946 prin fuziunea a două echipe locale:Andrea Doria șiSampierdarenese. Numele echipei este o combinație a celor două formații din care a fost creată. A fost imediat înscrisă înSerie A, unde a debutat pe22 septembrie1946, în deplasare laAS Roma. A câștigat un titlu în campionatul italian, în 1991, după ce cu un an înainte cucerise primul trofeu european: Cupa Cupelor. În 1992 a jucat finalaLigii Campionilor, pierdută contra luiFC Barcelona.

Istoria

[modificare |modificare sursă]

DupăAl Doilea Război Mondial, Andrea Doria și Sampierdarenese jucau amândouă în prima ligă italiană, dar au decis formarea unei singure echipe puternice care a fost intitulatăUnione Calcio Sampdoria. Primul președinte al clubului a fost Piero Sanguineti. Imediat după creare, echipa a făcut o cerere rivalei locale, Genoa 1893, să folosească împreună Stadionul Luigi Feraris, cerere acceptată.

Anii '60 - De la cupele europene, la Serie B

[modificare |modificare sursă]

Începutul anilor '60 este pozitiv pentru Sampdoria, care își face debutul în cupele europene. În ediția 1962-63 participă laCupa Orașelor Târguri și în primul tur elimină echipa luxemburgheză Aris cu o dublă victorie: 1-0 acasă (26 septembrie 1962 - gol marcat de Sergio Brighenti) și 2-0 în deplasare. În turul doi este însă eliminată de Ferencvaros din Ungaria, după un 0-6 în manșa retur. Începe însă un declin, în următoarele două sezoane Sampdoria salvându-se cu dificultate de la retrogradare.

În cele din urmă inevitabilul se întâmplă, iar în martie 1966 pierde în ultima etapă în deplasare laJuventus Torino și părăsește Serie A, însă după numai un sezon reușește revenirea în eșalonul de elită.

Anii '70 - Anii de căutări

[modificare |modificare sursă]

Sampdoria reușește să se mențină timp de zece sezoane în Serie A, dar fără rezultate strălucite, cel mai bun fiind atins în sezonul 1971-72, locul opt. În stagiunea 1973-74, genovezii ocupă penultima poziție, dar în urma unui scandal de corupție, Verona și Foggia sunt retrogradate, astfel că Sampdoria își menține locul în prima divizie. Urmează în cele din urmă a doua retrogradare, la finalul stagiunii 1976-77.

Anii '80 - Revenirea în Serie A

[modificare |modificare sursă]

Începând cu sezonul 1979-80, președintele clubului devine Paolo Mantovani care îl aduce în funcția de director sportiv pe Claudio Nassi. Împreună, cei doi reușesc construirea unei noi echipe care în 1982 reușește să revină în elită după un retur excelent de campionat.

Întărirea echipei pentru noul sezon începe cu aducerea luiRoberto Mancini de la Bologna cel care avea să devină jucătorul cu cele mai multe prezențe în tricoul Sampdoriei în Serie A (424 de meciuri) și golgheterul echipei (132 de goluri).

Sezonul 1984-85 avea să aducă și primul trofeu din palmares, Cupa Italiei. În finala cuAC Milan, "Doria" se impune cu 1-0 peStadio San Siro, apoi învinge și în retur, acasă, cu 2-1, goluri marcate de Mancini șiGianluca Vialli, jucător adus în vara trecută de la Cremonese.

Urmează a doua prezență europeană, în Cupa Cupelor, unde elimină în primul tur echipa greacă Larisa, dar părăsește competiția în runda secundă, în dauna formației portughezeBenfica Lisabona.

După un sezon modest, încheiat pe locul 11, vine și a doua Cupă a Italiei, cucerită în 1988, în finala cuAC Torino și apoi participarea din nou în Cupa Cupelor, unde ajunge până în finală, eliminând printre altele peDinamo București, în sferturile de finală. Sampdoria ratează însă trofeul, în disputa cuFC Barcelona.

Anii '90 - Anii de glorie

[modificare |modificare sursă]

După o nouă victorie în Cupa Italiei, sezonul 1989-90 regăsește pe Sampdoria în Cupa Cupelor. Echipa se califică fără înfrângere în finală, unde pe 9 martie 1990 învinge la Goteborg, după prelungiri, scor 2-0, peAnderlecht Bruxelles. Ambele goluri sunt marcate de Gianluca Vialli.

Sezonul 1990-91 nu începe bine pentru Sampdoria care pierde Supercupa Europei în dauna lui AC Milan. Dar parcursul în campionatul intern este aproape perfect și cu doar trei înfrângeri, Sampdoria câștigă în premieră titlul de campioană. Artizanul rezultatelor din ultimii ani era sârbul Vujadin Boskov.

În sezonul viitor, Sampdoria ajunge în finalaLigii Campionilor, dar pierde din nou în fațaBarcelonei, cu 1-0, pe stadionul Wembley din Londra, după golul marcat deRonald Koeman cu șapte minute înainte de final.

În 1992, Boskov părăsește echipa și în locul său este adus suedezulSven-Göran Eriksson. De asemenea, pleacă și atacantul Gianluca Vialli. Cu Eriksson, Sampdoria câștigă Cupa Italiei în 1994, și ajunge în stagiunea următoare în semifinalele Cupei Cupelor, unde este eliminată deArsenal Londra după loviturile de departajare.

În 1993, președintele Paolo Mantovani decedează subit și este înlocuit la conducere de fiul său, Enrico. În următoarele sezoane, majoritatea jucătorilor aduși de Mantovani sr. părăsesc echipa, în eiEnrico Chiesa,Juan Sebastian Veron,Ariel Ortega,Vincenzo Montella,Clarence Seedorf sauChristian Karembeu. În 1997, Eriksson pleacă, la rândul său părăsește echipa și Roberto Mancini, și începe declinul, Sampdoria fiind eliminată încă din primul tur alCupei UEFA, deAthletic Bilbao.

Anii 2000 - declinul și revenirea în elită

[modificare |modificare sursă]

În mai 1999, Sampdoria retrogradează în Serie B după 22 de ani în elită. Aproape de o retrogradare în al treilea eșalon în următoarele două stagiuni, Sampdoria își schimbă conducerea administrativă, venind Riccardo Garrone, un business-man italian care îl aduce antrenor pe Walter Novellino.

În 2003, Sampdoria revine în Serie A unde ocupă locul 8 în primul sezon, apoi ratează la mustață o calificare în Liga Campionilor. În 2007 încheie sezonul pe locul 9 și se înscrie în Cupa UEFA Intertoto, ajungând în cele din urmă pe tabloul principal al Cupei UEFA.

În sezonul 2008-09 încheie campionatul pe locul 13 și pierde finala Cupei Italia, în dauna luiLazio Roma, pentru ca în stagiunea următoare să reușească o performanță excelentă, locul patru în Serie A, similar cu prezența în play-off-ulLigii Campionilor.

Culori și stemă

[modificare |modificare sursă]

Culorile clubului au fost decise încă de la înființarea în 1946. Fiecare dintre cele două echipe din care se trage Sampdoria au contribuit la actualul format al tricourilor. De la Sampierdarenese au fost preluatealbul șialbastrul, iar de la Andrea Doria este preluată dunga de pe piept roș-neagră.

Simbolul clubului, aflat și pe stemă, este figurina pescarului genovez, cu barbă, bască, pipă și părul în vânt.

Stadionul

[modificare |modificare sursă]

Sampdoria dispută meciurile de pe teren propriu peStadionul Luigi Ferraris, arenă care poartă numele unui fost mare jucător al rivalei locale, Genoa 1893. Arena se află în cartierul Marassi din Genova și a fost construită în anul 1911. Cu ocaziaCupei Mondiale din Italia, 1990, stadionul a fost restaurat. Este o arenă tipic britanică, tribunele fiind foarte aproape de teren, spre deosebire de marile arene din Italia care au și pistă de atletism.

Baza de antrenament

[modificare |modificare sursă]

Primul sediu de pregătire al echipei, în 1946, a fost la Baza Sportivă Carlini din Genova, dar acesta a fost închis mai târziu, astfel că "blucerchiati" și-au mutat antrenamentele pe alte diverse arene din oraș.

În 1980, președintele Paolo Mantovani a inaugurat noul sediu al clubului, un centru sportiv modern care poartă numele doctorului Gloriano Mugnaini.

Complexul beneficiază de două terenuri în aer liber, ambele cu iarbă, terenul central având și pistă de atletism, și alte două terenuri, în sală, cu gazon sintetic.

De asemenea, există două hoteluri, unul mai mare pentru echipa de seniori, și al doilea pentru formația de tineret. Fiecare este dotat cu camere, dușuri, băi cu hidromasaj, saune și săli medicale. La etajul doi există o terasă acoperită cu toate facilitățile pentru jurnaliști, alături de o sală pentru conferințe de presă și vizualizări imagini video.

Suporterii

[modificare |modificare sursă]
SuporteriiSampdoriei la finala Cupei Italiei cuLazio, din 2009

Susținătorii Sampdoriei stau în peluza sud a stadionului. Cel mai important grup de suporteri s-a autointitulat Ultras Tito Cucchiaroni e Fedelissimi și este alcătuit din fuziunea a două grupuri. Ultras Tito Cucchiaroni s-a înființat în 1969, fiind primul grup de suporteri din Italia care a luat denumirea de Ultras. Ei poartă numele fostului atacant argentinian Ernesto "Tito" Cucchiaroni care a evoluat pentru Sampdoria între 1958-63. Iar Fedelissimi s-a înființat în 1961. Printre celelalte grupuri merită menționate "Rude Boys" (un grup extrem de activ în lupta împotriva rasismului), "Hell's Angels" (suporterii din cartierul Sampierdarena) și "San Fruttuoso 1987". În peluza nord activează grupul "Hawks".

Frății

[modificare |modificare sursă]

Galeria Sampdoriei este înfrățită cu cea a echipei Ternana. Există relații de prietenie cu galeriile altor formații din Italia, precum Parma sau Bari. La nivel internațional, suporterii Sampdoriei sunt înfrățiți cu cei de laOlympique Marseille.

Rivalități

[modificare |modificare sursă]

Principala rivalitate este cu suporterii celeilalte echipe din oraș, Genoa 1893. Dar există relații încordate și cu susținătorii lui Torino și Napoli, aceștia fiind înfrățiți cu galeria Genoei.


Echipa actuală

[modificare |modificare sursă]

Lotul a fost actualizat la data de21 mai2023

Nr.PozițieJucător
1ItaliaPEmil Audero(vice-captain)
2ArgentinaFBruno Amione(împrumutat de laHellas Verona)
3ItaliaFTommaso Augello
4GermaniaFKoray Günter(împrumutat de laHellas Verona)
5GreciaFMarios Oikonomou
7SerbiaMFilip Đuričić
8VenezuelaMTomás Rincón
9ItaliaAManuel De Luca
10Țările de JosASam Lammers(împrumutat de laAtalanta)
11MarocMAbdelhamid Sabiri(împrumutat de laFiorentina)
13ItaliaFAndrea Conti
17Țările de JosFBram Nuytinck
18ArgentinaAIgnacio Pussetto(împrumutat de laWatford)
19VenezuelaMTelasco Segovia
20AngliaMHarry Winks(împrumutat de laTottenham Hotspur)
Nr.PozițieJucător
21ColumbiaFJeison Murillo
22SloveniaPMartin Turk(împrumutat de laParma)
23ItaliaAManolo Gabbiadini
26TurciaMEmirhan İlkhan(împrumutat de laTorino)
27ItaliaAFabio Quagliarella(captain)
28SpaniaMGerard Yepes
29ItaliaFNicola Murru
30ItaliaPNicola Ravaglia
31ItaliaMLorenzo Malagrida
36ItaliaMFlavio Paoletti
37AlgeriaMMehdi Léris
59ItaliaFAlessandro Zanoli(împrumutat de laNapoli)
80FranțaMMichaël Cuisance(împrumutat de laVenezia)
99SpaniaAJesé

Istoria antrenorilor

[modificare |modificare sursă]
 
NumeNaționalitateAni
Giuseppe GalluzziItalia1946–1947
Adolfo BaloncieriItalia1947–1950
Giuseppe GalluzziItalia1950
Matteo Poggi
Alfredo Foni
Italia
Italia
1950–1951
Alfredo FoniItalia1951–1952
Matteo PoggiItalia1952
Ivo FiorentiniItalia1952–1953
Paolo TabanelliItalia1953–1955
Lajos CzeizlerUngaria1955–1956
Pietro RavaItalia1956–1957
Ugo AmorettiItalia1957
William DodginAnglia1957–1958
Adolfo BaloncieriItalia1958
Eraldo MonzeglioItalia1958–1961
Roberto LericiItalia1961–1963
Ernst OcwirkAustria1963–1965
Giuseppe BaldiniItalia1965–1966
Fulvio BernardiniItalia1966–1971
Heriberto HerreraParaguay1971–1973
Guido VincenziItalia1973–1974
Giulio CorsiniItalia1974–1975
Eugenio BerselliniItalia1975–1977
 
NumeNaționalitateAni
Giorgio CanaliItalia1977–1978
Lamberto GiorgisItalia1978–1979
Lauro ToneattoItalia1979–1980
Enzo RiccominiItalia1980–1981
Renzo UlivieriItalia1981–1984
Eugenio BerselliniItalia1984–1986
Vujadin BoskovRepublica Federală Iugoslavia1986–1992
Sven-Göran ErikssonSuedia1992–1997
César Luis MenottiArgentina1997
Vujadin BoškovRepublica Federală Iugoslavia1997–1998
Luciano SpallettiItalia1998
David Platt
Giorgio Veneri
Anglia
Italia
1998–1999
Luciano SpallettiItalia1999
Giampiero VenturaItalia1999–2000
Luigi CagniItalia2000–2001
Gianfranco BellottoItalia2001–2002
Walter NovellinoItalia2002–2007
Walter MazzarriItalia2007–2009
Luigi Del NeriItalia2009-2010
Domenico Di CarloItalia2010-2011
Alberto CavasinItalia2011
Davide AtzoriItalia2011
 
NumeNaționalitateAni
Giuseppe IachiniItalia2011-2012
Ciro FerraraItalia2012
Delio RossiItalia2012-2013
Sinisa MihailovićSerbia2013-2015
Walter ZengaItalia2015
Vincenzo MontellaItalia2015-2016
Marco GiampaoloItalia2016-2019
Federico Di FrancescoItalia2019
Claudio RanieriItalia2019-2021
Roberto D'AversaItalia2021-2022
Marco GiampaoloItalia2022
Dejan StankovićSerbia2022-2023
Andrea PirloItalia2023-

Palmares

[modificare |modificare sursă]

Trofee naționale

[modificare |modificare sursă]
  • Serie A:
    • Campioană a Italiei (1): 1990-91
  • Cupa Italiei:
    • Câștigătoare (4):: 1984-85, 1987-88, 1988-89, 1993-94
  • Supercupa Italiei:
    • Câștigătoare (1): 1991
  • Serie B:
    • Câștigătoare (1): 1966-67

Trofee internaționale

[modificare |modificare sursă]

Sponsori

[modificare |modificare sursă]

Sponsorul oficial al Sampdoriei este Banca Ifis , care activează pe piața bancara . Echipamentul este furnizat de firma italiană Macron, contractul fiind semnat în 2019 și întinzându-se pe șase ani.

Recorduri

[modificare |modificare sursă]
  • Cea mai mare victorie acasă în Serie A: 7-0 (de două ori: în sezonul 1950/51 cu Bologna și în 1955/56 cu ProPatria);
  • Cea mai mare victorie în deplasare în Serie A: 7-3 (în sezonul 1949/50 la Venezia);
  • Cea mai dură înfrângere acasă în Serie A: 0-5 (de trei ori: 1965/66Inter, 1969/70Inter, 2007/08Milan);
  • Cea mai dură înfrângere în deplasare în Serie A: 1-7 (de două ori: 1955/56Inter, 1960/61 Udinese;
  • Jucătorul cu cele mai multe meciuri pentru Sampdoria:Roberto Mancini (431 prezențe)
  • Jucătorul cu cele mai multe meciuri pentru Sampdoria în cupele europene:Roberto Mancini, Fausto Pari (41 prezențe)
  • Jucătorul cu cele mai multe goluri pentru Sampdoria:Roberto Mancini (132 goluri)
  • Jucătorul cu cele mai multe goluri pentru Sampdoria în cupele europene:Gianluca Vialli (19 goluri)
  • Jucătorul cu cele mai multe goluri pentru Sampdoria într-un singur sezon: Sergio Brighenti (27 de goluri în stagiunea 1960/61)
  • Portarul care și-a păstrat cel mai mult timp poarta neperforată: Piero Battara (641 minute în sezonul 1969/70).

Legături externe

[modificare |modificare sursă]
Control de autoritate
Adus de lahttps://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=UC_Sampdoria&oldid=15864105
Categorii:
Categorii ascunse:

[8]ページ先頭

©2009-2025 Movatter.jp