S/2003 J 23 este unsatelit natural al luiJupiter. A fost descoperit de o echipă de astronomi de la Universitatea din Hawaii condusă de Scott S. Sheppardet al. în 2004 din poze făcute în 2003.[4][1]
S/2003 J 23 are aproximativ 2 kilometri în diametru și orbitează în jurul lui Jupiter la o distanță medie de 24,700 Mm în aproximativ 792 zile, la oînclinație de 146° față deecliptică, într-o direcțieretrogradă și cu oexcentricitate de 0,321.
Aparținegrupului Pasiphae, sateliți retrograzi neregulați care orbitează în jurul lui Jupiter la distanțe cuprinse între 22,8 și 24,1 Gm și cuînclinații cuprinse între 144,5° și 158,3°.
Animație de imagini de descoperire realizate pe 6 februarie 2003 Imagini de recuperare ale lui S/2003 J 23 realizate de CFHT pe 24 februarie 2017
Acest satelit a fost consideratpierdut[5][6][7][8] până la sfârșitul anului 2020, când a fost recuperat de Sheppard și independent de astronomul amator Kai Ly.[9] Recuperarea satelitului a fost anunțată deMinor Planet Center pe 13 ianuarie 2021, în timp ce observații suplimentare de recuperare de către Sheppard au fost publicate ulterior pe 27 ianuarie 2021.
^Jacobson, B.; Brozović, M.; Gladman, B.; Alexandersen, M.; Nicholson, P. D.; Veillet, C. (). „Irregular Satellites of the Outer Planets: Orbital Uncertainties and Astrometric Recoveries in 2009–2011”.The Astronomical Journal.144 (5): 132.Bibcode:2012AJ....144..132J.doi:10.1088/0004-6256/144/5/132.
^Sheppard, Scott S. ().„New Moons of Jupiter Announced in 2017”.home.dtm.ciw.edu. Arhivat dinoriginal la. Accesat în.We likely have all of the lost moons in our new observations from 2017, but to link them back to the remaining lost 2003 objects requires more observations a year later to confirm the linkages, which will not happen until early 2018. ... There are likely a few more new moons as well in our 2017 observations, but we need to reobserve them in 2018 to determine which of the discoveries are new and which are lost 2003 moons.